„Sunt abonată la JURNAL, pentru că-l consider un ziar pentru suflet, iar informaţiile interesante din toate domeniile – politic, social, cultură, sport, mă ţin la curent cu actualitatea. Recomand mai multor săteni ambele ediţii ale ziarului, iar cei care mi-au dat ascultare sunt mulţumiţi. Astfel, JURNAL de Chişinău a devenit un ziar al satului nostru. Îmi place noul său aspect grafic, adevărul reflectat în paginile lui. Cu o echipă bună se pot face şi lucruri frumoase. Acest ziar este pentru mine hrană spirituală”, comunică Zinaida Mardare, profesoară la Gimnaziul „Antonie Plămădeală” din s. Stolniceni, r. Hânceşti. (more…)

Votul prin corespondenţă ne va permite să ne simţim cetăţeni ai statului în care ne-am născut

Mulţi moldoveni aflaţi peste hotare spun că, deşi sunt de mai mult timp departe de casă, doar o singură dată au reuşit să voteze. Aceştia susţin că votul prin corespondenţă i-ar salva de cheltuieli inutile, timp pierdut şi ar reuşi să-şi facă auzită vocea.

Marina LIŢA (more…)

„A fost prea demult ca să ţin minte”

Din cele 30 de persoane întrebate ieri ce eveniment important a avut loc pe 24 ianuarie 1859, doar patru, dintre care trei minori, au fost aproape de răspunsul corect. „Nu ştiu”, îmi răspundeau cei mai mulţi şi plecau grăbiţi. Alţii mi-au spus ceva de genul „Nu este profilul nostru”, „Nu sunt din Chişinău”, „Nu sunt la curent”, „Nu ştiu, dar am să mă uit acasă pe internet”, „A fost prea demult ca să ţin minte”. (more…)

Maxim Motîngă este un tânăr din Republica Moldova care a călătorit în 16 ţări din Europa îndrumat de entuziasm şi de dorinţa de a cunoaşte. Este un tânăr care nu investeşte în bunuri materiale, ci în călătorii, deoarece consideră că este mai important să acumuleze în memorie impresii cu care să trăiască toată viaţa. Prima călătorie a săvârşit-o în 2006 cu paşaport moldovenesc.  Maxim ne-a spus că de fapt majoritatea ţărilor europene le-a vizitat cu paşaport albastru şi doar ultimele trei ţări, cu paşaportul românesc.

Vadim VASILIU (more…)

Deşi creat pentru a fi utilizat în situaţii excepţionale, Fondul de rezervă al Guvernului pentru anul 2011 a fost repartizat şi de această dată pe nişte criterii greu de estimat.

Svetlana Corobceanu (more…)

Omorul de la Nistru, rănirea unei persoane la frontiera de la Prut, incitarea la nesupunere civică, coagularea unor cercuri marginale şi  obscure împotriva AIE – aceste întâmplări doar în aparenţă n-au nicio legătură între ele. În realitate, toate par să fie emanate din aceeaşi sursă. Sau mai exact vorbind, din acelaşi „centru”.

Mâna Moscovei din spatele incidentului de la Prut

Dacă e să dăm crezare unor celebri defectori sovietici, precum Kalughin, Rezun sau Gordievski, „centru” este cartierul general al FSB. Aşa îl numeşte chiar personalul acestui serviciu secret rus. Ultimele evenimente de la noi par să pornească din acest punct.

După toate probabilităţile, Moscova a început chiar din prima zi a anului 2012 o acţiune subversivă de destabilizare a Republicii Moldova. Asupra incidentului tragic de pe podul de la Vadul lui Vodă m-am pronunţat deja. La mijloc e o grosolană provocare rusească. De această părere sunt şi reprezentanţii ONG-urilor care monitorizează atent situaţia de la Nistru. (more…)

Două mii de oameni se află duminică, 22 ianuarie, ora 12, în Piaţa Marii Adunări Naţionale ca să susţină (sau să dezaprobe) Comitetul pentru Apărarea Democraţiei şi Constituţiei (CADC), iniţiat de Iurie Roşca. Mitingul începe cu rugăciunea „Tatăl nostru” spusă solemn de la tribună de Iurie Roşca. După un „Amin” la care se răspunde cu un „Doamne ajută!”, protestatarii înarmaţi cu pancarte anti AIE, încep a vocifera sloganuri care îmi aduc aminte de cele strigate în protestele anticomuniste din 2002-2003: „Unu-doi, unu-doi. Alianţa la gunoi!”.

Vadim VASILIU (more…)

Mirarea lui Voronin că există „analişti de dreapta”, care se pronunţă împotriva referendumului, poate fi asemănată cu mirarea unui căpcăun descoperind că există oameni care judecă raţional şi manifestă demnitate. Liderul comunist ştie prea bine că pe timpul guvernării sale cei care exprimau puncte de vedere „de dreapta” nu aveau acces nu numai la televiziunea publică, ci şi la cele private. Iar singura televiziune privată care îşi permitea să invite „analişti de dreapta” era cât pe ce să-şi piardă licenţa. A salvat-o 7 aprilie.

Gaz peste foc

Liderii AIE au turnat gaz pe foc, anunţând un referendum în loc să continue procesul de alegere a şefului statului, identificând un candidat neafiliat. Până şi cei mai convinşi adepţi ai Alianţei au reacţionat cu nedumerire şi neîncredere la acest pas neaşteptat, discutabil nu numai din punct de vedere legal, dar şi al eficienţei sale. Există mari îndoieli că referendumul va reuşi, că în felul acesta pot fi evitate alegerile anticipate, pe care nu şi le doresc partidele AIE. Căci toate sondajele arată că majoritatea moldovenilor ar prefera alegerea preşedintelui RM „de popor”, nu de parlament. Nemulţumirile şi dezamăgirile ce s-au adunat pe parcursul a doi ani de guvernare AIE de asemenea îşi vor spune cuvântul şi ar putea înclina balanţa împotriva participării la referendum sau împotriva soluţiei propuse de Alianţă. (more…)

Cerând guvernului RM să reacţioneze în cazul incidentului de la vama Galaţi în mod simetric, ca în cazul incidentului de la Vadul lui Vodă, comuniştii au dreptate. Căci în mare parte, esenţa acestor cazuri este similară. Şi într-un caz şi în altul este vorba despre implicarea trupelor ruse. La Vadul lui Vodă ele sunt prezente în mod nemijlocit, „fizic”, despărţind satele moldoveneşti de dincolo şi dincoace de Nistru, iar pe Prut prezenţa lor este indirectă, simbolică, prin însăşi faptul existenţei unei frontiere pe această linie care separă acelaşi popor de dincolo şi de dincoace de râu. Frontiera respectivă a fost instituită de armata ţaristă în 1812, lichidată în 1918, reinstaurată, de armata sovietică, în 1940, ca urmare a Pactului Molotov-Ribbentrop, apoi lichidată în 1941 de armata română, apoi reinstaurată în 1944 de armata sovietică. După 1991 frontiera continuă să existe în virtutea unei „inerţii” geopolitice, nu fără implicarea Rusiei. De altfel, rolul trupelor ruse pe Nistru e să asigure perpetuarea frontierei pe Prut. (more…)

Dragostea care s-a născut şi a murit după gratii

S-ar părea că verdictul „condamnat pe viaţă” ar fi echivalentul condamnării la singurătate. Chiar dacă pare incredibil, sunt femei care îşi leagă soarta cu persoanele care ar putea să nu mai iasă din închisoare. Tamara a spus DA atunci când condamnatul pe viaţă Vladlen Şpigun i-a propus căsătorie. „Imperfecţiunea legii ne-a destrămat căsnicia”, crede condamnatul. Îl lăsăm pe el să vă mărturisească povestea de dragoste care s-a născut şi a murit după gratii. (more…)

Interviu cu scriitoarea Lucreţia Bârlădeanu

–       Dragă Lucreţia Bârlădeanu, ai avut un model în literatura universală pentru a concepe volumul „Scrisori din Paris”, recent apărut la Editura Arc? De ce foloseşti o adresare atât de directă, afectuoasă – „Tu, dragul meu cititor”?

Scrisorile, încă înainte de a se constitui ca gen literar, au fost  nişte punţi imaginare între oameni şi locuri dragi, dar, probabil,  şi unele dintre primele texte scrise care au stat la baza literaturii propriu-zise. Bucuria de a comunica cu aproapele tău, de a transmite lucruri importante pentru cel care scrie, ori pentru cel care citeşte, a rămas, de secole, intactă. Aşa se explică probabil longevitatea genului: de la „Scrisorile portugheze” ale Marianei Alcoforado (1640-1723), pline de dragoste şi suferinţă, la „Scrisorile persane” ale lui Montesquieu, ce reprezintă un tablou complex şi colorat al vieţii sociale din Franţa secolului al XVIII-lea, şi până la relativ recentele „Scrisori către fiul meu” ale lui Gabriel Liiceanu. Doar că trebuie să recunosc că nu aceste admirabile modele m-au inspirat să scriu Scrisorile mele „foarte personale”. S-a întâmplat, pentru moment, ca genul epistolar să fie cel mai adecvat pentru a mă exprima artistic. Şi cum altfel mă puteam adresa de la Paris către voi, cei atât de departe, dar şi atât de apropiaţi inimii mele, dacă nu cu apelativul „dragul meu cititor”? (more…)

„Dl Paul Goma face parte din Uniunea Scriitorilor din România, conform unor hotărâri din 1990, iar Consiliul USR reconfirmă, prin vot, în unanimitate, calitatea de membru al USR a dlui Paul Goma. Uniunea Scriitorilor din România va sprijini toate demersurile pentru ca dl Paul Goma să dobândească toate drepturile ce decurg din calitatea sa de cetăţean român şi de membru al Uniunii Scriitorilor din România”, se arată în Comunicatul Consiliului USR privind situaţia lui Paul Goma. Publicat pe site-ul www.uniuneascriitorilor.ro, comunicatul mai conţine precizarea că „din verificările efectuate la organele în drept rezultă că dl Paul Goma este cetăţean ro­mân.” (more…)

(Continuare din numărul de marţea trecută, 17 ianuarie)

Îşi găseşte mama biologică

Așa a aflat Ignat că mama lui locuiește la Chișinău, are 60 de ani, e căsătorită și din căsnicia asta mai are patru copii. Dar, vă spun, a fost avertizat să păstreze taina acestei informații. Totuşi Ignat, fire curioasă, n-avea răbdare să vadă cum arată femeia care l-a născut. Având la îndemână adresa și telefonul ei, Ignat a contactat-o pe maică-sa și a rugat-o să se întâlnească într-o grădină publică din Chișinău. A rugat-o să vină singură căci o așteaptă o mare surpriză. Pentru că avea de toate în gospodărie, Ignat a făcut un pachet pentru maică-sa cu ce avea mai bun în casă și un buchet de flori din curtea lui i-a dus. (more…)

Meciul cu Kîrgîzstan a fost decisiv pentru calificare

Cu un lot care nu părea deloc competitiv la prima vedere, naţionala Under 21 s-a calificat în play-off-ul Cupei Comunităţii Statelor Independente după o victorie la limită, scor 2-1, în faţa selecţionatei similare a Kîrgîzstanului.

Vitalie Hadei (more…)

Bătrânii membri de partid

Când durerea-n spate creşte,

Mulţi bătrâni, pe timp de ploaie,

Nu mai pot să se îndoaie,

Deci partidul se-ntăreşte!… (more…)