Bilanţ al mărinimiei cititorilor JURNALULUI

Cei care au ajutat familiile nevoiaşe, despre care a scris JURNAL în cadrul campaniei „Dăruieşte o şansă!”, nu pot rămâne în umbră. Vă mulţumim că le-aţi dăruit o şansă pentru Nicuşor Filat şi mama sa, copiii din familia Soltan, Alecu, Daniela şi Vlăduţ.

Svetlana Panţa

Victoria Popa (more…)

În contextul rubricii „Lume, soro, lume”

Se zice că suntem vii pentru Domnul atât cât ne mai doare sufletul pentru aproapele nostru. Să ştiţi că rădăcina oamenilor buni, cu inimă largă, nu a secat. La apelul umanitar făcut în articolul „Durerea unei mame nenorocite”, publicat în unul din numerele trecute ale JURNALULUI, au răspuns mai mulţi cititori care au vrut să o ajute pe Ana ca să adune o mie

de euro pentru a achita suma ce i se cerea pentru jumătate din căsuţa în care locuieşte. În total, se adunaseră cam 600 de lei. Fie că banii au fost trimişi prin poştă, fie că au fost aduşi direct acasă. Femeia care m-a emoţionat până la lacrimi se numeşte Svetlana şi este din Soroca. (more…)

„Nu are importanţă numele meu!”

La apelul nostru de a o ajuta pe Daniela Rusu, o fetiţă de opt ani din localitatea Năpadova, raionul Floreşti, fostul judeţ Soroca, ce are nevoie stringentă de un scaun cu rotile, au răspuns mai multe persoane, printre care şi un bărbat din România. „Nu are importanţă numele meu!”, a spus acesta, atunci când l-am întrebat. „Am şi eu copii acasă şi este creştineşte să ajutăm persoanele aflate în dificultate. Mai ales că sfintele sărbători de iarnă sunt un prilej să ne întoarcem cu faţa spre Dumnezeu”, a menţionat acesta. (more…)

Voi reveni la o idee mai veche pe care am mai strecurat-o și cu alte ocazii…

Traiectoria  vieţii  noastre  este determinată de câteva persoane: de mama, de  dascălii  noştri, de preotul-duhovnic şi de doctorii pe care ni-i trimite Dumnezeu… Toate aceste fiinţe au, prin definiţie, ceva în comun cu  divinitatea şi ne marchează existenţa, aducând doza de magie fără de care am fi nişte roboţi.

Deşi viaţa ne oferă o sumedenie de poveşti triste şi dramatice, ale căror personaje negative sunt, uneori, chiar unele mame sau unii doctori, profesori şi chiar preoţi, exemplele care vin de cealaltă parte sunt infinite.  Raportarea la ele trebuie şi poate să ne ajute să ne găsim reperele atunci când totul se clatină, se năruie şi ne absoarbe întreaga energie şi capacitate de rezistenţă. Uneori chiar ne taie pofta de viaţă… Doar comunicarea cu un duhovnic bun sau cu un doctor, care ştie cum arătăm   şi în zilele bune, dar şi în zilele rele, ne poate salva de la gesturi extreme… (more…)

Campanie // Problema este în obişnuinţa de a vorbi în rusă

„E greu să ceri angajaţilor companiilor de taxi să treacă la limba română pentru că oamenii s-au obişnuit cu rusa şi le e lene să înveţe ceva nou”, a declarat pentru JURNAL Adrian, administratorul firmei „Smile Taxi”.

Marina LIŢA (more…)

JURNAL de Chişinău a avut cel mai mare preţ la abonarea pentru anul 2012, dar, chiar şi aşa, cei care au rămas alături de noi, plus cei care ni s-au alăturat în 2012, nu s-au uitat la preţ atunci când au ales să aibă în case UN ZIAR BUN.

La ediţia de vineri a JURNALULUI s-au abonat 11 837 de persoane, cu 2871 mai mult decât în aceeaşi perioadă a anului trecut. La ediţia de marţi a JURNALULUI, în care va apărea şi tabloidul APROPO magazin, s-au abonat 7 094 de persoane (cu 5078 mai mult decât în 2011), ceea ce reprezintă un record la care concurenţii noştri ar putea doar visa.  (more…)

Vadim Pisari, o altă victimă a conflictului de pe Nistru   

4 ianuarie 2012. Zi de doliu în satul Pârâta, raionul Dubăsari. Pe ultimul drum este petrecut Vadim Pisari, tânărul ucis de un „pacificator” rus. Aproximativ o mie de persoane de pe ambele maluri ale Nistrului însoţesc cortegiul funebru de la casa părintească a lui Vadim spre biserică, apoi spre cimitir. Foştii prieteni şi colegi ai lui Vadim stau tăcuţi în curtea casei acestuia. Unul din ei îmi spune: „A fost un băiat care merita să trăiască, la fel ca oricare din noi”. Unul din maiştrii de la Şcoala profesională nr. 7 din Chişinău, şcoală la care învăţa Vadim, îmi spune că fostul său elev „a fost un băiat ca toţi băieţii, nu avea succese mari la studii, însă era plin de viaţă”. Procesiunea începe la ora 12.00 şi se încheie la ora 16.00. În aceste ore, foarte scurte pentru mama lui Vadim, se perindă sute de oamenii pe lângă sicriul tânărului de 18 ani.

Vadim VASILIU (more…)

Deprinderea de a merge la redacţie pe jos îmi oferă ocazii de a observa lucruri care nu pot fi văzute prin geamul (fumuriu) al microbuzului sau al troleibuzului. Un asemenea exerciţiu, fiindcă veni vorba, le-ar prinde bine şi unor funcţionari de la primărie, care ar putea descoperi astfel cum arată capitala în realitate, cum îşi fac treaba unii măturători, de exemplu.

Eram aproape de circ (mergând spre centrul oraşului dinspre cartierul Râşcani, pe partea dreaptă, pe segmentul unde, cu vreo şase ani în urmă, trebuia să înceapă, cu binecuvântarea lui Voronin, construcţia unui stadion, dar nu a mai început), în întâmpinare venea o pereche de tineri, o fată şi un băiat, la vârsta studenţiei; ne despărţeau vreo 50 de metri, când, deodată, tânărul se desprinse de companioana sa, se opri pe marginea trotuarului, îşi descheie pantalonii şi începu să urineze… Putea să coboare câţiva paşi de pe terasament, în tufişuri, dar, probabil, i s-o fi părut prea mare distanţa. În plină zi de 31 decembrie, pe la ora 13…, era o situaţie jenantă, în care fata se pomeni mai expusă decât el. Derutată, nehotărâtă, se întoarse cu spatele spre el, se depărtă puţin spre cealaltă parte a trotuarului, privind în jos, aşteptându-l. I-o fi spus să-l aştepte? Cu siguranţă, spre deosebire de ea, el nu-şi făcea probleme de conduită.  (more…)

Ieri am discutat despre ideea de a-l expulza pe ambasadorul de oţel şi beton armat al Rusiei. Unii spuneau că trebuie expulzat cât mai repede, alţii că nu trebuie să ne grăbim, că poate mai răbdăm puţin, dacă am răbdat până acum, căci graba strică treaba, să fim prudenţi, să nu iasă moş Martin din bârlog etc. Dar cine să-l expulzeze? – întrebă Cozonac. Ambasadorul rus nu trebuie expulzat din mai multe motive. Primul e că nu are cine îl expulza. Să cerem expulzarea unui ambasador multilateral dezvoltat, multisecular este o prostie! – interveni Colesovnazadov. Ce aţi vrut voi? Ca el să verse lacrimi pentru un oier împuşcat din întâmplare de pacificatorii ruşi? Din întâmplare, fiindcă intenţionat soldaţii nu aveau cum să-l nimerească, fiindcă, nu uitaţi, erau şi ei după o noapte de revelion şi erau şi ei oameni. În al doilea rând, Moscova nu are cum să trimită un ambasador mai sensibil, fiindcă nu dispune de funcţionari de acest tip. Un funcţionar rus nu face caz de moartea unei singure persoane, e sub nivelul său de sensibilitate, trebuie să fie cel puţin câteva duzine de trupuri ca el să reacţioneze stabil. La proporţiile Rusiei, cu peste 140 de milioane de capete, ar fi prea mare risipă de sentimente derjavnice ca funcţionarii ruşii să reacţioneze ca nişte mămăligari răspunzători de doar 3 milione de capete. (more…)

Că omorul de pe podul de la Vadul lui Vodă a fost o provocare politică ordinară astăzi se vede cu ochiul liber. Dar de ce se frământă aşa de tare ruşii, grăbindu-se să-şi ascundă urmele crimei? De cine se tem oare? Că nu doar de supărarea noastră, nu?

Provocarea se întoarce împotriva provocatorilor

De dragul unor dividende politice, au curmat viaţa unui tânăr. Au inflamat spiritele pentru a se încuiba şi mai temeinic la Nistru. Totuşi, socoteala de acasă, precum se ştie, nu întotdeauna se potriveşte cu cea din târg. Se pare că ruşii au dat cu mucii în fasole. Au sfeclit-o. Şi-au făcut-o cu mâna lor.

În urma incidentului, prezenţa militară rusă în estul Republicii Moldova pare astăzi pe plan internaţional mai odioasă ca oricând. Chişinăul are acum un argument în plus să ceară evacuarea trupelor străine din zona de conflict. Poziţia moldovenească, în mod surprinzător întrucâtva, este susţinută de ucraineni care optează şi ei pentru înlocuirea forţelor de pacificatori cu o misiune civilă internaţională. În fine, s-a obţinut eliminarea blocurilor de beton armat de la Vadul lui Vodă, reducerea şi dezarmarea militarilor de la postul nr.9. (more…)

Dirk Schuebel: „Regimul liberalizat de vize cu UE la sfârşitul acestui an e un obiectiv extrem de ambiţios”

Şeful Delegaţiei Uniunii Europene la Chişinău a afirmat, într-un interviu pentru JURNAL, că R. Moldova şi UE vor avea un Spaţiu Aerian Comun în primăvara acestui an, că, deocamdată, este dificil de prognozat când va avea RM un Regim liberalizat de vize cu UE şi că posibilele alegeri parlamentare anticipate vor direcţiona voinţa politică spre alte scopuri decât cele ale reformei.

- Moldova a atins anumite rezultate pozitive în negocierile cu UE în 2011 – iniţierea negocierilor privind semnarea Acordului de Asociere, privind semnarea Acordului de Liber Schimb şi Comprehensiv, privind Liberalizarea regimului de vize. Ce înseamnă acest lucru pentru R. Moldova? Când, de fapt, cetăţenii moldoveni vor simţi că sunt mai aproape de UE?  

Putem spune cu siguranţă că relaţiile bilaterale între Uniunea Europeană şi Republica Moldova s-au intensificat într-un ritm foarte bun şi au progresat semnificativ în 2011. Am încheiat împreună opt runde de negocieri privind semnarea viitorului Acord de Asociere şi am ajuns la o înţelegere comună privind o bună parte a acestui acord. Mai mult decât atât, în mijlocul lui decembrie a fost luată decizia privind lansarea negocierilor privind Acordul de Liber Schimb, Comprehensiv şi Aprofundat şi deja în ianuarie 2012 va avea loc prima rundă de negocieri. Discuţiile privind Spaţiul Aerian Comun dintre UE şi R. Moldova s-au încheiat după doar două luni de negocieri, un termen record. Sperăm că acordul va intra în vigoare în primăvară. Rezultate importante au fost obţinute şi în cadrul dialogului privind Liberalizarea regimului de vize. Toate cele menţionate, dar şi alte rezultate pozitive, cum ar fi un program intens de vizite reciproce ale politicienilor şi oficialilor de rang înalt au adâncit şi mai mult relaţiile bilaterale şi au adus R. Moldova un pic mai aproape de UE şi standardele acesteia. (more…)

Declaraţii exclusive ale mamei pacificatorului „ucigaş”

„Fiul meu nu a vrut să-l omoare. Maşina în care se afla tânărul se îndrepta spre Veaceslav. El a fost nevoit să tragă pentru a se apăra. Este o tragedie atât pentru familia tânărului omorât, cât şi pentru familia noastră”, a declarat pentru JURNAL,Valentina Cojuhari, mama pacificatorului care, în dimineaţa de 1 ianuarie curent, l-ar fi împuşcat pe Vadim Pisari, un tânăr de 18 ani din satul Pârâta, raionul Dubăsari.

Svetlana Panţa (more…)

Din declaraţia Statelor Unite cu privire la incidentul din zona de securitate:

„Statele Unite îşi exprimă regretul profund în legătură cu incidentul care a avut loc pe data de 1 ianuarie în zona de securitate şi exprimă condoleanţe în legătură cu decesul tragic al lui Vadim Pisari.Acest incident arată necesitatea demilitarizării zonei de securitate pentru a evita astfel de incidente pe viitor.” (more…)

AIE se va confrunta cu multiple crize interne

Analiştii politici intervievaţi de JURNAL susţin că 2012 va fi la fel de tensionat ca şi 2011, unul an al supravieţuirii şi al problemelor importante, precum alegerea preşedintelui, modificarea Constituţiei etc. Aceştia susţin că dacă nu va fi ales şeful statului, Alianţa pentru Integrare Europeană 2 (AIE 2) va pierde din electorat, iar Partidul Comuniştilor ar putea reveni la putere.

Marina LIŢA (more…)

Barometrul global al fericirii, întocmit de compania canadiană „Leger Marketing”, plasează Republica Moldova pe locul zece în topul ţărilor cu cei mai nefericiţi cetăţeni. În acest top, România este pe primul loc, urmată de Cehia şi Bulgaria. La polul opus se află Fiji, în care trăiesc cei mai mulţi oameni fericiţi. În clasamentul ţărilor cu cei mai fericiţi cetăţeni au mai intrat Nigeria, Olanda, Elveţia şi Ghana. În acest clasament au fost incluse 58 de ţări.

Locul întâi în top

Solicitaţi de JURNAL, moldovenii consideră că ar trebui să ocupe locul întâi în acest top. „De unde bucurie? De doi ani nu avem preşedinte, lumea pleacă pe un capăt din ţară. Copiii noştri sunt omorâţi de ruşi, iar deputaţii se întrec în declaraţii. Numai fericire pe capul nostru”, comunică Vasile Flocea din Chişinău. (more…)

Viaţa lui Beţa, după mărturisirile autorităţilor criminale

„Beţa”, „Bes”, „Intelighent”, „Kotovski” – toate aceste porecle i-au fost date unui singur om, Tolea Băţ de la Pituşca. În ultima vreme, i-au fost dedicate mai multe producţii cinematografice, realizate în baza documentelor din instituţiile penitenciare, noi însă îl vom prezenta din punctul de vedere al celor care i-au fost aproape, criminalii. Elaborarea acestui text a fost posibilă datorită lui Michael Babele, autorul unei cărţi despre Tolea, „Hoţul”.

Ilie Gulca (more…)

Instabilitatea politică din R. Moldova dă semne clare că devine tot mai periculoasă, în primul rând, pentru românii basarabeni. Aceasta este gestionată abil de către Moscova care, în jumătatea a doua a anului 2011, şi-a corectat politica internă şi externă.

Sergiu Ion Chircă, profesor universitar

În primul rând, viitorul ţar al Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, s-a angajat oficial să formeze USSR II, pentru care revine în fruntea statului, probabil, până în 2025. Pentru început, s-a mers la crearea aşa-numitei „Uniuni Euroasiatice”, cu un spaţiu economic „unic”, cu o uniune vamală comună. Concomitent, se prevede şi formarea spaţiului unic monetar al rublei ruseşti ca ultimă etapă instituţională economică a noii Uniuni Sovietice. (more…)

Proiectul naţional de lecturi publice, realizat de Uniunea Scriitorilor din R. Moldova pe parcursul anului 2011, a inclus manifestări literare desfăşurate în sate şi oraşe din 15 raioane de la nordul, centrul şi sudul republicii. Echipe din câte 2-3 scriitori s-au deplasat în diferite localităţi, poposind în licee, gimnazii, săli de festivităţi, tabere pentru copii. Scriitorii au citit poeme, fragmente din lucrări de proză şi din texte dramatice în faţa elevilor şi profesorilor. După aceste recitaluri, copiii, la rândul lor, au citit poezii proprii pentru literaţii invitaţi. (more…)

„Jack Făromână”, Teatrul „U.S.A.”, în colaborare cu Alex Calancea Band şi cu Olia Tira

Spectacolul muzical „Jack Făromână sau Istoria unui contrabasist” după un text al scriitorului american de origine italiană Stefano Benni a fost lansat în premieră la Chişinău. Protagoniştii noii producţii teatrale sunt actorul Andrei Sochircă, interpreta Olia Tira şi Alex Calancea Band. Traducerea îi aparţine lui Andrei Sochircă, muzica e semnată de Alex Calancea şi Marc Oselschi. (more…)

„Cartea viselor” de Marcel Gherman, Editura Arc

În prozele sale scurte, Marcel Gherman rămâne în cadrul virtual al cyberpunkului, păstrând atmosfera atât de specifică lumilor lui Philip K. Dick sau William Gibson, populate de androizi, hackeri și oi electrice.

Imaginile transpun în limbaj verbal experiențele liminale ale transelor, viselor și altor realități mediane între viață și moarte, se menţionează în comunicatul Editurii Arc. (more…)

Dragă Alexandra Târşu, ai reuşit la vârsta de doar 19 ani să acumulezi un număr impresionant de premii şi menţiuni la concursuri naţionale şi internaţionale. Câţi ani ai studiat vioara?

Timp de 12 ani am învăţat la Liceul „S. Rahmaninov” din Chişinău, pe care l-am absolvit în 2011. Toamna aceasta am fost admisă la Academia de Muzică din Viena, unde voi studia 6 ani, în clasa profesoarei Dora Schwarzberg. În paralel cu muzica, învăţ intens limba germană.

Cât de mult diferă publicul din Viena de cel din Chişinău?

Mentalitatea oamenilor din Viena diferă mult de cea a basarabenilor, dar vreau să vă spun că lumea de la noi e mai caldă, mai emoţională. Poate aşa cred eu, fiindcă în patria mea sunt înconjurată de oameni apropiaţi, sensibili. Bineînţeles, mediul muzical vienez e mult mai elevat decât cel din R. Moldova, fiindcă Viena e inima Europei. E un oraş extraordinar şi sunt foarte fericită că studiez acolo. (more…)

Cumpăna dintre ani, multifuncţională, devine pe un timp balanţa valorică, cântărind premii, medalii şi trofee. Cândva, Alexandru Grecu încerca să mă convingă de necesitatea potopului de premii: artistul are nevoie de aplauze! Înţelegeam, dar nu eram de acord. Generozitatea şi dragostea nu au nimic în comun cu evaluarea performanţelor: atunci când plouă cu premii, oamenii cu adevărat remarcabili nu se văd. Se îneacă în puhoiul comun, cenuşiu. Orice concurs este spectaculos prin concurenţă! Pentru ca premiul să fie o victorie (în perspectivă: un stimulent), trebuie să existe şi adversarul perdant, dornic de revanşă.

Citesc despre Gala premiilor Teatrului Satiricus („I.L.Caragiale!”), premii înmânate, în special, actorilor politici (mizanscenele oferite de aceştia sunt, probabil, mai vizibile şi mai rizibile). Şi nu pot să nu invoc spiritul tutelar al instituţiei: Cum nu vii, tu, nene Iancu!.. (more…)

Dragi tineri!

Prin prezenta, reamintim că lansarea Concursului „Moştenire”, ediţia a XIX-cea (anul de studii 2011-2012), a fost anunţată.

Concursul este destinat elevilor din clasele de liceu sau din şcolile echivalente din Republica Moldova şi Ucraina.

Ca şi în ediţiile precedente, Concursul se va desfăşura în două secţiuni: Istoria Românilor şi Istoria Literaturii Române. (more…)

Moldoveanca Olesea Balan este una din cei 120 de bursieri din 28 de ţări ale lumii care vor avea posibilitatea, în perioada 1 martie-31 iulie 2012, să cunoască sistemul parlamentar german, activând în cadrul biroului unui deputat din Bundestag şi participând la prelegerile universitare. Tânăra spune că, în afară de câştigarea acestei burse, un alt mare eveniment al anului 2011 este, pentru ea, redobândirea cetăţeniei române.

Victoria POPA (more…)

Anul care a trecut nu a fost bun din punct de vedere al performanţelor obţinute de sportivii moldoveni, chiar dacă aceştia au obţinut 130 de medalii. Aceste decoraţii însă nu înseamnă că anul acesta, la Olimpiada de la Londra, vom avea un număr record de sportivi. Deocamdată, Republica Moldova a obţinut doar şase cote olimpice, ceea ce este prea puţin.

Chiar şi aşa, în 2011, am stat mult mai bine la capitole gale, de tot felul, cu bucate şi băuturi alese. Cea mai exclusivistă gală a fost cea organizată de Comitetul Naţional Olimpic, la cârma căruia a rămas deputatul Nicolae Juravschi. Acesta a avut grijă ca la eveniment să participe politicieni, prea mulţi politicieni, şi sportivi de performanţă. Sportivii au fost în plan secund, în faţă ieşind greii politicii moldoveneşti. Unii dintre aceştia nici nu au habar cu ce greutăţi se confruntă un sportiv pentru a cuceri o medalie pentru Republica Moldova. (more…)