Statul Român a cheltuit, de-a lungul anilor, peste 40 de milioane de euro pentru instruirea basarabenilor în liceele şi universităţile din România.
Organizaţia nonguvernamentală „CCF Moldova – Copil, Comunitate, Familie” a contribuit la întemeierea a 18 case de copii de tip familie, inclusiv a serviciilor de asistenţă parentală profesionistă. Casele de copii de tip familie (CCTF) reprezintă o formă alternativă de protecţie a copiilor şi funcţionează ca servicii sociale de tip familial pentru plasamentul temporar al copiilor. În acest sens, copiii aflaţi în CCTF-uri nu sunt adoptaţi, dar plasaţi pentru o anumită perioadă de timp în aceste familii.
COMEMORARE // Veteranii armatei române şi cei ai armatei sovietice au sărbătorit ziua de 9 mai împreună
FLAGRANT // Un raport al Curţii de Conturi demonstrează că fosta conducere a Teleradio Moldova, în frunte cu Valentin Todercan, a gestionat în mod iresponsabil banul public
Doi membri ai Clubului Sportiv „Pancration” vor fi trimişi în instanţa de judecată, fiind învinuiţi de procurarea şi păstrarea muniţiilor, fără o autorizaţie corespunzătoare, precum şi de procurarea şi păstrarea substanţelor explozive.
…sau nişte reflecţii legate de mândria naţională a comuniştilor moldoveni
Până la urmă, Mihai Ghimpu a ieşit cu bine din conflictul legat de 9 mai. Întorcându-se de la Moscova, preşedintele interimar a declarat satisfăcut că Medvedev nu i-a închis uşa în nas, l-a tratat în mod civilizat, adresându-i-se „Mihail Gheorghievici”, l-a ospătat… Însă totul e bine când se termină cu bine, spune un proverb englez. S-ar putea ca această istorie să aibă repercusiuni în alte domenii ale relaţiilor moldo-ruse, dar mai cu seamă în viitoarea campanie electorală. Improvizaţiile, gesturile reflexive în politică pot genera uneori consecinţe dezastruoase. Pe măsură ce ne vom apropia de alegerile anticipate, orice eroare ce ţine de coordonarea în cadrul AIE va avea consecinţe tot mai grave.
Aproximativ 2.500 de persoane s-au adunat duminică, în faţa palatului prezidenţial din Varşovia, cerând să fie demarată o anchetă internaţională şi independentă asupra cauzelor accidentului aviatic de lângă Smolensk, în vestul Rusiei, relatează Radio Polonia.
Deşi la summitul CSI de la Moscova a băut şampanie în compania lui Dmitri Medvedev şi a altor preşedinţi din fostele republici sovietice, Mihai Ghimpu a fost, într-un fel, un paria la evenimentul din capitala Federaţiei Ruse. El s-a dovedit a fi singurul conducător de stat, prezent la reuniune, pe care liderul de la Kremlin l-a trecut cu vederea şi nu l-a felicitat cu ocazia Zilei Victoriei asupra nazismului.
În fiecare zi, de luni până vineri, poţi deveni posesorul unui televizor, e suficient doar să setezi Jurnal TV pe butonul cu numărul „1” al telecomenzii tale. Deja au fost împărţite şase televizoare. Iurie Sin din Cahul, Mariana Anghel din Chişinău, Olga Miron din Orhei, Veaceslav Demian din Chişinău, Mariana Popa din Teleneşti şi Olga Bejenaru din Chişinău sunt primii câştigători ai concursului Jurnal TV pe „1”. Echipa Jurnal TV s-a deplasat la casele fiecărui premiant şi le-a înmânat câte un televizor. Timp de o săptămână, au fost înregistraţi peste 1.200 de participanţi la concurs. Condiţiile de înscriere la concurs le puteţi afla accesând site-ul Jurnaltv.md, sau la numărul de telefon 85.90.00. Extragerea bileţelului cu numele câştigătorului are loc în fiecare zi, cu excepţia zilelor de sâmbătă şi duminică. Concursul se va desfăşura până la 30 mai. Au mai rămas 16 televizoare. Jurnal TV poate bate şi la uşa ta. Setează Jurnal TV pe butonul cu numărul „1”.
Ministrul de Externe al R. Moldova, Iurie Leancă, despre interesele naţionale în relaţiile cu Rusia
TEHNOLOGII // Satul Lozova, Străşeni, a fost conectat la reţeaua internaţională web
Au strâns sute de saci cu gunoi, au sădit 500 de puieţi şi au plantat peste 600 de flori – astfel poate fi evaluată campania Jurnal TVerde care a avut drept scop salubrizarea şi înverzirea oraşului Chişinău. În fiecare sâmbătă pe parcursul a patru săptămâni, echipa Jurnal TV însoţită de toţi cei care îşi doresc un oraş mai verde au făcut ordine în câteva parcuri din capitală. Campania a început la 17 aprilie, când în toată lumea se sărbătoreşte Ziua internaţională a ecologiei, şi a luat sfârşit pe 8 mai.
Interviu cu Nicolae Mătcaş, savant, scriitor, profesor universitar, Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti şi al Universităţii „A. I. Cuza” din Iaşi, ex-ministru al Educaţiei din R. Moldova
- Stimate dle Nicolae Mătcaş, după victoria agrarienilor în alegerile parlamentare din 1994, nu vi s-a permis să activaţi în învăţământul universitar. Era un moment de răscruce în biografia Dvs., eraţi şomer, rămăseseţi pe drumuri. Cât de mare e diferenţa între situaţia Dvs. de atunci şi cea de acum?
Ce să vă spun? Diferenţa e considerabilă. Atunci eram şomer, acum sunt la odihnă binemeritată. Atunci trebuia să-mi întreţin familia şi mi-am căutat de lucru şi, slavă Domnului, România mi-a întins o mână de ajutor. Domnul ministru al Educaţiei de atunci, Liviu Maior, mi-a propus să-i devin consilier domniei sale, dar fiindcă am plecat la Bucureşti mai târziu, am lucrat în calitate de expert superior la Direcţia relaţii cu românii din afara ţării, actualmente Direcţia relaţii internaţionale şi integrare europeană din cadrul Ministerului Educaţiei al României. În prezent, am venit în Republica Moldova, bucuros că în sfârşit a căzut gardul de sârmă ghimpată de la Prut, gard care trecea şi prin sufletele noastre. Căderea sârmei ghimpate de pe Prut ar fi fost o mare bucurie şi pentru regretatul nostru Grigore Vieru, care de asemenea simţea foarte acut durerea sârmei ghimpate.
În stânga Prutului am găsit acum la conducere o Alianţă pentru Integrare Europeană, care promite să-şi unească forţele, să reia ceea nu am reuşit noi să facem pe parcursul celor patru ani de guvernare (1990-1994), în speţă în domeniul învăţământului, şi să se apropie cu fapte reale de Europa. România şi aici i-a întins o mână de ajutor: preşedintele Traian Băsescu a spus în repetate rânduri că România este cea care îi va acroda Republicii Moldova ajutor, în sensul consultării legilor, documentaţiei, realizării strictului necesar pentru a putea candida la statutul de viitor membru al casei noastre comune – Uniunea Europeană. Vreau ca în AIE să existe o coeziune sigură şi situaţia alianţei să nu corespundă celor relatate de adversarul său, partidul comuniştilor, şi nici celor dibuite de unii ziarişti care încearcă să trezească o zâzanie între membrii celor patru partide principale. Cred că în situaţii de acestea interesul personal trebuie lăsat în urmă şi trebuie pus înaintea fiecărui membru al AIE interesul comun, iar interesul nostru comun este prosperarea ţării, aspiraţia noastră către UE. Calea noastră spre UE trece prin România în toate domeniile, începând cu învăţământul, sănătatea şi terminând cu drumurile concrete spre Europa. Prin urmare, trebuie să schimbăm imediat ecartamentul.
- Chiar credeţi că poate fi schimbat ecartamentul spre Uniunea Europeană? Vor fi schimbate vreodată şinele de cale ferată de la noi, încât distanţa dintre ele să fie aceeaşi ca în Europa?
Vreau să cred, şi dumneavoastră trebuie să credeţi lucrul acesta! De atâta amar de vreme ne zbatem, ar fi păcat să revenim la situaţia din 2001-2002. Dorinţă să fie, că pot fi schimbate şinele căii ferate oricând, la propriu. Nu vorbesc de ecartament doar la figurat.
- Cât de des călătoriţi de la Bucureşti la Chişinău, şi invers? Ce mijloace de transport preferaţi?
Vreţi să mi se pună vreo bombă cu efect întârziat? Glumesc. Circul cu transportul în comun, acum există multe autocare, microbuze etc. Slavă Domnului, a fost reluat circuitul cu patria-mamă. Am fost la Chişinău şi în februarie, în martie şi acum, în luna mai – în ultimul timp vin mai des pe-acasă.
- În momentul de faţă, acordaţi prioritate activităţii ştiinţifice, de cercetare, sau literaturii, poeziei?
Toate aceste domenii îmi sunt dragi. Parcă poţi spune că ţii mai mult la un copil din familie, sau la altul? Mă bucur că mi-a apărut recent volumul „Calvarul limbii române în Basarabia” – o antologie de lucrări mai vechi şi mai noi în care scriu despre lupta noastră pentru limba română, împreună cu regretatul Ion Dumeniuk, de la 1988, 1989, apoi despre realităţi lingvistice de la 1994 încoace, când trebuia să luptăm iarăşi pe baricade cu tot felul de mankurţi şi denigratori ai istoriei, limbii, culturii noastre adevărate, gen Moldovanu, Stati. Acum văd că în ziarul „Moldova suverană” publică alţi denigratori, precum Conţiu, Gherasim Ghidirim etc.
Care este, în opinia Dvs., problema cea mai gravă din viaţa noastră politică?
Trebuie să fim vigilenţi. Degeaba ne pare că l-am apucat pe Dumnezeu de picior. Partidele din AIE au câştigat alegerile, cu preţul vieţii tinerilor ucişi la 7 aprilie. Însă, din păcate, aceste partide nu au grijă să-şi dezvolte structurile în teritoriu, nu au grijă să-i iniţieze pe alegători, să le arate lumina dreaptă a adevărului. Doar în preajma alegerilor politicienii sunt activi, îi vezi pe la toate adunările, însoţiţi de artişti, iar în perioada dintre alegeri se cred veşnici la putere. Să nu credeţi că democraţia a învins definitiv, să nu credeţi că din umbră nu se unelteşte contra noastră.
Când aţi scris versurile „Eu limba mea română nu mi-o vând,/ Chiar dacă-ar fi şi limba să mi-o ia./ Eu neamul, pătimitul, nu mi-l vând./ Credinţa mea română nu mi-o vând!”?
Aceste versuri sunt scrise din durere. Am consacrat o poezie prietenului meu Ion Dumeniuk, care s-a stins în ziua înmormântării Doinei şi a lui Ion Aldea-Teodorovici, în 1992. Am scris şi versuri în care îmi exprim indignarea, revolta contra vânzătorilor de neam şi de ţară. Nu pot înţelege cum nişte confraţi de-ai mei, cu care respiram acelaşi aer, cu care am învăţat la aceeaşi facultate – Vasile Stati sau Valeriu Senic, au putut să-şi trădeze limba, neamul. Ei cunoşteau foarte bine limba şi literatura română, sunt români în suflet, dar se opun limbii române, din interese meschine, politicianiste.
- Cum vă pare limba română care se vorbeşte astăzi pe străzile Chişinăului?
La ora actuală, în Chişinău se vorbeşte mai mult limba română decât altădată. Se vorbeşte româneşte fără teamă – acesta e un fapt care bucură. Mai ales tineretul vorbeşte româneşte, doar că de multe ori aud o limbă română infectă, înţesată cu rusisme. Mă miră că tinerii noştri basarabeni, deşi absolvesc liceul, nu pot scăpa de accent şi nu se pot dispensa de cuvinte ruseşti. În general noi, basarabenii, nu suntem învăţaţi să deschidem gura, să rostim vocalele şi consoanele clar, în plinătatea lor, numaidecât le rostim printre dinţi. Şi la Bucureşti, şi la Cluj, şi la Oradea îl recunoşti pe un basarabean prin faptul că nu vrea să rostească cuvintele aşa cum trebuie rostite.
- Aţi încurajat şi i-aţi ajutat pe foarte mulţi tineri basarabeni să meargă la studii în România. Care sunt efectele plecării tinerilor noştri la studii pe malul drept al Prutului?
Trebuiau încurajaţi să şi revină în Basarabia după absolvirea facultăţilor din România. Aici însă nu li se ofereau locuri de muncă, vechiul regim nu-i primea cu bucurie, ci cu ostilitate. Dacă măcar de-acum înainte am ţine cont de acea armată de tineri care au terminat instituţii de învăţământ în România, dacă am şti să-i plasăm în câmpul muncii, cu salarii decente bineînţeles, situaţia s-ar schimba brusc spre bine.
- Cum e primăvara în care aţi împlinit 70 de ani?
Extraordinar de frumoasă! Cu prilejul aniversării am fost în satul meu natal, la Crihana Veche. De-a lungul întregului traseu am văzut o iarbă nemaipomenit de verde, neatinsă de razele soarelui de august. Am văzut peste tot liliac şi pomi înfloriţi, iar satul meu rămâne cel mai frumos loc din lume. Eu nu-mi simt anii, mă mir că s-au adunat deja atâţia, eu continuu să mă bucur de viaţă şi de miracolul artei, al primăverii, al limbii române.
Interviu de Irina Nechit
Sculptorul basarabean Ioan Grecu a inaugurat o amplă expoziţie personală la Centrul Internaţional de Cultură şi Artă Contemporană „George Apostu” din Bacău. Promotor al conceptului de culturalizare a spaţiului urban, Ioan Grecu şi-a intitulat expoziţia „Meandrele existenţei”.
Întrebarea ar trebui să se pună aşa: „În favoarea cui trece timpul de afară: a AIE sau a opoziţiei comuniste?”. Amânarea datei alegerilor pentru o perioadă tot mai târzie le aduce simpatizanţi celor care susţin procesul de amânare? Sau, dimpotrivă, această amânare face să sporească numărul celor ce pledează pentru anticipate cât mai apropiate? La această oră, avem impresia că oricine s-ar hazarda să răspundă la aceste întrebări ar risca să se umple de ridicol.
Louis van Gaal zâmbeşte când îşi aminteşte de vremurile în care Jose Mourinho îi era traducător şi asistent la Barcelona (1997–2000): „Pe atunci era un băiat extrem de modest”. Pe 22 mai îi va fi adversar în finala Champions League, Bayern–Inter, iar tehnicianul olandez, 58 de ani, abia aşteaptă întâlnirea cu fostul său colaborator: „Eu l-am educat şi l-am învăţat meserie”.
Divizia Naţională a Moldovei nu e aşa de liniştită cum se credea. Pe final de campionat, lucrurile s-au încins în preajma meciului amical dintre echipa naţională divizionară şi formaţia stranierilor din campionatul intern. Patronul echipei FC Dacia, Adlan Shishkhanov, nemulţumit de arbitrajul de la meciul dacilor cu CSCA-Rapid, scor 2-2, a ameninţat că nu le permite celor trei jucători ai săi să onoreze convocarea pentru meciul amical de astăzi.
Selecţionerul Gabi Balint a aşteptat până în ultimul moment ca Eugen Gorceac, Victor Bulat, Dumitru Popovici şi Eugen Matiughin (toţi de la FC Dacia – n.r.) să vină la meciul dintre naţionala divizionară şi selecţionata stranierilor din Republica Moldova, dar nu au mai venit.
După cinci ani, timp în care nu şi-au vorbit şi nu s-au întâlnit, dorul prieteniei de altădată, care nu poate fi dată uitării, încă mai persistă. Ian Raiburg a decis „să spargă gheaţa”, vorbind despre posibilitatea împăcării cu Ion Suruceanu, pe când cel din urmă ne-a declarat că nu poate şterge cu buretele dezamăgirea provocată de cel pe care l-a considerat prieten.
Pe-aproapele de peste drum
Nu vreau deloc să-l amărăsc:
Pe lângă el, şi eu acum
Am început să mă urăsc…
Ne cunoşteam de când aveam opt ani, iar el zece. Atunci am fost pentru prima oară împreună la altar, la prima împărtăşanie ca pereche. Suntem catolici.
Confesiune // Am suferit, dar nu pentru că l-aş iubi, ci paentru visele pe care mi le făcusem în legătură cu o persoană care, două săptămâni mai târziu, avea să mă părăsească fără nicio remuşcare
Fatalitate // Femeile urâte sunt născute pentru chin şi necaz, cele frumoase însă – pentru plăcerea ochilor şi trupului
Tatăl Inesei atunci când şi-a văzut fiica la maternitate şi-a spus în gândul lui: „Uite că s-a născut un pui de om fără noroc”. Poate că bărbatul avea dreptate. Ochii copiliţei erau mici şi adânciţi în cap, nasul coroiat şi mare. Indiferent ce schimbări va suporta chipul Inesei peste ani, aceasta nu va fi niciodată frumoasă.
"Jurnal de Chişinău" este creat pe WordPress.
SEO monitor