„Corupţia macină învăţământul din Republica Moldova”

(more…)

Mâinile de aur ale microchirurgului Anatol Calistru adună din bucăţele membrele amputate ale pacienţilor

(more…)

„Un asemenea caz nu a mai fost în raionul Dubăsari”

„Stai! Opreşte!… Ce ai făcut?”, strigau în disperare prietenii lui Petru, în timp ce spre tânărul de 19 ani se îndrepta un scuter de apă. „Bărbatul cu scuterul nu ne auzea. A mers mai departe şi l-a lovit. Eu am sărit în apă să-l salvez pe Petru”, îşi aminteşte Eugen, prietenul tânărului care şi-a găsit moartea în apele Nistrului la Dubăsari. Deşi a trecut o lună de la tragedie, oamenii legii spun că sunt în aşteptarea expertizei medico-legale pentru a determina cauza decesului.

(more…)

Producătorii agricoli vor organiza astăzi proteste masive pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Ei sunt nemulţumiţi de politica fiscală pentru anul 2013, care prevede introducerea cotei standard a TVA de 20% pentru producţia agricolă, faţă de 8%, cât este în prezent. Şi aceasta în pofida faptului că ministrul Finanţelor, Veaceslav Negruţa, promitea anterior că în urma majorării taxei TVA, producătorii agricoli vor beneficia de rambursări de 12% din bugetul de stat în decurs de o lună, ceea ce ar însemna, de fapt, păstrarea taxei TVA la nivel de 8 la sută.

(more…)

Consilierul american pentru securitate naţională Tom Donilon l-a informat pe premierul israelian Benjamin Netanyahu asupra unui plan B al Statelor Unite privind lovituri preventive împotriva instalaţiilor nucleare iraniene, scrie cotidianul israelian „Haaretz” în ediţia de duminică.

(more…)

Ieri am discutat despre reacţia lui Lucinschi la condamnarea comunismului şi interzicerea secerii şi ciocanului. Unii spuneau că e normal ca el să se supere, căci iese acum că s-a aflat în fruntea unui regim criminal.

(more…)

Băsescu are dreptul moral să revină la Cotroceni, deoarece USL n-a reuşit să adune numărul necesar de voturi pentru demiterea sa. A adunat destul de multe, dar nu suficiente. Ce e constituţional, e şi moral. Legitimitatea lui Băsescu stă în picioare şi nu poate fi clintită orice ar declara Ponta.

(more…)

Referendumul din România a eclipsat un eveniment diplomatic care este periculos de trecut cu vederea. Deşi părea că a sosit în Republica Moldova să mai umble tralea-valea, ministrul adjunct de Externe al Rusiei, Grigori Karasin, nu s-a prezentat, totuşi, cu mâna goală.

(more…)

Spiritele s-au aprins în ultimele câteva zile, după ce Consiliul municipal din Bălţi a votat organizarea unui referendum privind „o autonomie mai mare” pentru oraşul Bălţi. Ce-ar însemna o „autonomie mai mare” încă nu ştie nimeni, dar se presupune că Bălţiul merge astfel pe urmele Tiraspolului şi ale Comratului.

(more…)

Sensibilizaţi de problema apei în RM, oameni de bună credinţă italieni investesc într-un apeduct din r. Ungheni

(more…)

Interviu cu Leo Butnaru, Premiul pentru traducere pe 2011 al Uniunii Scriitorilor din Moldova

– Stimate Leo Butnaru, juriul USM v-a acordat Premiul pentru traducere pe 2011 pentru volumele „Avangarda. Jertfa gulagului” şi „Avangarda rusă. Dramaturgie”. Cum aţi reuşit să editaţi două volume într-un singur an? Aţi tradus non-stop?

În realitate, este rezultatul plural nu al traducerii non-stop, ci al unei preocupări permanente faţă de fascinanta fenomenologie a avangardismului, în general, şi mai specializat, să zic, faţă de cel rus în întregul lui spectru de manifestări – genuri, curente, şcoli, metode, stimulente întru reînnoirea stilistică, plastică a artelor. Precum alte antologii de poezie – cea intitulată chiar „Avangarda rusă. Poezie” sau „100 de poeţi ai avangardei ruse”, editate, respectiv, la Iaşi şi Constanţa, şi „Avangarda – jertfa Gulagului” a apărut ca proiect, ca viziune în amplul proces de elaborare a „Panoramei poeziei avangardei ruse”, care va include circa 230 de autori. Iar crestomaţia de dramaturgie vine în contextul altor antologii pe care le-am publicat – cea de proză/ teatru şi cea de manifeste avangardiste, aceasta apărând chiar anul acesta la editura „Tracus Arte” din Bucureşti.

– Aţi avut de tradus şi cuvinte intraductibile. Vă rog să ne daţi câteva exemple. Ce echivalente în română le-aţi găsit?

Mi-ar fi greu să le rechem din miile de pagini pe care le-am românizat, în volume colective sau de autor, însă unele îmi vin în minte fără efort. De exemplu, transraţionalistul Aleksei Krucionîh a izvodit mai multe cuvinte. În ruseşte, acest proces se numeşte „slovotvorcestvo”, pentru care eu am propus noţiunea românească de „verbocreaţie”. Tot Krucionîh zice într-un poem: «Ваше Зиятельство», pentru care am propus „echivalentul” românesc: „Gluminăţia Voastră”. Iar când, peiorativ, ironic (să vezi, până la postmodernism!) zice «Гнига» în loc de… (sfânta) «Книга», eu m-am gândit că glumeţul român ar putea spune „Tarte” în loc de „Carte”. De multe ori însă recurg la parafrază sau explicaţii de subsol, precum, de pildă, în cazul neologismului verbocreat de Maiakovski «овазится», pe care, în poemul tradus, îl dau ca „a se învăza” (Insula arşiţei./  Învăzată cu palmieri), dar şi cu explicaţia că autorul a vrut să ne spună că insula aduce a fabuloasă vază cu palmieri în ea. Dar la acest capitol se pot scrie tratate întregi…

– Ce înseamnă, pentru Dvs. personal, discursul literaturocreator?

La vârsta şi experienţa pe care le am, aş vrea să cred că nu mai sună emfatic spusa că ceea ce întrebi ar însemna tocmai verbul întrupat în destin. E căutare de forme determinate pentru un conţinut sau altul; e concretizare, prin prezenţă entropică, a conştiinţei şi spiritului tău. Altfel spus, e aici o convergenţă, o sinteză întru unitatea antropicului cu entropicul.

– Mulţi dintre scriitorii avangardei ruse au devenit victime ale stalinismului. Viaţa lor din Gulag se regăseşte în opera lor? Cât de dificil e să scrii despre autori împuşcaţi de bolşevici?

Cu puţine excepţii şi unele vagi nuanţe de subtext, n-aş putea spune că viaţa acestor autori, unii cu adevărat atinşi de geniu (spre exemplu, Mandelştam), a reuşit să se „infiltreze” în opera lor care, în mare, este însăşi expresia libertăţii sui generis. Pentru că, de fapt, această operă „rămăsese” în afara perimetrului redus, strangulator al Gulagului propriu-zis; rămăsese în perimetrul „larg”, din hotar în hotar, al închisorii generalizate, numită Uniunea Sovietică. Plus la toate nenorocirile, cei care ajungeau în Gulag erau lichidaţi fără tergiversări sau mureau din cauza condiţiilor de detenţie insuportabile, unii din ei căzând în demenţă, prostraţie. Cât e de dificil?… Traduci poemele lor, le scrii CV-urile, având mereu un nod în gât – de revoltă. Concomitent, parcă ai simţi că şi ţie ţi se înfige un căluş în creier, precum ar fi spus colega Marta Petreu sau că ţi se caută inima cu vârful baionetei. Majoritatea anilor de final ai autorilor din antologia în cauză sunt 1937 – 1941, perioadă paroxistică de oribil dezmăţ al cruzimii staliniste paranoice. Iar primele victime dintre poeţi ale bolşevismului au fost Boris Nikolski, executat în 1919, şi – absolut fără vină! – Nikolai Gumiliov, în august 1921. Tot în 1921 a fost împuşcat şi Nikolai Burliuk, fost subofiţer rus, care îşi adusese mama să locuiască la Botoşani. Plecase într-o misiune la Ismail, apoi a fost capturat de bolşevici undeva pe lângă Hersonul natal. În 1923 cade sub gloanţele călăilor roşii poetul Iuri Deghen… Este cutremurător martirologiul zecilor de poeţi incluşi în antologia în cauză…

– Cum aţi realizat selecţia pieselor din volumul „Avangarda rusă. Dramaturgie”? Unele texte dramatice au fost montate pe scene din România? Dar în R. Moldova?

În baza exegezelor altora şi a cercetărilor/ deciziilor proprii, am inclus autori nu că emanaţi de diverse şcoli şi curente avangardiste, ci pe cei care chiar au fondat, împreună cu alţi colegi, respectivele instituţii ale stilurilor, formelor şi tendinţelor revoluţionar-înnoitoare în arta teatrală rusească, dar şi universală. Astfel, Nikolai Gumiliov este reprezentantul akmeismului, primul curent ce a declanşat ofensiva contra simbolismului obsesiv, vlăguit; Velimir Hlebnikov şi Vladimir Maiakovski au fost protagoniştii futurismului, lor fiindu-le afin Igor Terentev, poet remarcabil şi regizor eminent care se prenumăra el însuşi printre „transraţionalişti” (dar şi „absurdişti”). Aleksandr Vvedenski, Daniil Harms şi Igor Bahterev reprezentau faimoasa (şi… nenorocoasa!) Asociaţie a Artei Reale (OBERIU) care activa în Petrogradul anilor 1926–1930.

În ce priveşte montările, nu am participat decât la un spectacol-lectură realizat, anul trecut, pe 7 aprilie, de marele şi regretatul regizor Alexandru Tocilescu la Teatrul „Odeon” din Bucureşti („Vânătoarea de rinoceri” de N. Gumiliov). Una din excelentele piese din antologie, „Brad de Crăciun la familia Ivanov” de Al. Vvedenski, a fost achiziţionată de Ministerul Culturii de la Chişinău.

– Creaţia proprie se alimentează din traduceri ori sunt două domenii total separate?

În primul rând, vreau să spun că la antologiile pe care le-am realizat din literatura avangardismului sau la cărţile traduse din creaţia lui Hlebnikov, Ţvetaeva, Maiakovski, Krucionîh, Mandelştam, Bahterev, Dobîcin, Harms etc. eu ţin ca la propriile mele scrieri. În interacţiunea literară original-traducere nu poate exista „separatism”, ca în politică. Ca să fiu laconic, citez dintr-un poem al meu, intitulat „Din experienţa unui traducător”: „când traduc din poezia lumii/ mă gândesc naiv că/ şi libera circulaţie a poeziei/ ar putea modifica oarecum/ starea de spirit din vămi – mereu/ apăsătoare/ pentru bietul ins cu paşaportul în mână”…

– De ce se traduc atât de puţine texte din română în rusă?

În timp ce din literatura rusă se traduce enorm în româneşte, din româneşte în rusă… precum spui: atât de puţin… Ceea ce aproape că nu contează. Pe durata a două decenii, în limba rusă, la Moscova, au apărut doar două cărţi de poeme de pe la noi: florilegiul bilingv „Cina/ Vecernea 12 + 1”, adică – 12 poeţi români, plus poetul şi traducătorul lor, Chiril Covalgi; apoi, nemodest vorbind, cartea subsemnatului, «Песчинка – жемчужина – пустыня». Iar la această întrebare, la care, deocamdată, nu se poate răspunde instituţionalizat, via USM-USR, ministerele culturii de la Bucureşti şi Chişinău sau ICR etc., e cazul să răspundă, personal, doar cei interesaţi de a fi traduşi.

– Cum poate fi reanimată practica traducerilor literare în Republica Moldova?

Presupun, doar pe cont propriu, de fiecare traducător în parte care trebuie să se străduiască să-şi scoată în evidenţă calităţile, valoarea, gândindu-se că pot intra în vizorul editurilor din dreapta Prutului. Editurile de la noi nu au forţa economică necesară pentru a publica volume de traducere, sau sunt – pardon! – cam snoabe, crezând că traducători de talent sunt doar în dreapta Prutului. Ele nu lansează traducători, nu ţin cont de adevărul exprimat de proverbul că la pomul lăudat nu se merge cu sacul.

Interviu realizat de Irina Nechit

La 42 de ani, ia viaţa în piept şi speră să reuşească

(more…)

Nemulţumirile din cadrul delegaţiei Republicii Moldova la Londra

(more…)

Când sâmbăta, pe înserat,

Mă duc şi eu la o vădană,

Gândesc că nu e chiar păcat,

Căci dă şi dânsa de pomană.

(more…)

O fundaţie fantomă a înghiţit un teren de peste 11 milioane de euro, motivând că ar vrea să facă un bine copiilor cu dizabilităţi

(more…)

„Cei care au bani nu înţeleg arta, iar cei care o înţeleg nu au bani”

(more…)

6 de concurenţi din 24 de ţări s-au înscris şi în acest an la Festivalul-Concurs Internaţional de Canto „Hariclea Darclée” de la Brăila. Ei reprezintă România şi Republica Moldova, Armenia, Brazilia, Canada, China, Coreea de Sud, Croaţia, Franţa, Georgia, Germania, Grecia, Israel, Italia, Japonia, Kazahstanul, Luxemburgul, Norvegia, Polonia, Rusia, Spania, SUA, Turcia şi Ucraina. „Aştept cu o mare bucurie întâlnirea cu tinerii concurenţi şi mărturisesc că am mai multe emoţii pentru fiecare dintre ei decât am avut vreodată în propria mea carieră”, afirmă Mariana Nicolesco, preşedintele competiţiei.
(more…)

Aşadar, remanierea guvernamentală, despre a cărei necesitate a vorbit atât de mult Vlad Filat, s-a săvârşit. Unora evenimentul li s-a părut prea pipernicit ca să-l comenteze. Alţii, din contra, s-au grăbit să-l ia în răspăr, acuzând micimea schimbărilor operate. Şi cei dintâi, şi cei din urmă şi-au pironit ochii şi atenţia în vârful aisbergului, scăpându-le partea lui nevăzută care este, precum se ştie, şi cea mai mare.

(more…)

Va revizui Primăria denumirea străzii comisarului Aleksandr Diordiţa?

Aleksandr Diordiţa este viu! Altfel nu ne putem explica omniprezenţa acestui personaj dubios în urbea de pe Bâc. După publicarea unor documente de arhivă care arată că Diordița a fost un criminal, am încercat să aflăm ce se va întâmpla cu titulatura Colegiului Financiar-Bancar, strada ce îi poartă numele şi placa comisarului „Aleksandr Diordiţa” din Chişinău.

(more…)

Statele Unite vor disloca în Polonia un detaşament al US Air Force care va fi însărcinat cu susţinerea rotaţiilor periodice ale avioanelor de vânătoare şi de transport americane, începând din toamnă, potrivit unui anunţ de miercuri al Pentagonului.

(more…)

Regretăm demiterea dlui Mihai Şleahtiţchi. Este clar că el a plătit pentru readucerea disciplinei „Istoria Românilor” în şcoli. Important este nu numai conţinutul, după cum declară premierul Filat şi repetă noul ministru Maia Sandu. Importantă este şi denumirea, căci pentru denumire se dă astăzi lupta geopolitică în RM.

(more…)

Ieri am discutat despre demisia ministrului de organe interne Roibu şi a ministrului educaţiei folositoare Şleahtiţchi. Unii spuneau că e bine că i-au demis, e chiar foarte bine, căci le va fi de minte, inimă şi de învăţătură celorlalţi miniştri şi se vor apuca de literatură.

(more…)

Sfaturile pe care noi, românii basarabeni, le primim cu ocazia referendumului din 29 iulie 2012 sunt patru la număr: 1) să nu ne amestecăm în bătălia politică de dincolo de Prut, fiindcă nu am fi bine informaţi şi, prin votul nostru „incompetent” îi putem supăra pe românii din ţară, cum a fost data trecută, de altfel, când basarabenii au înclinat balanţa cântarului electoral în folosul lui Băsescu; 2) să ne implicăm, să participăm la referendum şi să votăm aşa cum ne dictează interesele noastre specifice (presupunând că acestea diferă într-o măsură oarecare de interesele majorităţii românilor de peste Prut); 3) să participăm în număr cât mai mare şi să votăm aşa cum ne dictează conştiinţa; 4) să boicotăm referendumul, pentru a-l apăra pe cavalerul fără de prihană, Traian Băsescu, de conjuraţia corupţilor, de mafia răzbunătoare.

(more…)

Ieri, în cadrul ședinței Consiliului Municipal Bălți, majoritatea comunistă a decis organizarea unui referendum pentru oferirea unei autonomii mai mari municipiului. Comuniștii își argumentează inițiativa prin faptul că ei sunt foarte dependenți de organele centrale ale administrației de stat.

(more…)

Alexei Roibu şi Mihail Şleahtiţchi, ministrul de Interne şi cel al Educaţiei, au fost revocaţi la 24 iulie. Cei doi au fost înlocuiţi cu Dorin Recean şi Maia Sandu. Preşedintele Nicoale Timofti a acceptat în aceeaşi zi demiterea demnitarilor, iar la 25 iulie noii miniştri au şi fost învestiţi. Cei doi au promis să se implice activ în continuarea reformelor şi să creeze un sistem în care oamenii să aibă încredere.

(more…)