Sex, video și “Fulger”
Friday, December 11th, 2009
Number of View: 1385
Un escroc sentimental
LOVE STORY // „De la dragoste până la… închisoare nu e decât un singur pas”
Archive for December 11th, 2009
Era lui Voronin a apus
Friday, December 11th, 2009
Number of View: 694
SONDAJ // Marian Lupu şi Vlad Filat, în topul popularităţii
Aflarea la putere le prieşte Partidului Liberal Democrat din Moldova (PLDM) şi liderului acestuia Vlad Filat, care au crescut considerabil în sondaje în ultimele patru luni.
PCRM pierde un lider
Friday, December 11th, 2009
Number of View: 764
PCRM pierde un lider
Vladimir Ţurcan se va retrage marţi din fracţiunea PCRM şi îşi forma un nou partid
Deputatul comunist, Vladimir Ţurcan, părăseşte PCRM şi intenţionează să formeze un nou partid de stânga. Ţurcan susţine că împreună cu el din fracţiunea comunistă se vor retrage încă vreo cinci deputaţi. Deşi evită să dea nume, Ţurcan afirmă că iniţiativa lui este susţinută şi de comunistul Victor Stepaniuc, iar Ivan Calin, cel mai bătrân dintre parlamentarii PCRM, este revoltat de decizia plenarei PCRM prin care s-a decis nevotarea lui Marian Lupu.
În ceea ce priveşte proiectul politic pe care intenţionează să îl lanseze Ţurcan, potrivit unor surse, acesta râvneşte la brandul Partidului Social Democrat.
Vladimir Ţurcan se va retrage marţi din fracţiunea PCRM şi îşi forma un nou partid
Afrontul lui Papuc
Friday, December 11th, 2009
Number of View: 545
Afrontul lui Papuc
Fostul ministru al Afacerilor Interne: „Copiii sunt vii, părinţii – mulţumiţi”
Ex-ministrul Afacerilor Interne, Gheorghe Papuc, a fost audiat mai bine de trei ore la Procuratura Generală în dosarul „7 aprilie”. Gheorghe Papuc a declarat că nu se teme de răspundere. „Nu mă tem de niciun fel de răspundere, toţi copiii sunt vii, părinţii – mulţumiţi, iar noi am făcut totul corect la 7 aprilie”, a enunţat Papuc.
Gheorghe Papuc s-a arătat foarte sigur că nu există motive pentru a fi tras la răspundere în legătură cu evenimentele din 7 aprilie. El a menţionat că nu cunoaşte nimic despre cei patru tineri care au decedat în urma acţiunilor violente ale forţelor de ordine. „Niciun copil nu a pătimit, iar despre morţi eu nu cunosc nimic”, a adăugat fostul demnitar.
Familia Boboc nu comentează
Părinţii lui Valeriu Boboc au fost oripilaţi de afirmaţiile ex-ministrului Gheorghe Papuc. „Cum poţi să spui aşa ceva ştiind că au fost maltrataţi tinerii şi că fiul nostru a murit fiind bătut de poliţişti, lucru care poate fi confirmat de mai mulţi martori?”, se întreabă Victor Boboc, tatăl tânărului ucis în noaptea protestelor.
Mamei tânărului ucis, Ala Boboc, i-au dat lacrimile când a auzit seara la televizor declaraţiile lui Papuc. Ambii părinţi au declarat că nu vor să comenteze afirmaţiile ex-ministrului şi că vor persevera în căutarea adevărului.
Valeriu Pleşca, avocatul familiei Boboc, a solicitat procurorului general ca dosarul să fie transferat de la Procuratura Buiucani la Procuratura Generală. De asemenea, acesta a depus un demers prin care a solicitat să fie traşi la răspundere demnitarii care au ordonat atacul asupra tinerilor protestatari.
Încă doi martori
Totodată, Valeriu Pleşca menţionează că a solicitat audierea în cadrul dosarului a încă doi martori care au văzut cum a fost omorât Valeriu Boboc. „Am fost refuzaţi de două ori, deoarece am solicitat ca martorii să fie audiaţi cu măsuri suplimentare de protecţie. Ni s-a spus că nu este nevoie de aşa ceva. Aceasta e şi condiţia martorilor de a vorbi, de aceea vom insista ca ei să fie audiaţi anume în acest mod”, a mai spus avocatul familiei.
Corneliu Popescu, procurorul care l-a audiat, miercuri, pe Papuc, a spus că ex-ministrul Afacerilor Interne a răspuns la întrebări referitor la modul în care au fost apărate clădirile principalelor instituţii de stat la 7 aprilie. Potrivit lui Popescu, dosarul respectiv este foarte complicat şi va dura luni. „Papuc nu este deocamdată bănuit de nimic. El a fost invitat aici în calitate de martor, dar nu se ştie ce întorsături ar putea lua ancheta”, a relevat avocatul.
Organismele internaţionale au recomandat
Cu două săptămâni în urmă au fost audiaţi şi viceminiştrii Afacerilor Interne Valentin Zubic, Ghenadie Cosovan, precum şi fostul şef al Direcţiei Ordine Publică, Petru Corduneanu. Solicitat de Jurnal, Ghenadie Cosovan ne-a spus că a fost audiat în calitate de martor, procurorii solicitându-i să descrie situaţia din 6, 7, 8 aprilie. „Unde am fost eu era pace. Eu am fost responsabil de asigurarea pazei clădirii Televiziunii Naţionale”, ne-a comunicat fostul viceministru. Întrebat dacă este adevărat că în acea perioadă televiziunea era păzită cu arme kalaşnikov şi de lunetişti, Cosovanu a declarat că instituţia a fost păzită de poliţişti care aveau în dotare doar scuturi şi bastoane de cauciuc. „Suplimentar, aveam câini şi echipament antiincendiar. Erau înarmaţi doar băieţii din paza de stat care asigurau paza clădirii”, a enunţat intervievatul. „Societatea trebuie să ştie ce s-a întâmplat cu adevărat. O anchetă în acest sens este necesară. Nu mă simt vinovat cu nimic, mâinile îmi sunt curate”, a adăugat fostul viceministru.
Amintim că Procuratura Generală a anunţat anterior că este cercetată penal conducerea „Fulger”. Reprezentanţii organelor de forţă care au descins în noaptea protestelor de 7 aprilie nu au putut fi identificaţi, pentru că purtau măşti. La recomandările organismelor internaţionale, procuratura a trecut la investigarea persoanelor care au dispus atacul asupra tinerilor şi au tolerat maltratările şi reţinerile masive. În cadrul dosarului „Fulger” este cercetată şi asasinarea lui Valeriu Boboc.
Expertiza medico-legală a demonstrat că Valeriu Boboc a decedat în urma unei lovituri puternice la cap, aplicată, cel mai probabil, cu patul armei.
Fostul ministru al Afacerilor Interne: „Copiii sunt vii, părinţii – mulţumiţi”
Ex-ministrul Afacerilor Interne, Gheorghe Papuc, a fost audiat mai bine de trei ore la Procuratura Generală în dosarul „7 aprilie”. Gheorghe Papuc a declarat că nu se teme de răspundere. „Nu mă tem de niciun fel de răspundere, toţi copiii sunt vii, părinţii – mulţumiţi, iar noi am făcut totul corect la 7 aprilie”, a enunţat Papuc.
IMPLICARE, COMPETENŢĂ, RESPONSABILITATE
Friday, December 11th, 2009
Number of View: 338
Mesajul Preşedintelui PLDM, Vlad Filat,
către membrii Partidului Liberal Democrat din Moldova
Voronin comandă dosare secrete la Procuratură
Friday, December 11th, 2009
Number of View: 750
Voronin comandă dosare secrete la Procuratură
Procurorul General, Valeriu Zubco, a declarat pentru „Ziarul de Gardă” că circa 30 la sută din petiţiile care veneau la Procuratură erau adresări secretizate din partea Consiliului Suprem de Securitate, condus de Vladimir Voronin.
„Am descoperit modul în care s-a lucrat până acum. 30 la sută din petiţiile care veneau erau de la secretarul Consiliului Suprem de Securitate. Toate veneau cu griful secret. Am solicitat Cancelaria să facă o analiză a tuturor petiţiilor cu inscripţia secret. Aşa erau comandate anchetele. La sfârşitul evaluării acestor petiţii, dar e vorba de un volum foarte mare din 2001 până în 2009, se va face o analiză a cazurilor: cine a ordonat şi ce fel de dosare au fost.”
Zubco a adăugat că vor fi investigate persoanele care au dispus aceste anchete, „căci nu e legal ca cineva, folosind situaţia de serviciu, să dea asemenea indicaţii în interes personal. Această situaţie va fi elucidată”.
Procurorul General, Valeriu Zubco, a declarat pentru „Ziarul de Gardă” că circa 30 la sută din petiţiile care veneau la Procuratură erau adresări secretizate din partea Consiliului Suprem de Securitate, condus de Vladimir Voronin. (more…)
SONDAJ // Marian Lupu şi Vlad Filat, în topul popularităţii
Friday, December 11th, 2009
Number of View: 532
Era lui Voronin a apus
SONDAJ // Marian Lupu şi Vlad Filat, în topul popularităţii
Aflarea la putere le prieşte Partidului Liberal Democrat din Moldova (PLDM) şi liderului acestuia Vlad Filat, care au crescut considerabil în sondaje în ultimele patru luni. Partidul Democrat din Moldova (PDM) şi liderul acestuia, Marian Lupu, de asemenea, au ajuns în fruntea topului. În opinia analiştilor politici, creşterea credibilităţii lui Lupu şi a PD-ului este conjuncturală. În schimb, scăderea încrederii populaţiei în Alianţa „Moldova Noastră” (AMN) şi în preşedintele acesteia, Serafim Urechean, nu a putut fi oprită nici de accederea partidului la putere.
În cazul în care duminica viitoare ar avea loc anticipate, AMN nu ar mai accede în Parlament dacă ar merge separată în alegeri. Cu cinci mandate mai puţin ar obţine în viitorul Legislativ şi Partidul Comuniştilor. Liderul acestuia Vladimir Voronin pierde constant din popularitate, arată rezultatele ultimului Barometru de Opinie Publică (BOP) prezentat, marţi, la Chişinău. Potrivit aceluiaşi sondaj, jumătate dintre cetăţenii R. Moldova îşi doresc revenirea în URSS, dar şi integrarea în UE.
Mariana RAŢĂ
Timpuri bune pentru Lupu şi Filat
Cea mai mare evoluţie în topul politicienilor care se bucură de încrederea populaţiei a avut-o în ultimele nouă luni liderul PDM Marian Lupu. Astfel, dacă BOP din martie curent arăta că Lupu se bucura de încrederea a 5,6 % din populaţie, astăzi în acesta au încredere 19,8 % din cetăţenii moldoveni. Cu acest scor, Lupu se situează pe primul loc în topul încrederii. În acelaşi timp, analistul politic Petru Bogatu susţine că credibilitatea lui Marian Lupu se datorează problemei alegerii preşedintelui republicii şi pe viitor popularitatea lui acestui om politic ar putea să descrească. În schimb, încrederea în liderul PLDM Vlad Filat va fi în ascensiune. Situat pe locul trei în top cu 14,1 %, premierul Filat ar putea obţine mai multă simpatie în viitorul sondaj datorită calităţilor sale personale. ”Va depinde foarte mult de modul în care va gestiona criza economică”, susţine Bogatu.
Voronin şi Chirtoacă în scădere
Sondajul prezentat marţi aduce însă veşti proaste liderului comuniştilor Vladimir Voronin care se află pe locul doi în topul încrederii, având doar cu două procente mai mult decât Vlad Filat. A scăzut drastic şi popularitatea primarului capitalei Dorin Chirtoacă, care acum se bucură de încrederea a 4,1 % din participanţii la sondaj, faţă de 10,1 % pe care le avea în iulie, curent. ”Chirtoacă ar mai putea pierde din popularitate dacă nu reuşeşte să aducă schimbări bune în capitală. Acum, el nu va mai avea scuze dacă lucrurile nu vor merge bine în Chişinău”, consideră politologul Oleg Serebrian. Nicio scuză nu mai poate avea nici Serafim Urechean în care mai au încredere 0,5 % din cei chestionaţi. Ţinând cont de acest lucru, deputatul AMN Iurie Colesnic susţine că nu este exclus ca la următorul congres al partidului să se decidă schimbarea liderului formaţiunii.
Cu un partid mai puţin în viitorul Parlament
Deşi Lupu şi PD ocupă primele locuri în topul de încredere, formaţiunea cedează întâietatea când vine vorba de voturi. Dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri, cei mai mulţi dintre alegători şi-ar da voturile pentru PCRM (38,9 %). Partidul însă ar obţine cu cinci mandate mai puţin decât are acum. ”PCRM va continua să scadă mai ales în contextul rupturilor care vor avea loc în cadrul partidului. Lumea vrea stabilitate, nu anticipate. Electoratul PCRM va migra, însă nu neapărat către alte partide de stânga”, consideră Serebrian. Creşterea numărului de votanţi ai PD de la 14,1 % în octombrie, până la 21,2 % în noiembrie demonstrează însă, potrivit lui Doru Petruţi, director executiv al IMAS, compania care a efectuat sondajul, că cei mai mulţi dintre votanţii PCRM migrează spre PD, care în cazul unor anticipate duminica viitoare ar obţine 24 de mandate faţă de 13 câte are acum. Cu trei mandate mai mult ar obţine şi PLDM, iar PL ar mai ceda trei din mandatele pe care le deţine acum. În schimb AMN, nu ar mai obţine niciun fotoliu în viitorul Parlament.
D’ale moldovenilor
Surpriza ultimului BOP constă însă în faptul că 48,6 la sută dintre participanţii la sondaj regretă destrămarea URSS şi ar vota la un referendum pentru revenire R. Moldova într-o Uniune Sovietică refăcută. În acelaşi timp, 66,5 % din cei chestionaţi ar vota la un referendum şi pentru aderarea R. Moldova la UE. ”Nostalgicii URSS sunt de neînţeles pentru că nu doresc ieşirea din situaţia în care ne aflăm, ci revenirea la un trecut care nu a existat. Omul nostru preferă să îndure, dar să nu schimbe nimic, de aceea reforma noastră durează de 20 de ani”, a comentat această situaţie istoricul Iurie Colesnic, actualmente deputat AMN. Ţinând cont de aceste realităţi, Serebrian consideră că simbolurile comuniste trebuie interzise cât mai grabnic. ”Lipsa de condamnare a comunismului a condus la exaltarea acestor nostalgii. Membrii Alianţei au primit pozitiv ideea de a interzice simbolurile comuniste”, a mai precizat deputatul.
BOP a fost efectuat în perioada 16-30 noiembrie pe un eşantion de 1118 persoane din 75 de localităţi. Marja de eroare este de +/- 3 %.
Era lui Voronin a apus
Aflarea la putere le prieşte Partidului Liberal Democrat din Moldova (PLDM) şi liderului acestuia Vlad Filat, care au crescut considerabil în sondaje în ultimele patru luni. Partidul Democrat din Moldova (PDM) şi liderul acestuia, Marian Lupu, de asemenea, au ajuns în fruntea topului. În opinia analiştilor politici, creşterea credibilităţii lui Lupu şi a PD-ului este conjuncturală. În schimb, scăderea încrederii populaţiei în Alianţa „Moldova Noastră” (AMN) şi în preşedintele acesteia, Serafim Urechean, nu a putut fi oprită nici de accederea partidului la putere. (more…)
„Preşedintele trebuia ales”
Friday, December 11th, 2009
Number of View: 415
„Preşedintele trebuia ales”
VOX POP // Cetăţenii din sudul R. Moldova consideră că PCRM trebuia să participe la alegerea şefului statului
Luni, 7 decembrie, a eşuat ultima alegere a şefului statului şi Republica Moldova se îndreaptă spre alegeri anticipate. În acelaşi timp, oamenii simpli sunt în aşteptarea unui preşedinte şi a unei conduceri care să funcţioneze. Majoritatea persoanelor intervievate consideră că şeful statului trebuia să fie ales şi conducerea republicii să procedeze la soluţionarea problemelor stringente cu care se confruntă R. Moldova.
Nadejda Sculea, pensionară, satul Slobozia Mare, raionul Cahul: ”Ar fi trebuit să-l aleagă pe Marian Lupu ca şef al statului. Noi am vrea să fie ordine în ţară şi să scăpăm de criză. Nu ştiu dacă republica noastră poate să-şi permită alegeri anticipate”.
Anastasia, satul Câşliţa-Prut, raionul Cahul: ”Nu ştiu cum să spun, dar dacă democraţii nu au ales-o pe Zinaida Greceanâi în funcţia de preşedinte, atunci de ce ar vota comuniştii pentru Lupu. Cred că au făcut bine că nu l-au votat şi vom avea din nou alegeri. Dar dacă ne gândim că suntem în criză, atunci Voronin ar trebui să-l aleagă pe Lupu. La urma urmei, acesta a fost unul de-al lor”.
Anastasia Brad, satul Giurgiuleşti, raionul Cahul: ”Trebuiau să-l voteze pe Marian Lupu, pentru că totul ţine de capul unei ţări. Sperăm ca cei din parlament să se gândească la viitorul acestei ţări. Şi dacă acum vom avea alegeri anticipate, de care toată lumea s-a săturat, le vom trece şi pe acestea. Sper totuşi că ele vor fi ultimele pentru viitorii patru ani”.
Ion Stanciu, satul Brânza, raionul Cahul: ”Cred că Partidul Comuniştilor ar fi trebuit să-l aleagă pe Lupu ca preşedinte. Dl Lupu este un candidat bun, e deştept, vorbeşte frumos şi ar arăta bine ca preşedinte al Republicii Moldova. A fost bună şi candidatura dnei Greceanâi, dar cred că ea e specialistă bună în finanţe, însă nu şi ca preşedinte”.
Eugen, satul Giurgiuleşti, raionul Cahul, student la Universitatea din Galaţi: ”Mă aşteptam că nu vor vota pentru candidatura Alianţei pentru Integrarea Europeană şi îmi pare rău că s-au adeverit aşteptările mele. Sunt din Giurgiuleşti, dar masteratul îl fac la Galaţi. După absolvirea facultăţii, nu m-am putut angaja nici în România, nici în Republica Moldova, de aceea cred că trebuie ales şeful statului”.
VOX POP // Cetăţenii din sudul R. Moldova consideră că PCRM trebuia să participe la alegerea şefului statului
Luni, 7 decembrie, a eşuat ultima alegere a şefului statului şi Republica Moldova se îndreaptă spre alegeri anticipate. În acelaşi timp, oamenii simpli sunt în aşteptarea unui preşedinte şi a unei conduceri care să funcţioneze. Majoritatea persoanelor intervievate consideră că şeful statului trebuia să fie ales şi conducerea republicii să procedeze la soluţionarea problemelor stringente cu care se confruntă R. Moldova. (more…)
Nicolae Negru: Deputatul Mişin ca butoi de pulbere
Friday, December 11th, 2009
Number of View: 397
Cutia cu piuneze
Deputatul Mişin ca butoi de pulbere
Într-o conferinţă de presă, deputatul PCRM, Vadim Mişin, declară că „momentul de dizolvare a Parlamentului a sosit pe 7 decembrie 2009”. „Începând cu 7 decembrie, Parlamentul nu este întru totul legitim”, afirmă Mişin, fără să explice cam ce ar însemna un Parlament care este legitim doar parţial.
Citând art. 78 (5) al Constituţiei RM – „Dacă şi după alegerile repetate Preşedintele Republicii Moldova nu va fi ales, Preşedintele în exerciţiu dizolvă Parlamentul şi stabileşte data alegerilor în noul Parlament” –, Mişin deduce că „în termeni juridici asta vorbeşte despre dizolvarea neîntârziată” a Parlamentului. Acest articol nu stipulează niciun fel de alte condiţii”, menţionează cu aplomb deputatul comunist.
Ceea ce este adevărat, dar nu şi complet. Dl Mişin alege din Constituţie doar ceea ce îi convine, ignorând articolul 85 care se numeşte chiar „Dizolvarea Parlamentului”. În alineatul 3 al acestui articol se menţionează următoarele: „În cursul unui an Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată”.
Prin urmare, Parlamentul RM nu mai poate fi dizolvat anul acesta şi rămâne în continuare la fel de legitim cum a fost şi până acum. Să nu ştie dl Mişin lucrul acesta?
De ce face pe prostul? Ce scop urmăreşte cu această minciună neruşinată? Să dorească el tensionarea situaţiei, destabilizarea activităţii parlamentare? Neruşinarea comuniştilor atinge cote inimaginabile.
Într-o conferinţă de presă, deputatul PCRM, Vadim Mişin, declară că „momentul de dizolvare a Parlamentului a sosit pe 7 decembrie 2009”. „Începând cu 7 decembrie, Parlamentul nu este întru totul legitim”, afirmă Mişin, fără să explice cam ce ar însemna un Parlament care este legitim doar parţial. (more…)
Nicolae Negru: Comuniştii au ales războiul
Friday, December 11th, 2009
Number of View: 722
Comuniştii au declanşat un nou război electoral, o nouă cruciadă pentru „patria” lor cu buzunare pline de dolari şi euro. O „patrie” plimbându-se în maşini luxoase, odihnindu-se la Karlovy Vary sau pe ţărmurile Mediteranei, mergând la vânătoare în Austria sau Finlanda, îngrădind pădurile şi acaparând proprietăţile publice, instalând semafoare controlate de acasă. (more…)
Scrisori din casa de nebuni
Friday, December 11th, 2009
Number of View: 943
Scrisori din casa de nebuni
Ostapciuc părăseşte PCRM
Revoltată de decizia PCRM de a nu participa la alegerea preşedintelui RM, declanşând alegeri anticipate, Eugenia Ostapciuc a decis să părăsească formaţiunea dragă. Ea merse în cabinetul preşedintelui PCRM şi, fără nicio introducere, depuse pe masă biletul de partid cu secera şi ciocanul roşu.
- Nu mai tolerez, Vladimir Nicolaevici, ca să se pună interesul de partid mai presus de interesul naţional. Alegerile anticipate vor submina dezvoltarea economiei naţionale, îi vor ruina pe truditori, pe clasa muncitoare şi pe ţărani şi pe cei din stratul social al intelighenţiei, spuse Ostapciuc în mod principial.
- Eu respect opţiunea ta, Evghenia, dar consider că te grăbeşti cu concluziile. Mai gândeşte-te!, o sfătui părinteşte Voronin.
- Vladimir Nicolaevici, hai spune, de ce nu am votat noi pentru Lupu? Ei de ce?
- Noi nu putem să ne trădăm alegătorii, tovarăşă Evghenia.
- Chiar mă crezi o proastă, Vladimir Nicolaevici?
- Nu te cred, dar faptele vorbesc de la sine. Noi trebuie să apărăm zidul statalităţii, sub care sapă liberalii!
- Eu întreb serios, Vladimir Nicolaevici. De ce nu l-am votat pe Lupu?!
- Nu ai auzit ce o spus Postoică în parlament? Noi nu îl votăm pe Lupu, fiindcă trebuie să ne apărăm patria.
- Îţi baţi joc de mine, Vladimir Nicolaevici. De ce nu l-am votat pe Lupu? Criza se adânceşte, Vladimir Nicolaevici! De ce să apărăm patria în detrimentul dezvoltării economiei, a bunăstării clasei muncitoare, a ţărănimii şi a stratului social al intelighenţiei?
- Tu ai operăţii la cap? Patria trebuie apărată şi păzită cu orice preţ, cum îţi păzeşti casa, cum îţi păzeşti maşina, cum îţi păzeşti banca, portofelul, răspunse pătimaş Voronin.
- Asta eu înţeleg, Vladimir Nicolaevici. Dar de cine păzim noi patria?
- Cum adică de cine? De Lupu, de cine să ne mai apărăm? De Lupu!
- Noi nu suntem ovine, Vladimir Nicolaevici, ca să ne temem de Lupu. El îi înalt, ştie limbi străine, şi ne poate reprezenta cu brio în Europa şi în organismele internaţionale.
- Tu eşti o… o disidentă, tovarăşă Evghenia! Mă contrazici hojma.
- Vă rog, Vladimir Nicolaevici, să nu-mi jigniţi demnitatea profesională. Eu îs tehnolog de clasa întâi.
- Tehnolog pe borş cu fasole şi pe pirojoace. Eşti o disidentă!
- Vladimir Nicolaevici, dumneavoastră insistaţi cu aceste jigniri nefondate. Vă amintesc cu acest prilej că eu am fost preşedintă de parlament!
- Ai fost. Ca femeie. Dar acuma când trebuie să aperi patria ca un bărbat adevărat, dezertezi! Noi trebuie să apărăm patria, fiindcă îi patria noastră! Dacă o să fie Lupu preşedinte, asta n-o să fie patria noastră.
- Dacă Lupu îi preşedinte, asta nu-i patria noastră şi trebuie să o apărăm, asta înţeleg. Dar dacă preşedinte îi Ghimpu, asta îi patria noastră şi nu trebuie s-o apărăm? Ghimpu îi de-a nostru? Doamne! Bănuiam eu că este ceva la mijloc! Ghimpu îi ilegalistul nostru?, se entuziasmă Ostapciuc.
- Ho, ho! Ai luat-o razna. Ai băut mult ceai! Ghimpu este preşedinte temporar şi mai este nădejde că putem lua patria înapoi.
- Şi dacă luăm patria de la Ghimpu, cui i-o dăm, Vladimir Nicolaevici?
- Asta nu-i treaba ta! Îi patria noastră şi facem ce vrem cu ea.
Pentru consemnare, al vostru luleachebab, factor ocular, acvalinghist, Ion Buraga
Ostapciuc părăseşte PCRM
Revoltată de decizia PCRM de a nu participa la alegerea preşedintelui RM, declanşând alegeri anticipate, Eugenia Ostapciuc a decis să părăsească formaţiunea dragă. Ea merse în cabinetul preşedintelui PCRM şi, fără nicio introducere, depuse pe masă biletul de partid cu secera şi ciocanul roşu. (more…)
„Lupii şi zeii”, un film fără popcorn
Friday, December 11th, 2009
Number of View: 2944
„Lupii şi zeii”, un film fără popcorn
Premiera filmului „Lupii şi zeii” va avea loc la 15 decembrie, la cinematograful „Patria”
Peste o săptămână, va avea loc premiera filmului artistic „Lupii şi zeii” în regia lui Sandu Vasilache, turnat la studioul „Moldova Film”. Acest film a generat mai multe controverse în ultimii doi ani. Filmul a fost realizat din bani publici, cu un buget de circa 3,2 milioane de lei.
Unii specialişti au formulat critici dure la adresa filmului, calificându-l drept „o eroare a cinematografiei”. Alţi cineaşti menţionează că regizorul a făcut un lucru ieşit din comun, lansându-se în aventura realizării unui film de lung metraj cu un buget atât de mic. De remarcat că în Rusia cam atâta ar fi costat o serie a unui film televizat.
Regizorul Alexandru Vasilache a declarat în cadrul unei conferinţe de presă că prin filmul „Lupii şi zeii” a vrut să dea o replică producţiilor cinematografice în care neamul nostru ar fi prezentat ca nişte „coate goale”, aducând în prim-plan personaje istorice glorioase. „Mi-am dorit să fac acest film de mulţi ani. Prima ofertă am prezentat-o la studioul „M. Gorki” din Moscova în 1997, dar nu a fost acceptată, apoi în cadrul concursului de la „Moldova Film”. La concurs au fost înaintate 40 de scenarii, din care, până la urmă, a fost ales acesta. Scenariul respectiv a fost acceptat atât pentru ideile pe care le promovează, cât şi pentru bugetul nu prea mare pe care l-am solicitat”, a spus regizorul, care l-a avut în calitate de consultant pe arheologul Ion Niculiţă.
Directorul studioului „Moldova Film”, Andrei Matiuţă, opinează că filmul are un substrat filozofic profund, fiind destinat unui public select: „Nu e un film, în viziunea mea, la care se mănâncă floricele de porumb, este un film care demonstrează că studioul „Moldova Film” poate fi relansat”. Filmul scoate în evidenţă ritualuri din viaţa geţilor. Sacerdotul (preot) get Borobestes şi fiul acestuia Decineus sunt luaţi în prizonierat de conducătorul sciţilor, care suferă de o maladie incurabilă, transmisă din generaţie în generaţie, pentru a-l ajuta să scape de blestem. Mama copilului, însoţită de oştenii-lupi, le calcă pe urme pentru a-i elibera din captivitate. Este impresionant de-a lungul acestei călătorii dialogul dintre tată şi fiu. Pelicula a fost filmată în codrii Moldovei şi în localităţi de pe malul Nistrului.
De remarcat că anterior conducătorul artistic de la „Moldova Film”, Valeriu Gagiu a adus critici dure la adresa scenariului filmului. „Am citit trei variante ale scenariului şi niciuna nu mi s-a părut reuşită. Lipseşte mesajul şi acţiunea, dar Vasilache nu a vrut să ţină cont de recomandările mele şi ale consiliului artistic”, a declarat acesta pentru JURNAL. „Cel mai grav lucru este că regizorul filmului a ignorat profesioniştii şi a crezut că filmul se face uşor şi cu cine o fi”, a remarcat scenograful Vlad Bulat, membru al Consiliului artistic al „Moldova Film”.
Ion Şiman, fostul director de la „Moldova Film” menţionează că filmul „Lupii şi zeii” a fost o afacere comună a lui Vasilache şi a familiei Todercan. În rolul principal apare fiul cel mai mic al actualului director de la „Teleradio Moldova”, Teodor Todercan. Mai mult, susţine Şiman, deşi potrivit contractului semnat la începutul producerii filmului, s-a stabilit remunerarea actorilor cu câte 300 de lei pentru o zi de muncă, după ce filmările au fost încheiate şi s-a trecut la sonorizare, Valentin Todercan a cerut semnarea unui alt contract de muncă pentru fiul său şi remunerarea lui cu câte o mie de lei pentru o zi de muncă.
Solicitat să comenteze aceste afirmaţii, Alexandru Vasilache a declarat că Valeriu Gagiu a încercat anterior să fie unul din coautorii scenariului, dar nu au ajuns la o înţelegere asupra variantei propuse de acesta, fapt care ar fi generat nemulţumiri. „Eu mi-am propus să fac ceva, nu doar să vorbesc ca unii”, a mai spus Vasilache.
Premiera filmului „Lupii şi zeii” va avea loc la 15 decembrie la cinematograful „Patria”, după care filmul va fi rulat la cinematograful „Odeon”. Se preconizează o premieră a acestuia la Bălţi şi Cahul.
Svetlana Corobceanu
Premiera filmului „Lupii şi zeii” va avea loc la 15 decembrie, la cinematograful „Patria”
Peste o săptămână, va avea loc premiera filmului artistic „Lupii şi zeii” în regia lui Sandu Vasilache, turnat la studioul „Moldova Film”. Acest film a generat mai multe controverse în ultimii doi ani. Filmul a fost realizat din bani publici, cu un buget de circa 3,2 milioane de lei.
Petru Bogatu: Sub papucul omului invizibil
Friday, December 11th, 2009
Number of View: 791
Sub papucul omului invizibil
Fostul ministru de Interne, Gheorghe Papuc, s-a făcut nevăzut chiar în momentul în care toată lumea spera să-l privească în ochi. A fost aşteptat marţi de procurori la ora 9 dimineaţa. Urma să fie audiat ca martor în dosarul evenimentelor din 7 aprilie. A vrut să-l vadă şi presa. Degeaba însă.
Omul invizibil
Nu l-a reperat nimeni. Cel puţin cu ochiul liber n-a putut fi identificat. Nici de jurnalişti şi nici chiar de gardianul de la poartă. Dar nu pentru că ex-ministrul n-ar fi venit. Fusese citat de anchetatori şi nu s-a eschivat de la o întâlnire cu ei. Atâta doar că a reuşit să treacă neobeservat pe la Procuratură. Ca omul invizibil din romanul lui H.G. Wells.
Cum a reuşit o asemenea performanţă? S-a ascuns în spatele unei măşti? După aproape trei ore de audieri, chiar Gheorghe Papuc a spulberat misterul. A recunoscut ca intrase pe o uşă din dos, rezervată persoanelor escortate. Curios, nu?
Cine l-a favorizat? Şi de ce oare? Pentru ce aceste privilegii? Nu este ex-ministrul de Interne un cetăţean ca noi toţi? Cine e oare acest Papuc, ca să fie menajat? Este eroul din poveste? E cu stea în frunte? Că pe epoleţi, se pare, are mai multe. I le-a dăruit Voronin cu generozitate.
De ce oare atâta preocupare a procurorilor ca în calea lui Papuc să nu apară cumva vreun reporter sau vreun gură-cască zăbovind din întâmplare prin împrejurimi? Mai lipsea puţin şi procurorii i-ar fi aşternut, probabil, fostului ministru un covor roşu şi l-ar fi însoţit cu smerenie până la birou, flancaţi de comandouri din brigada cu destinaţie specială “Fulger” a Ministerului Afacerilor Interne.
De ce sare cu gura procurorul?
De altfel, deşi gazdele l-au tratat ca pe un oaspete drag, deschizându-i o uşă prin care nu oricine poate să intre, Papuc s-a plâns că nu i-a fost uşor să compară în faţa procurorului. Şi parcă pentru a-i cicatriza rănile sufleteşti pe care se vede că i le-a pricinuit ex-ministrului de Interne prezentarea sa la Procuratură, anchetatorul care l-a interogat a ţinut să declare presei că, deocamdată, nu sunt probe pentru a-l bănui în dosarul “7 aprilie”. Şi nici n-au de unde să fie. De bună seamă, cum să aduni probe, când Papuc nu se vede?
Dacă e să vorbim serios însă, respect prezumţia nevinovăţiei. În toate situaţiile. Şi în cazul Papuc de asemenea. Dar nu înţeleg de ce sare cu gura procurorul, cu toate că ancheta e de abia la început de cale? Unde mai pui că nici legislaţia în vigoare nu-l obligă să se pronunţe asupra unor subiecte delicate care urmează încă să fie investigate. Cum-necum, el e un cogeamite procuror, nu-i un VIP oarecare care vorbeşte neîntrebat, îndrugând verzi şi uscate.
Multe semne de întrebare ridică vizita lui Papuc la procuratură, nu aşa? Şi cele pe care şi le-a pus subsemnatul mai sus nu sunt toate. Iată alte câteva care încă îşi aşteaptă râspunsul.
Cât cântăreşte papucul?
Cine e persoana oficială care a discutat cu Papuc şi i-a permis să intre în sediul Procuraturii ca pe vremuri într-un depozit sovietic burduşit cu mărfuri deficitare? Adică prin uşa din spate. Îl cheamă Corneliu Popescu.
Zice-se că e un tânăr şi promiţător procuror. Şi acum, vrând-nevrând, mă întreb dacă nu cumva complezenţa excesivă şi chiar indecentă a acestuia faţă de martorul în cauză are vreo legătură cu faptul că el este fiul Alei Popescu, preşedintele Curţii de Conturi, unsă cu toate alifiile fostei guvernări PCRM? Mai curând, la mijloc e un compromis cu uzanţele unui sistem ticăloşit care încă n-a fost dezrădăcinat. Oricum, nu cred să mai conteze în toată această afacere că mama tânărului procuror, în virtutea înaltei funcţii pe care o deţine, s-a ales şi ea, ca şi membrii Curţii Constituţionale, cu un ceas eleveţian, dăruit de ex-preşedintele comunist Vladimir Voronin.
Un lucru însă mi se pare cert. Greutatea papucului întotdeauna este egală cu numărul compromisurilor nepermise pe care le faci.
Fostul ministru de Interne, Gheorghe Papuc, s-a făcut nevăzut chiar în momentul în care toată lumea spera să-l privească în ochi. A fost aşteptat marţi de procurori la ora 9 dimineaţa. Urma să fie audiat ca martor în dosarul evenimentelor din 7 aprilie. A vrut să-l vadă şi presa. Degeaba însă. (more…)
Vaccinul împotriva gripei pandemice va ajunge în ţară
Friday, December 11th, 2009
Number of View: 571
Vaccinul împotriva gripei pandemice va ajunge în ţară
Situaţia privind gripa pandemică se menţine stabilă. Astfel, până la 10 decembrie au fost înregistrate 2190 de cazuri de îmbolnăvire cu virusul gripal de tip nou. „Încă nu putem vorbi despre retragerea virusului, pentru că suntem într-o perioadă când nu e nici cald nici frig şi acesta este destul de activ”, a declarat pentru JURNAL Vladimir Hotineanu, ministrul Sănătăţii. Potrivit acestuia, oficialităţile păstrează alerta la virusul A (H1N1).
Despre o stabilizare a situaţiei în instituţiile de învăţământ susţine şi Ministerul Educaţiei. Deşi se înregistrează cazuri de îmbolnăviri la elevi, frica faţă de virus dispare. De asemenea, s-a observat că frecvenţa în şcoli şi grădiniţe s-a îmbunătăţit.
În acelaşi timp, în ultima lună, în mun. Chişinău s-au adresat la medic 2860 de persoane cu simptome de gripă pandemică. „În municipiu, nu pot să afirm că a avut loc o reducere a numărului de persoane infectate cu virusul A (H1N1), deoarece ieri (miercuri) au fost înregistrate 427 de adresări”, a declarat pentru JURNAL TV, Luminiţa Suveică, şefa Direcţiei Sănătate primăria Chişinău.
Referindu-se la primul lot de peste 50 mii de doze de vaccin contra gripei pandemice pe care România l-a acordat Republicii Moldova, Vladimir Hotineanu, menţionează că acestea vor ajunge la noi în seara zilei de joi sau vineri dimineaţa. „A plecat la Bucureşti să ridice actele pentru acest vaccin însărcinatul cu afaceri al ministerului, de aceea, cel târziu mâine dimineaţă va ajunge în ţară”, enunţă Hotineanu. România va acorda R. Moldova 500 mii de doze.
De asemenea, ministrul menţionează că vaccinul ar putea crea unele reacţii adverse. „Vaccinul este format dintr-un segment de proteină şi orice preparat din proteine poate da unele semne adverse, dar acestea sunt de scurtă durată”, comunică ministrul. Rezervele de Tamiflu ajung pentru 2–3 luni. În acelaşi timp, medicii avertizează că pericolul infectării cu virusul gripei pandemice nu a trecut. Cel de-al treilea val este aşteptat în aprilie 2010.
Marina Liţa
Situaţia privind gripa pandemică se menţine stabilă. Astfel, până la 10 decembrie au fost înregistrate 2190 de cazuri de îmbolnăvire cu virusul gripal de tip nou. „Încă nu putem vorbi despre retragerea virusului, pentru că suntem într-o perioadă când nu e nici cald nici frig şi acesta este destul de activ”, a declarat pentru JURNAL Vladimir Hotineanu, ministrul Sănătăţii. Potrivit acestuia, oficialităţile păstrează alerta la virusul A (H1N1). (more…)
ISTORIA UNEI BUTADE
Friday, December 11th, 2009
Number of View: 887
Aureliu Busuioc
ISTORIA UNEI BUTADE
Aşa e oamenii şi n-ai ce-i face: îl lauzi pentru una şi nu-i recunoşti alta, iar el se supără. Am să rămân în continuare convins că autorul unei butade care a făcut înconjorul limbii române sunt eu şi nu altcineva, deşi pronunţată în eter sau tipărită pe hârtie n-a apărut alături de ea nici un nume care să indice izvorul.
Era prin apropierea anilor 7o, înainte sau după – nu mai ţin minte.La mine în casă, la o partidă de poker – răposaţii azi Sergiu Lunchevici, marele violonist, Teodor Marin, muzician, şi Efim Krimerman, poet-textier – încercam să dăm ceva culoare zilelor cenuşii ce le trăiam.
Nu aveam carte, aşa că am sărit imediat la sunetul telefonului. Un cunoscut îmi comunica o veste tristă: fusese numit noul ministru al culturii. Un tip fără valoare, dar agresiv.
- Fraţilor, le-am spus partenerilor, să nu ne temem de noul ministru al culturii, să ne temem de cultura lui!
Şi s-a întâmplat că aveam de ce ne teme!
Acum îmi dau bine seama: butada plutea în aer, era la îndemâna orişicui, în aceeaşi clipă cu mine o putea „naşte” oricine, şi totuşi, e atât de plăcut să-ţi închipui că tu ai fost primul…
Cu atât mai mult că n-a rămas fără urmări.
Lovit de noutatea tristă pokerul a leşinat şi ne-am răspândit toţi care încotro. Lunchevici,
fireşte, a plecat să supravegheze repetiţia orchestrei. Şi cum era un aristocrat-democrat, în cele mai bune relaţii cu muzicanţii, primul lucru pe care l-a fîcut a fost să-i mai înveselescă. Şi anunţând schimbarea de cadre „acolo sus” n-a ratat ocazia să-i roage „să se teamă nu de minstrul
clturii, ci de cultura lui,.” lăsând să se înţeleagă că autor al butadei ar fi el. Desigur ca să mă protejeze pe mine, cum avea să-mi spună mai tărziu.
Nu era un secret pentru nimeni că pe vremea socialismului, în orice orchestră, pe lângă viorişti, ţambalagii, percutori şi suflători mai activau şi ceva turnători. Aşa că a doua zi Sergiu este invitat de urgenţă la minister…
Mnistrul l-a primit în picioare. I-a comunicat sec („ştii tu de ce!”) că poate să-şi ia dibla şi să-şi caute de lucru întrucât este concediat.
Lunchevici era sufletul orchestrei, orchestra era trup din trupul lui, şi nimic de mirare că hotărârea ministrului îl lovea foarte greu. Şi aşa, într-un noroc, s-a adresat vicepreşedintelui sovietului de miniştri Eremei, şi el cadru nou „acolo sus” dar despre care se vorbeau lucruri bune.
Eremei l-a ascultat cu atenţie şi fără să spună o vorbă a format un număr de telefon:
- Ministrul culturii? Antoane, tu eşti? Aici Eremei. Ia-ţi, te rog vioara, şi vină urgent la mine…Pauză…Cum care vioară? Din care cânţi… Pauză… Nu ştii să cânţi din vioară?… Pauză… Dar din ce ai să cânţi în locul lui Lunchevici pe care l-ai alungat?…Pauză…. Aha, atunci e bine!…
Vicepreşedintele i-a zâmbit şmechereşte bravului dirijor:
- Du-te şi-ţi vezi de lucru. Şeful zice că a glumit… Sâ-l lăsăm să creadă că l-am crezut.
Din ziua aceea (ori poate mai târziu,,, ori poate mai devreme…) laVocea Americii şi la Europa liberă se tot putea auzi sintagma „cultura ministrului”. Cu referire nu doar la respectivul ministru al rssm, ci şi a altora din rezervaţiile socialste. Dar niciodată nu s-a pronunţat numele autorului butadei,
Dar îmi place atât de mult că cred că am fost eu!
Deşi, bineînţeles, n-am fost.
Dsr ce mai importă?…
Aşa e oamenii şi n-ai ce-i face: îl lauzi pentru una şi nu-i recunoşti alta, iar el se supără. Am să rămân în continuare convins că autorul unei butade care a făcut înconjorul limbii române sunt eu şi nu altcineva, deşi pronunţată în eter sau tipărită pe hârtie n-a apărut alături de ea nici un nume care să indice izvorul.
Secretul unei vieţi de 111 ani
Friday, December 11th, 2009
Number of View: 989
Secretul unei vieţi de 111 ani
Ileana Bordian a supravieţuit celor două războaie mondiale, precum şi deportării în Siberia. Pe parcursul vieţii sale, a fost cetăţeancă a Rusiei ţariste, a României, a URSS şi a R. Moldova
Anii s-au scurs grăbit şi mătuşa Ileana Bordian din satul Cosăuţi, fostul judeţ Soroca, a ajuns să fie cea mai longevivă locuitoare a republicii. Peste câteva luni, mai exact pe 13 aprilie 2010, va împlini 112 ani!
„Da eu amu îs de scos în patret!”
Am găsit-o pe patul ei de chin cu coatele pe pervazul ferestrei şi cu ochii aţintiţi în lungul drumului. Casa mătuşii e chiar lângă drum. Ştiind că stă cam prost cu auzul, m-am apropiat şi am salutat-o cu voce tare:
- Bună ziua, mătuşă Ileană! Ce mai faci?
- Bine ai venit, fată. Ce să fac… dar spune-mi cine eşti, că nu te cunosc.
- Sunt de la gazetă, mătuşă.
- De la gazetă! Apu să fii sănătoasă. A mai fost o comisie alaltăieri. Mătincă, tot de la gazetă era. (Vorbea de echipa de la JURNAL TV.) M-au tot întrebat de bătrâneţe, m-au scos în patret. Da, uite mata la mine, eu amu îs de scos în patret?! Of! Păcatele mele. Zbârcită şi slabă ca o umbră, de-abia mă mai ţin picioarele ca să mă port până la căldare, ca să nu-i fac supărare nepotului, mie patret îmi trebuie?!
Îi apuc mâinile muncite şi o întreb:
- Spune-mi mătuşă, ai mâncat ceva azi? (Era ora 12.00.)
- Am mâncat, bodaproste. Îmi aduce de la stat în fiecare zi. Le-am spus să nu-mi aducă mult că nu pot să mănânc atâta. Azi mi-o adus o supuşoară, vreo două linguri de caşă şi o bucăţică de carne mărunţită ca să pot înghiţi, că uite nu mai am niciun dinte în gură. Îmi aduc măliguţă cu brânză şi carne. Păcat aş avea să zic că stau flămândă. Că tare-i scump primarul nostru şi Nina, care împarte mâncarea pe la bătrâni. (E vorba de Nina Zagaevschi, coordonatorul proiectului „Pentru părinţii noştri” a AO „Concordia”.)
- Îmi spui şi ce te doare?
- Nu mă doare nimic. N-am stat în viaţa mea la spital şi nici leacuri n-am luat.
- Dar la ce te gândeai, mătuşă Ileană, când am intrat la mata?
- La viaţa mea, că înainte-i noapte adâncă. Numai încă nu mi-o trimite Dumnezeu. Nu ştiu de ce mă mai ţine să fac umbră pământului, dacă nu pot săpa o grădină, nu pot aduce o căldare cu apă, nu pot da mâncare la un pui.
Glasul bătrânei e încă puternic. Gândurile îi sunt lucide. Nici rumeneala din obraji nu i-a dispărut, şi chiar culoarea ochilor e de-un albastru curat. Bucuroasă că are cui spune necazul, bătrâna îmi vorbeşte mult, căci are adunate atâtea în sufletul ei într-o viaţă atât de lungă.
„Vorbele urâte ale nepotului îmi sfâşie inima”
Din povestea ei lungă aflăm că s-a născut şi a copilărit în satul Trifăuţi, alături de trei surori şi cinci fraţi. În 1918, s-a căsătorit şi a trecut cu traiul la Ţepilova. Aici şi-au înjghebat gospodărie. Aveau câteva hectare de pământ, moară şi oloiniţă. Aici li s-au născut cei trei copii – două fete şi un băiat. De aici au fost deportaţi în 1941 în regiunea Kurgan. A revenit acasă peste trei ani. Pentru a scăpa de calvarul Siberiei, Elena şi copiii s-au evacuat în România, iar soţul a rămas acasă şi a murit în timpul operaţiunii Iaşi–Chişinău. După decesul lui Stalin (1953), Elena s-a întors cu tot cu copii acasă. Şi pentru că nu a mai găsit nimic din gospodăria de la Ţepilova, s-a dus la o soră de-a ei la Cosăuţi.
Aici s-a recăsătorit, şi-a construit casă, şi-a aşezat copiii pe la casele lor şi a muncit de zori şi până-n noapte în kolhoz. Mulţi ani a copt pâine la brigada de tractoare. Cocea câte trei cuptoare în 24 de ore. A frământat tone de aluat încât şi acum adesea prin somn frământă. I-a petrecut în lumea celor drepţi pe toţi fraţii şi surorile, pe toţi copiii. Aşa că viaţa ei a fost mai mult suspin şi cu lacrimi.
Doar amintirea despre fetele ei îi încălzeşte sufletul. Se luminează la faţă când vorbeşte despre Claudia: „Numai Dumnezeu ştie cum îmi petrec zilele şi nopţile de când a murit Clava. Cu ea am împărţit şi necazul şi bucuria. Stau la ea de când l-am petrecut la Domnul pe cel de-al doilea bărbat. Şi acum un an şi ceva în loc să mă ia Dumnezeu pe mine, a luat-o pe ea. Am rămas pe mâinile nepotului Valeric, băiatul ei. El îmi poartă de grijă cum poate, dar îmi sfâşie inima vorbele lui urâte, care mi le aruncă atunci când e beat. Mă acopăr cu iorganul pe cap ca să nu-l aud…”
„Mâca e unica mea mângâiere”
Vorbeşti de lup şi lupul la uşă. În casă intră nepotul Valeriu. Vorbeşte foarte frumos cu bătrâna. Îi spun, că după ce Jurnal TV a pus pe post reportajul despre bunica lui, o doamnă vrea s-o ajute să ajungă la un azil. A sărit ca fript: „Nu o dau, Doamne fereşte! O să o ajut cu ce pot şi cum pot şi de acum înainte. Mâca e unica mea mângâiere şi n-am s-o dau, că-mi pare rău. Atâta mi-a rămas şi mie – mâca. (Ochii i se umezesc.) N-o să-i fie mai bine la azil. Aici şi pereţii o încălzesc. Eu îi fac focul. Mai vine nepotul Volodea, nepotul Ghiţă, că pe toţi ne-a crescut. Vecinii îi mai deschid uşa”.
În acele clipe i-a păşit pragul vecinul Valeriu Ceban. O întreabă pe mătuşă de sănătate şi îmi spune că e mândru că locuieşte gard în gard cu cel mai în vârstă om din republică. De altfel, şi primarul spune că mătuşa Ileana este mândria satului şi n-ar vrea să plece la un azil. Vecinul mai zice că în fiecare zi îi deschide uşa bătrânei. Dacă nu el, atunci fiica lui, Olesea, de 19 ani.
Apoi, bărbaţii pleacă şi eu mai rămân cu mătuşa şi cu câteva adieri uşoare din codrul ei de amintiri. Deodată, bătrâna se opreşte din povestit, îşi face cruce, sărută iconiţa cu chipul Maicii Domnului de pe pervaz şi rosteşte ceva în şoaptă. Pentru 2–3 minute, se lasă între noi o tăcere de biserică. Mătuşa Ileana îşi înăbuşă suspinele cu colţul basmalei înflorate, după care rosteşte tare: „Dacă aşa a vrut Dumnezeu să mă aducă până la anii aceştia, facă-se voia Lui şi mai departe. Dumnezeu pedepseşte, dar tot el răsplăteşte pe cel care crede în El. Mata să nu mai scrii că Valeric e rău”. Şi, apucându-mi mâinile strâns, adăugă: „Ce bine ai făcut că te-ai abătut azi pe la mine, fată. Acum vreau să mă culc oleacă”. Am învelit-o, i-am mângâiat fruntea, părul alb şi moale, am sărutat-o pe obraji şi m-am îndreptat spre uşă. Când am deschis-o mi-a strigat: „Să nu mă uiţi! Să mai vii, fată, pe la mine”.
Nina Neculce
Ileana Bordian a supravieţuit celor două războaie mondiale, precum şi deportării în Siberia. Pe parcursul vieţii sale, a fost cetăţeancă a Rusiei ţariste, a României, a URSS şi a R. Moldova. (more…)
„Eşti toată cântec”
Friday, December 11th, 2009
Number of View: 845
„Eşti toată cântec”
Steliana Grama a scris versuri până în ultima zi a vieţii sale
Citind volumul „Rană de stea” al Stelianei Grama, apărut recent la Editura Pontos din Chişinău, avem senzaţia că auzim vocea cristalină şi vedem chipul radios, întodeauna binevoitor, deschis, prietenos al tinerei poete care a plecat dintre noi atât de devreme. S-a stins în toamna lui 2006 (a suferit de enfizem pulmonar), dar amintirea ei a rămas şi azi la fel de luminoasă în sufletele celor care au cunoscut-o.
Volumul postum al Stelianei cuprinde 250 texte de cântece, mai bine de jumătate din acestea au fost interpretate de cântăreţi cunoscuţi, iar 122 de texte îşi aşteaptă compozitorii şi interpreţii. Noua carte mai conţine referinţe critice, cronici la volumele ei anterioare, multe fotografii care ne fac s-o simţim alături pe Steliana, poeta care a început să scrie versuri şi să compună melodii de la vârsta de 3 ani.
Volumul este îngrijit de dr. Claudia Slutu-Grama, mama poetei. Domnia sa mărturiseşte în prefaţă că Steliana a scris versuri până în ultima zi a vieţii sale. Temele preferate ale poetei sunt „dragostea, natura, copilăria, patria, limba română, spectacolul vieţii, misterul cosmic, dorul de Stea”.
Cântecul care a dat titlul volumului – „Rană de stea” – îi este consacrat mamei poetei. El a fost interpretat de Stela Mitriuc (compozitor, Leonid Gorceac). Cu Steliana Grama au mai colaborat compozitorii Liviu Ştirbu, Dinu Matvievici, Andrei Sava, Vlad Mircos. Melodiile ei au fost executate de Ion Suruceanu, Alexandru Lozanciuc, Nelly Ciobanu, Inesa Stratulat, Stela Mitriuc, Cezara, Sergiu Onofrei, Ioana Sulac ş.a. Piesele pe versurile Stelianei au obţinut premii importante la mai multe festivaluri şi concursuri din R. Moldova şi de peste hotare.
Talentul nativ al poetei a fost apreciat de cititori, de criticii literari şi de scriitori de valoare din spaţiul românesc. În volum descoperim, de exemplu, o scrisoare tulburătoare, adresată Stelianei de cunoscuta poetă Gabriela Melinescu: „Ţi-am citit cărţile cu o plăcere imensă – eşti o adevărată poetă, cu un stil plin de fineţe şi nerv, cu o vitalitate ieşită din comun; stăpâneşti arta grea a rondelului şi pe aceea şi mai grea a poeziei, care nu se defineşte prin niciun „ism”. Nu mă miră că ai scris texte pentru cântece – muzica e în tine, eşti toată cântec… Eşti un Ariel, simţindu-te bine pe aripile vântului”. Din volum mai aflăm că ultimele cântece ale Stelianei se numesc „Albe magnolii” şi „Flori de câmp”.
E cutremurătoare întâlnirea cu Steliana prin intermediul acestei cărţi în care mai găsim desene, reflecţii, versuri ale poetei care, în doar 32 de ani, şi-a scris opera, alcătuită din cărţi de valoare pe care le putem găsi în biblioteci („Tratat de tanatofobie”, Bucureşti, 1996; „Rezervaţia de meteoriţi”, Civitas, 1998; „Pubela din Calea Lactee”, Augusta, Timişoara, 2001; „Surogat de iluzii”, Augusta, 2003; „Cetatea de scaun a dragostei”, Pontos, Chişinău, 2006; „Perfuzii de vise”, Cartea Moldovei, 2006; „Speranţa moare ultima” şi „Curcubeul viselor”, Pontos, 2008).
Irina Nechit
Steliana Grama a scris versuri până în ultima zi a vieţii sale
Citind volumul „Rană de stea” al Stelianei Grama, apărut recent la Editura Pontos din Chişinău, avem senzaţia că auzim vocea cristalină şi vedem chipul radios, întodeauna binevoitor, deschis, prietenos al tinerei poete care a plecat dintre noi atât de devreme. S-a stins în toamna lui 2006 (a suferit de enfizem pulmonar), dar amintirea ei a rămas şi azi la fel de luminoasă în sufletele celor care au cunoscut-o.
Ne-am născut cu Crăciunul pe 25 decembrie
Friday, December 11th, 2009
Number of View: 1535
Ne-am născut cu Crăciunul pe 25 decembrie
Crăciunul pe stil nou este sărbătorit în mai multe localităţi din Republica Moldova. În raionul Cahul sunt cel puţin patru asemenea sate. Localnicii susţin că de când s-au născut ei, Naşterea Domnului se sărbătorea pe 25 decembrie, iar Sfântul Vasile pe 1 ianuarie. Deşi până în 2009 25 decembrie era o zi de lucru obişnuită, oamenii susţin totuşi că reuşeau să se bucure de această sărbătoare.
În satele Slobozia Mare, Giurgiuleşti, Alexandru Ioan Cuza şi Câşliţa-Prut s-a trecut la Crăciunul pe stil nou încă din perioada interbelică. „Pentru noi, Crăciunul este pe 25 decembrie, aşa cum sărbătoreşte toată lumea civilizată”, spune primarul satului Giurgiuleşti, Nicolae Tornea. Viceprimarul satului Slobozia Mare, Sergiu Măricean, afirmă că sătenii săi sărbătoresc pe stil nou de cel puţin 40 de ani.
Despre cum s-a reuşit păstrarea obiceiului respectiv în aceste patru sate, în condiţiile în care în localităţile vecine – Manta, Colibaşi, Brânza – se sărbătoreşte pe stil vechi, localnicii nu cunosc. „Am 55 de ani şi de când mă ţin minte aşa s-a sărbătorit la noi în sat”, susţine Mihai Popescu din Slobozia Mare.
Dar, în acelaşi timp, unii locuitori susţin că a fost mai dificil să sărbătorească Naşterea Domnului pe 25 decembrie. „Am lucrat practic în fiecare an de Crăciunul nostru, cu toate acestea am încercat să păstrez atmosfera de sărbătoare în casă”, spune Anastasia Brad din Giurgiuleşti.
„Au fost ani când am lucrat în această zi. Însă uneori ne înlocuiau colegii de serviciu”, comunică Nadejda Sculea din Slobozia Mare.
Vestea că 25 decembrie a fost decretată zi de odihnă i-a bucurat pe localnici. „Noi suntem la graniţă şi nu recepţionăm Moldova 1 şi nu am ştiut despre această schimbare, dar cred că e bine. În sfârşit, ne vom bucura din plin de această zi”, spune Anastasia, locuitoare a satului Câşliţa-Prut.
„Eu lucrez la primăria din sat şi de fiecare dată când veneau sărbătorile de iarnă pe stil nou scriam demers la centrul raional pentru a sărbători pe stil nou. Ulterior, lucram în timpul sărbătorilor pe stil vechi”, spune Aculina Fridjoi din Giurgiuleşti.
În acelaşi timp, persoanele care au venit în sat spun că au trecut uşor la stilul nou. „Am venit în Giurgiuleşti 30 de ani în urmă din centrul Moldovei, unde Crăciunul era pe 7 ianuarie, dar aici am trecut la 25 decembrie şi cred că aşa e mai bine, pentru că noi sărbătorim Crăciunul şi ieşim din post, apoi la Anul Nou putem mânca bucate diferite”, susţine Anastasia din Câşliţa-Prut.
„Soţul meu este din Călăraşi, unde se sărbătoreşte pe stil vechi. Noi sărbătorim Crăciunul şi Anul Nou pe stil nou, după care, pe 7 ianuarie, ne deplasăm la Călăraşi şi sărbătorim Crăciunul pe stil vechi, împreună cu familia soţului”, spune Aculina Brad din Giurgiuleşti.
„E firesc să facem mai întâi Crăciunul şi apoi Revelionul”
Şi în unele localităţi din nordul republicii, Crăciunul este sărbătorit pe stil nou. Astfel, primarul satului Criva, raionul Briceni, Vadim Gorobcov, spune că de când se ştie, Crăciunul se sărbătoreşte pe 25 decembrie. „Satul nostru a sărbătorit mereu Crăciunul pe stil nou, la fel şi satul Drepcăuţi”, susţine Gorobcov.
În comuna Bădiceni, raionul Soroca, s-a decis ca sărbătorile de iarnă să fie sărbătorite pe stil nou. Este o muncă grea, pentru că bătrânii sunt greu de convins să treacă la stil nou, dar, în acelaşi timp, tinerii din sat sărbătoresc pe stil nou. „E firesc să sărbătorim mai întâi Crăciunul şi apoi Revelionul. E anormal să ne distrăm de Anul Nou şi să sărbătorim Crăciunul cu burta plină”, enunţă Profir Văluţă, primarul comunei.
Marina LIŢA
Crăciunul pe stil nou este sărbătorit în mai multe localităţi din Republica Moldova. În raionul Cahul sunt cel puţin patru asemenea sate. Localnicii susţin că de când s-au născut ei, Naşterea Domnului se sărbătorea pe 25 decembrie, iar Sfântul Vasile pe 1 ianuarie. Deşi până în 2009 25 decembrie era o zi de lucru obişnuită, oamenii susţin totuşi că reuşeau să se bucure de această sărbătoare. (more…)
Un fotbalist vrea să devină preşedintele R. Moldova
Friday, December 11th, 2009
Number of View: 552
Cel mai titrat fotbalist moldovean, Ion Testimiţeanu, şi-a încheiat, luni, cariera de jucător la 35 de ani. Acesta a jucat ultimul meci în tricoul echipei FC Zimbru, echipă la care s-a consacrat ca fotbalist şi cu care a câştigat şase titluri de campion. Acum, când nu mai joacă fotbal profesionist, Ion are intenţii serioase să devină preşedintele R. Moldova.
Scriitorul în dialog cu cititorul la Liceul „Spiru Haret”
Friday, December 11th, 2009
Number of View: 635
Scriitorul în dialog cu cititorul
la Liceul „Spiru Haret”
Liceul „Spiru Haret” din Chişinău (director, Victor Ambroci) a iniţiat în repetate rânduri manifestări literare cu participarea unor scriitori basarabeni din diferite generaţii. O astfel de acţiune s-a desfăşurat recent în sala de conferinţe a instituţiei, invitata liceenilor fiind Irina Nechit, poetă, dramaturg şi jurnalist cultural.
Întâlnirea cu liceenii pasionaţi de literatură a avut loc în cadrul programului de lecturi publice „Scriitorul şi cititorii săi”, realizat de filiala Chişinău a Uniunii Scriitorilor din România.
Organizatorul manifestării, profesorul de română Sergiu Orehovschi a mărturisit că în copilărie nu a avut posibilitatea de a vedea oameni de cultură în satul său natal şi de a discuta „pe viu” cu artişti, scriitori, actori. El le-a spus discipolilor săi că sunt „privilegiaţi” pentru că au atâtea ocazii de a se întâlni în liceu cu personalităţi din domeniul culturii şi de a intra în dialog cu ei.
Liceenii au citit cu dezinvoltură poeme de Irina Nechit, selectate din volumele „Cartea rece”, „Un viitor obosit”, „Gheara” sau preluate de pe site-urile de poezie de pe internet. Autoarea s-a arătat impresionată de maniera liberă a lecturii şi de atenţia pentru mesajul textelor.
După fiecare poem, adolescenţii au adresat întrebări scriitoarei. Ea le-a povestit cum a debutat, care este situaţia scriitorului în R. Moldova, în ce condiţii apar cărţile la noi şi în ce împrejurări a scris un text sau altul. Elevii au întrebat-o în ce mod se poate afirma un tânăr autor basarabean în contextul literaturii române şi cum Irina Nechit îmbină poezia cu jurnalismul.
Toţi ştiau că scriitoarea lucrează la ziarul „Jurnal de Chişinău” şi s-au interesat de perspectivele unui absolvent de liceu în domeniul mass-media, mai ales al televiziunii.
Alternând lectura textelor cu întrebări şi intervenţii spontane, liceenii au citit, de asemenea, pe roluri, un fragment din piesa „Ametist” de Irina Nechit, publicată în cartea „Maimuţa în baie”, pe care autoarea le-a dăruit-o în finalul manifestării.
Liceul „Spiru Haret” din Chişinău (director, Victor Ambroci) a iniţiat în repetate rânduri manifestări literare cu participarea unor scriitori basarabeni din diferite generaţii. O astfel de acţiune s-a desfăşurat recent în sala de conferinţe a instituţiei, invitata liceenilor fiind Irina Nechit, poetă, dramaturg şi jurnalist cultural. (more…)
FC Sheriff poate pierde în iarnă cei mai buni jucători
Friday, December 11th, 2009
Number of View: 442
Emisarii de la FC Moscova, care au asistat la meciul dintre FC Sheriff şi Steaua Bucureşti din cadrul grupei H a Ligii Europa, îl vor pe fundaşul Abdul Gafar Mamah. La meci au mai asistat şi reprezentanţi de la Lokomotiv Moscova, care voiau să-i vadă la treabă pe steliştii Bănel Nicoliţă şi Sorin Ghionea, dar, în cele din urmă, au rămas dezamăgiţi de evoluţia acestora.
Revolta ”româno-ruso-haholilor”
Friday, December 11th, 2009
Number of View: 458
Revolta ”româno-ruso-haholilor”
La Palanca doar pâinea e produs ”made in Moldova”, restul mărfurilor fiind de provenienţă ucraineană
„Adevărul a fost şi este la fundul mării”, a spus supărată o bătrânică şi a ieşit din sala festivă a Şcolii medii Palanca, unde, la 6 decembrie, premierul Vladimir Filat şi ministrul de Externe, Iurie Leancă, s-au întâlnit cu localnicii pentru a stabili ce vor face cu traseul Odesa-Reni şi pământurile aferente. Deşi prim-ministrul le-a explicat că R. Moldova trebuie să-şi onorifice obligaţiunile şi să cedeze Ucrainei această porţiune din localitatea Palanca, palancenii sunt categorici. „Dacă le dăm ucrainenilor această bucată de pământ e „amin” cu Palanca!”, consideră paznicul şcolii, Vasile Vasilenco.
Vin starurile!
Cu vreo oră înainte de sosirea „starurilor” politice, aşa i-au numit palancenii pe Filat şi pe Leancă, pregătirile erau în toi. Servitoarea mătura în panică ograda, paznicul, cu scaunele în mână, asculta indicaţiile primăriţei satului Palanca, pieptănată în stilul Iulia Timoşenko. „Târâim tot ce este”, spune paznicul Vasile şi îndreaptă cu scaunele spre sala festivă. Pentru securitate, la toate uşile de la intrările secundare au fost puse cârlige.
De fapt, palancenii au fost instruiţi de primăriţa comunistă, Larisa Voloh, cu o săptămână înainte de venirea autorităţilor de la Chişinău.
„Sunt convinsă că, dacă R. Moldova cedează traseul, ucrainenii vor întinde sârmă ghimpată de-a lungul acestuia şi nu vom avea acces la pământurile noastre. Vom avea probleme cu grănicerii ucraineni, care şi aşa nu ne permit să vindem produsele noastre pe această porţiune de drum. Toate vorbele despre existenţa unei zone de frontieră liberă, despre permisele speciale sunt nişte poveşti. Aşa ne-a vorbit primăriţa cu vreo câteva zile în urmă şi ne-a spus să nu ne fie ruşine să-i adresăm întrebări lui Filat. Să-i spunem despre tot ce ne doare”, ne-a relatat Galina Platonov, locuitoarea satului Palanca.
Palancenii au făcut exact cum le-a spus primăriţa. S-au adunat în număr mare – circa 150 de persoane – în sala festivă a şcolii din sat şi, în loc de tradiţionalul „Bine aţi venit!”, i-au copleşit pe premier şi ministrul de Externe cu întrebări şi pretenţii.
Unde ne vom paşte vitele?
Profesoara de limba română, Lilia Luca, menţionează că locuieşte chiar la marginea traseului. Casa îi este pe o parte a traseului, iar grădina pe cealaltă. Lilia Luca spune că nu-şi imaginează cum se va simţi având graniţa la poartă. În plus, mai are şi câteva vite, la fel ca şi mulţi alţi locuitori ai satului Palanca, iar păşunile satului sunt în cealaltă parte a traseului, care, dacă R. Moldova îşi va onora obligaţiunile, vor trece în posesia Ucrainei. Un singur lucru o deranjează pe profesoara de limba română mai mult decât cedarea traseului: „Copiii noştri gândesc în ucraineană, apoi traduc în minte şi scriu în română. Noi nu avem niciun post de televiziune în limba maternă. Doar unii recepţionează Moldova 1, în rest toţi privesc ceea ce le arată ucrainenii şi ruşii”, a spus indignată profesoara.
„Ne vom transforma în româno-ruso-haholi”, consideră Vasile Vasilenco. Paznicul şcolii a spus că la magazinele din sat nu prea găseşti produse fabricate în R. Moldova. „Numai pâinea este moldovenească, în rest totul este din Ucraina.”
Locuitorii satului Palanca consideră că, dacă R. Moldova va ceda Ucrainei traseul Odesa-Reni, producătorii autohtoni vor rămâne fără „bucăţica de pâine” pe care încă o mai au.
Cedare moştenită
Premierul Filat a promis palancenilor că nu va semna acordul de cedare a traseului părţii ucrainene până când nu se va ajunge la un consens cu locuitorii satului Palanca.
„Am moştenit o anumită situaţie în ceea ce priveşte politica externă şi relaţiile pe care le avem cu vecinii noştri. Avem aceste documente internaţionale care obligă R. Moldova să cedeze. Nu vreau să fac trimiteri la cei care au semnat şi au ratificat aceste documente, sarcina noastră este să stabilim ce se va întâmpla cu pământurile palancenilor aferente traseului Reni-Odesa şi modul în care locuitorii satului Palanca vor avea acces la acestea”, a explicat premierul, referindu-se la acordul semnat în 1999 cu Ucraina. Potrivit acestuia, Ucraina a oferit 430 de metri din teritoriul său R. Moldova pentru ca aceasta să aibă ieşire la Dunăre prin portul de la Giurgiuleşti. În schimb, statul moldovenesc trebuie să cedeze Ucrainei 7 km din satul Palanca.
Filat a menţionat că art. 5 al acordului stipulează „foarte simplu şi clar” că partea ucraineană nu va efectua în acest sector al traseului construcţii tehnice şi de altă natură, precum garduri, canale etc., care ar împiedica deplasarea liberă.
„Urmează să stabilim condiţiile de deplasare a palancenilor pe acest sector de drum”, a încheiat premierul moldovean.
În urma întrevederii cu „starurile politice”, palancenii spun că au realizat că cedarea traseului Odesa-Reni nu poate fi evitată.
„Nu ne rămâne decât să ne împăcăm cu gândul că nu vom mai putea circula pe acest drum. Dar lasă să ne dea cu totul Ucrainei!”, a spus indignat Vasile Vasilenco.
Svetlana Panţa
P.S. „La tăiat panglici, nunţi şi cumătrii să meargă alţii. Noi am venit să demonstrăm că suntem alături de voi atunci când aveţi nevoie”, a menţionat Vlad Filat. De altfel, palancenii nu au pregătit mese întinse, aşa cum se practica în timpul fostei guvernări. Tot ce am reuşit să găsesc în cantina şcolii, unde a fost întâlnită delegaţia de la Chişinău, a fost un borcan cu vreo două macaroane şi o farfurie cu un boţ de sare.
La Palanca doar pâinea e produs ”made in Moldova”, restul mărfurilor fiind de provenienţă ucraineană
„Adevărul a fost şi este la fundul mării”, a spus supărată o bătrânică şi a ieşit din sala festivă a Şcolii medii Palanca, unde, la 6 decembrie, premierul Vladimir Filat şi ministrul de Externe, Iurie Leancă, s-au întâlnit cu localnicii pentru a stabili ce vor face cu traseul Odesa-Reni şi pământurile aferente. Deşi prim-ministrul le-a explicat că R. Moldova trebuie să-şi onorifice obligaţiunile şi să cedeze Ucrainei această porţiune din localitatea Palanca, palancenii sunt categorici. „Dacă le dăm ucrainenilor această bucată de pământ e „amin” cu Palanca!”, consideră paznicul şcolii, Vasile Vasilenco.
Deschideţi dosarele securităţii
Friday, December 11th, 2009
Number of View: 804
Deschideţi dosarele securităţii
„Iubiţi compatrioţi, se deschid dosarele!”, exclamă unul dintre protagoniştii piesei lui Vladimir Beşleagă „Morţii cei vii şi viii cei morţi”, anunţând astfel motivul pentru care se adună în faţa clădirii fostului KGB personajele acestui text dramatic, citit săptămâna trecută în cadrul Atelierului de Dramaturgie Contemporană al Teatrului Naţional „Mihai Eminescu”. Lectura a fost realizată de Petru Oistric, cu participarea actorilor Naţionalului Nicolae Darie, Victor Drumi, Alexandra Drumi, Valentin Zorilă şi Mihai Zubcu.
Despre KGB, pentru prima dată într-o sală de teatru
Precum au remarcat şi spectatorii, pentru prima dată la Teatrul Naţional au răsunat cuvintele „kgb-ist”, „turnător”, „securist”, „deconspirare”. Eroii piesei – Falusas (angajat la Uniunea Scriitorilor şi agent secret), Fossman (fost scriitor sovietic moldovean), Aspreu (actual scriitor profesionist, european şi unionist), Comimpar (comentator imparţial), Consoalui (consoarta Comimparului) – polemizează aprins pe tema „vânătorii de intelectuali”, declanşate de securişti în perioada sovietică şi în anii tranziţiei. Dezbaterea culminează cu o crimă.
O astfel de lectură ar fi fost imposibilă înainte de căderea comuniştilor, a menţionat Constantin Cheianu la discuţia care a avut loc în Sala Studio „Valeriu Cupcea” după lectura piesei. Regizorii nu au avut niciun pic de curaj pentru a aborda această problematică mult discutată în alte republici din spaţiul posttotalitar. La noi, a funcţionat şi rămâne în vigoare proverbul „capul plecat sabia nu-l taie”. Este necesar ca măcar după 20 de ani de la prăbuşirea URSS-ului să se vorbească de pe scenele teatrelor noastre despre „tainele KGB-ului”. Avem nevoie de această terapie colectivă pentru a ne vindeca de frică, a subliniat dramaturgul.
Artişti paralizaţi de frică
Există multe puncte de plecare pentru a construi un spectacol după acest text de un dramatism feroce, cumplit, consideră Dumitru Crudu. E foarte important ca excepţionala piesă a lui Vladimir Beşleagă să fie montată. Societatea aşteaptă astfel de spectacole. În opinia lui D. Crudu, ar fi fost normal ca repetiţiile să fi început imediat după lectura de la Atelierul de Dramaturgie, iar spectacolul ar putea avea forma unei mese rotunde în stradă, pentru a fi auzit de cât mai multă lume.
Desecretizarea dosarelor a fost o temă tabu la noi. Să nu uităm că scriitorii s-au aflat mereu în vizorul securităţii, a remarcat Arcadie Suceveanu, referindu-se la actualitatea piesei lui Vladimir Beşleagă, pentru care trebuie găsită o formulă estetică adecvată.
Autorii autohtoni au mai scris despre tranziţie, dar pagina despre KGB a fost omisă, de aceea piesa lui Vladimir Beşleagă, în care se face un „pomelnic al victimelor securităţii”, poate deveni una foarte preţioasă în repertoriul naţional, afirmă Elena Prus. Securiştii şi azi sunt un fel de păpuşari, iar noi – marionetele, a spus Mirosalava Metleaeva, mărturisind că a stat într-o încordare permanentă două ore, cât a durat lectura. „Nu ştiu cum vor reacţiona oamenii dacă se deschid dosarele. Suntem noi oare pregătiţi?”, se întreabă Petru Oistric. Toţi vorbitorii, inclusiv Nicolae Darie, Călina Trifan, Nicolae Rusu, Dorina Butucioc, Gheorghe Calamanciuc, Valentin Zorilă, Mihaela Damian, au accentuat că un spectacol după acest text ar avea un impact puternic, un efect purificator asupra publicului.
Iar pentru ca titlul spectacolului să fie cât mai atractiv şi transparent, lui Vladimir Beşleagă i s-au propus alte câteva variante de titluri: „Deschideţi dosarele securităţii!” sau, pur şi simplu, „Dosarele”.
Irina Nechit
„Iubiţi compatrioţi, se deschid dosarele!”, exclamă unul dintre protagoniştii piesei lui Vladimir Beşleagă „Morţii cei vii şi viii cei morţi”, anunţând astfel motivul pentru care se adună în faţa clădirii fostului KGB personajele acestui text dramatic, citit săptămâna trecută în cadrul Atelierului de Dramaturgie Contemporană al Teatrului Naţional „Mihai Eminescu”. Lectura a fost realizată de Petru Oistric, cu participarea actorilor Naţionalului Nicolae Darie, Victor Drumi, Alexandra Drumi, Valentin Zorilă şi Mihai Zubcu.
Nuntă pe interes
Friday, December 11th, 2009
Number of View: 870
Nuntă pe interes
Mândră şi frumoasă e fata Silviei şi a lui Iurie B. dintr-un sat din zona de nord a republicii. Înaltă, mlădioasă, cu părul lăsat pe spate, cu ochii senini şi blânzi, Doina te cucereşte nu atât cu chipul ei luminos, ci mai degrabă cu vorba-i aşezată şi spusă cu tâlc. Toate i-au mers ca la carte până la 23 de ani. Dar iată cu măritişul a dat rău de tot în bară.
Nina Neculce
Comunicau pe Internet
Era în anul III de studii la Facultatea de Filologie a Universităţii de Stat din Tiraspol cu sediul la Chişinău când a hotărât să-şi ia concediu academic şi să plece la tata în Italia. Zis şi făcut. Tata i-a găsit un loc de lucru. În orele libere, naviga pe internet. Mare i-a fost mirarea când a descoperit că în diferite oraşe ale Italiei muncesc foarte mulţi tineri de prin satele vecine. Printre aceştia l-a cunoscut pe Rodion, un băiat cu câţiva ani mai mare decât ea, care învăţase în şcoala din satul său. I-a scris un mesaj. El i-a răspuns. Aşa a început comunicarea. Serile treceau repede în faţa computerului, cu amintiri despre locurile natale, veşti de acasă etc.
Către sfârşitul lui 2008, Rodion i-a spus Doinei: „Mă duc acasă, pentru că vreau să mă însor”. „Să-ţi fie într-un ceas bun, dar cine e aleasa?”, l-a întrebat fata. „Nu o am. Mă duc să o caut.” Peste o lună, a telefonat-o şi a întrebat-o ce mai face. Fata i-a spus că şi-a procurat bilet şi, pe 31 decembrie, va veni acasă. Şi iată că Rodion a întâmpinat-o la aeroport, au sărbătorit Anul Nou împreună la ea acasă, iar a doua zi flăcăul a invitat-o la o cafea.
Rodion cere mâna Doinei
De Crăciun pe stil vechi, după ce au mers cu colinda prin tot satul, Rodion a întrebat-o pe Doina: „Vrei să te căsătoreşti cu mine?”. La care, fata i-a răspuns: „Cum să ne căsătorim, dacă aşa, pe viu, aproape că nu ne cunoaştem?! Una e pe internet şi alta e în realitate. Între noi, nu a fost nici măcar un sărut. Să mai aşteptăm”. Cavalerul a condus domnişoara acasă şi s-au despărţit. Surprinsă şi, oarecum, emoţionată, Doina i-a spus mamei despre intenţiile lui Rodion. Iar în inima acesteia s-a strecurat neliniştea. Ştia că flăcăul mai fusese căsătorit cu o fată din satul lor cu care a sfârşit-o rău, dar îi cunoştea pe părinţii lui ca oameni cumsecade. Şi-atunci se gândi că poate fata ceea a fost vinovată că nu au putut convieţui.
A doua zi, când Rodion a anunţat-o la telefon că vine să o peţească, mama i-a zis: „Lasă-l să vină. Chiar dacă acum nu îl iubeşti, o să-l cunoşti mai bine şi o să te îndrăgosteşti de el, deoarece, după felul cum se comportă, e copt la minte”. Mirele a venit cu conăcari şi trandafiri. A peţit-o frumos, ca în poveste, respectând toate tradiţiile. Şi Doina – cu împotrivirile tatălui, care nu vroia nici în ruptul capului ca fata lui să plece în acea seară din casa părintească, şi cu lacrimile mamei – s-a dus mireasă la casa mirelui. Bunica le-a făcut semnul crucii când au ieşit pe poartă, sperând ca şi căsnicia să meargă. Peste o săptămână, au făcut înţelegerea cu părinţii mirelui, au stabilit ziua nunţii şi au arvunit localul.
Cunoştinţa cu nănaşii şi calvarul din casa soacrei
Ca mai toate fetele, Doina a întâmpinat dificultăţi în relaţiile cu soacra, înţelegând din start că nu este o noră pe gustul acesteia. Dar încerca să depăşească situaţiile neplăcute, făcând planuri de viitor cu logodnicul ei.
La câteva săptămâni după înţelegere, mirii au plecat la Moscova să facă cunoştinţă cu nănaşii – nişte prieteni de-ai lui Rodion. Aceştia i-au primit cum nu se poate mai bine. Au stat o lună acolo, încercând să se cunoască mai bine. Însă, de la o zi la alta, se iscau tot felul de neînţelegeri. Şi s-au început certurile. Rodion căuta motive la tot pasul. Ba că i-a zis aşa, ba că i-a zis altfel. Dragostea pe care o aştepta Doina nu mai venea.
La două săptămâni după ce s-au întors din Rusia, Doina a mers la medic şi a aflat că e însărcinată. Bucurie mare pentru ea şi părinţii săi. Avea sentimentul că Rodion va fi şi mai bucuros când va afla noutatea. Credea că din acel moment rozul strălucitor al fericirii va veni şi peste ei. N-a fost să fie. El a primit vestea foarte abătut, arătându-se de-a dreptul nemulţumit. Şi, din clipa aceea, a prins a sta toată ziua în faţa computerului, iar pe Doina, care avea nevoie de mai multă afecţiune şi de anumite ore de somn, n-o lăsa să stea o clipă locului. O punea la toate muncile din gospodărie – îngrijitul animalelor şi păsărilor, gătirea bucatelor, curăţenia prin casă etc. El, după ce se sătura de calculator, ieşea din casă şi se întorcea foarte târziu.
De necrezut, dar soacra nu reacţiona la toate acestea. Pe deasupra, mai stârnea şi tot felul de bârfe. „Aşa de tare mă chinuiau că nu mai ştiam ce să fac şi încotro să apuc”, spune Doina. Mama îmi zicea întruna: „Mai rabdă, poate se va schimba. Copilul ce se va naşte, trebuie să aibă tată”. „Şi eu răbdam, gândindu-mă la prunc şi la mama, care nu-mi vroia răul. Odată răcisem, mă durea tare gâtul încât nu puteam să vorbesc. Am stat două zile cu febră. Nicio atenţie din partea lor. I-am sunat mamei. Ea a venit, a chemat salvarea şi m-a dus la spital. După însănătoşire, n-am vrut să mă întorc la soacră. Până la urmă, m-am lăsat din nou convinsă de mama şi m-am întors. Eram gata să-i tolerez toate mendrele lui Rodion în numele copilaşului pe care îl purtam în burtă.”
Du-te, că eu o să mă însor cu alta
Pe măsura ce se apropia ziua nunţii, starea de tensiune creştea. Socrii mici – de voie, de nevoie, numai ca să fie bine – au luat pe umerii lor toate cheltuielile de nuntă. Când aproape toate cumpărăturile erau făcute, nunta ba se strica, ba se tocmea. Mai mult, chiar în săptămâna ceremoniei, Doina a fost alungată din casa soacrei cu cuvintele: „ Idioato, pleacă din casa mea!”. La acestea, feciorul a mai adăugat: „Du-te, că eu o să mă însor cu alta”. I-au scos lucrurile pe prag şi verigheta de pe deget şi au trimis-o acasă. Însă după-amiază, uraganul a trecut şi soacra mare cu mirele încercau să împace situaţia. Deşi erau grozav de afectaţi, părinţii miresei au cedat până la urmă, înghiţind alte pastile amare. Nunta s-a făcut, dar calvarul nu s-a terminat aici.
După nuntă, soacra a dus toate cadourile la ea acasă, iar mirele a pus toţi banii câştigaţi în buzunar. Şi colac peste pupăză – întâmplarea a făcut ca, înainte de a merge la culcare după cununie, Doina să-şi audă soţiorul întrebând pe cineva la telefon: „Dar tu mă iubeşti, puiule?”. Replica tinerei soţii nu s-a lăsat aşteptată. Bărbatul a lovit-o şi a îmbrâncit-o pe pat. Umilită şi frântă de oboseală, Doina a adormit. Simţea prin somn că îi este foarte rău, dar nu se putea trezi. Când a deschis ochii, era plină de sânge. La spital, medicii nu au mai putut să-i salveze fetiţa, care trebuia să se nască peste trei luni şi ceva.
După acest episod, Doina a înţeles că trebuie să pună capăt convieţuirii ei cu Rodion. Abia după divorţ, şi-a dat seama că, în tot acest joc de-a căsătoria, Rodion a avut un singur scop – să pună mâna pe banii de la nuntă. Regretă faptul, dar, cu toate acestea, a găsit toate resursele interioare pentru a transforma înfrângerea în victorie. Bravo ei!
Mândră şi frumoasă e fata Silviei şi a lui Iurie B. dintr-un sat din zona de nord a republicii. Înaltă, mlădioasă, cu părul lăsat pe spate, cu ochii senini şi blânzi, Doina te cucereşte nu atât cu chipul ei luminos, ci mai degrabă cu vorba-i aşezată şi spusă cu tâlc. Toate i-au mers ca la carte până la 23 de ani. Dar iată cu măritişul a dat rău de tot în bară.
Epureanu – cel mai bun fotbalist moldovean în 2009!
Friday, December 11th, 2009
Number of View: 714
Fundaşul naţionalei şi al celor de la Dinamo Moscova, Alexandru Epureanu, va fi desemnat la Gala Fotbalului Moldovenesc de vineri cel mai bun fotbalist moldovean în 2009, distincţie care i-a revenit şi în 2007.
