Author Archive

VOCEA DIN BAIE: Anul sănătăţii noastre

Friday, January 21st, 2011
Number of View: 632

Adică o luăm de la început.

Şi cum orice început porneşte de la vizita medicală, nu văd de ce nu ne-am conforma şi noi preţioasei tradiţii: să ştim, adică, dacă vom continua drumul în cârje sau călcând solid pe pământ.

(more…)

VOCEA DIN BAIE: Privet… cenzură!

Friday, December 17th, 2010
Number of View: 638

În sfârşit, apele s-au limpezit: cartea „Sexul povestit celor mici” va „dispărea din librării începând cu a doua jumătate a acestei zile” – potrivit deciziei ad-hoc a uneia din cele mai importante persoane din guvern. Episcopul de Hâncu, vicar al Mitropoliei Chişinăului şi a întregii Moldove, poate jubila, pot dănţui şi toţi cei aduşi de berze, descoperiţi prin varză sau – în variantă rurală – cumpăraţi de la ţigani pe un căuş de mălai, dar, în aceeaşi măsură pot şi haimanalele de tip Vasea sau Ghena, să-şi ţină lecţiile lor de fiziologie şi ginecologie – în vocabular adecvat – în faţa curioşilor de la grădiniţe şi şcoli primare.

(more…)

Aureliu Busuioc: „Nu mă mai consider membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova”

Friday, October 29th, 2010
Number of View: 1361

Ca răspuns la invitaţia – orală! – de a participa la adunarea generală a scriitorilor – probabil un fel de congres –, mă văd nevoit să declar următoarele:

(more…)

Aureliu BUSUIOC, Hronicul Găinarilor

Tuesday, June 15th, 2010
Number of View: 1162

Ingrată misiune, să scrii hronicul domniilor – din câte se ştie, unii au plătit cu capul! –; dar de o mie de ori mai pernicioasă chemarea de a o face în răspăr, aşa cum procedează Aureliu Busuioc în Hronicul Găinarilor, Prut Internaţional, 2006, tocmai când descendenţii morali ai protagonistului din roman, găinarul Panteleu, ne împuiau capul cu mândria naţională a veliko-moldovenilor. De bună seamă, ce mare glorie e să te ştii coborâtor dintr-un hoţ izgonit din sat şi o curvă urmându-l în pribegie, după ce că tot ea l-a pus pe picioare? Dar câtă poezie, în acest act de ctitorie, umană şi geografică: „Iar peste un pătrar de lună (…), când trebuiau să-i vină poalele cele roşii, Parascheva le aştepta în zadar. Se împlinea visul ei cel de taină!

(more…)

Aureliu Busuioc: Copiii dezastrelor

Friday, May 7th, 2010
Number of View: 1332

OPINIILE UNUI COPIL

Am văzut lumina zilei în Regatul României.
Eram un copil liber, iubit şi respectat. Aveam în faţă marea, în spate munţii, pe ambele părţi un picior de plai, iar viitorul senin ca apa unui izvor.

(more…)

VOCEA DIN BAIE: Să ne amintim…

Friday, April 2nd, 2010
Number of View: 1041

EL a intrat în Ierusalim duminică, în zi lucrătoare, singur şi simplu, călare pe un măgăruş (cum ar intra azi în Moscova ori Berlin într-un Trabant sau Zaporojeţ!) şi oamenii oraşului L-au întâmpinat cu crengi de palmier şi urale, I-au strigat vorbe de salut şi de bine, tot atât de tare, cum abia peste trei zile aveau să-i ceară urlând lui Pilat să-l graţieze nu pe El, ci pe tâlharul şi ucigaşul Baraba…

(more…)

Azi Mesia se naşte la timp!

Thursday, December 24th, 2009
Number of View: 929

O sumă de cuvinte…

Forţaţi de către comunişti să creadă că Dumnezeu nu există, că religia e narcotic, aspru pedepsiţi dacă îşi botezau pruncii sau îşi petreceau morţii creştineşte, în răstimpul celor cincizeci de ani de calvar totalitar cei mai mulţi basarabeni, chiar dacă nu au devenit atei, au pierdut busola credinţei.

(more…)

ISTORIA UNEI BUTADE

Friday, December 11th, 2009
Number of View: 901
Aureliu Busuioc
ISTORIA UNEI BUTADE
Aşa e oamenii şi n-ai ce-i face: îl lauzi pentru una şi nu-i recunoşti alta, iar el se supără. Am să rămân în continuare convins că autorul unei butade care a făcut înconjorul limbii române sunt eu şi nu altcineva, deşi pronunţată în eter sau tipărită pe hârtie n-a apărut alături de ea nici un nume care să indice izvorul.
Era prin apropierea anilor 7o, înainte sau după – nu mai ţin minte.La mine în casă, la o partidă de poker – răposaţii azi Sergiu Lunchevici, marele violonist,  Teodor Marin, muzician,  şi Efim Krimerman, poet-textier – încercam să dăm ceva culoare zilelor cenuşii ce le trăiam.
Nu aveam carte, aşa că am sărit imediat la sunetul telefonului. Un cunoscut îmi comunica o veste tristă: fusese numit noul ministru al culturii. Un tip fără valoare, dar agresiv.
-  Fraţilor, le-am spus partenerilor, să nu ne temem de noul ministru al culturii, să ne temem de cultura lui!
Şi s-a întâmplat că aveam de ce ne teme!
Acum îmi dau bine seama: butada plutea în aer, era la îndemâna orişicui, în aceeaşi clipă cu mine o putea „naşte” oricine, şi totuşi, e atât de plăcut să-ţi închipui că tu ai fost primul…
Cu atât mai mult că n-a rămas fără urmări.
Lovit de noutatea tristă pokerul a leşinat şi ne-am răspândit toţi care încotro. Lunchevici,
fireşte, a plecat să supravegheze repetiţia orchestrei. Şi cum era un aristocrat-democrat,  în cele mai bune relaţii cu muzicanţii,  primul lucru pe care l-a fîcut a fost să-i mai înveselescă. Şi anunţând schimbarea de cadre „acolo sus” n-a ratat ocazia să-i roage „să se teamă nu de minstrul
clturii, ci de cultura lui,.” lăsând să se înţeleagă că autor al butadei ar fi el. Desigur ca să mă protejeze pe mine, cum avea să-mi spună mai tărziu.
Nu era un secret pentru nimeni că pe vremea socialismului, în orice orchestră, pe lângă viorişti, ţambalagii,  percutori şi suflători mai activau şi ceva turnători. Aşa că a doua zi Sergiu este invitat de urgenţă la minister…
Mnistrul l-a primit în picioare. I-a comunicat sec („ştii tu de ce!”) că poate să-şi ia dibla şi să-şi caute de lucru întrucât este concediat.
Lunchevici era sufletul orchestrei, orchestra era trup din trupul lui, şi nimic de mirare că hotărârea  ministrului îl lovea foarte greu. Şi aşa, într-un noroc, s-a adresat vicepreşedintelui sovietului de miniştri  Eremei, şi el cadru nou „acolo sus”  dar despre care se vorbeau lucruri bune.
Eremei l-a ascultat cu atenţie  şi fără să spună o vorbă a format un număr de telefon:
-  Ministrul culturii?  Antoane, tu eşti? Aici Eremei. Ia-ţi,  te rog vioara, şi vină urgent la mine…Pauză…Cum  care vioară? Din care cânţi… Pauză… Nu ştii să cânţi din vioară?… Pauză… Dar din ce ai să cânţi în locul lui Lunchevici pe care l-ai alungat?…Pauză…. Aha, atunci e bine!…
Vicepreşedintele i-a zâmbit şmechereşte bravului dirijor:
-  Du-te şi-ţi vezi de lucru. Şeful zice că a glumit… Sâ-l lăsăm să creadă că l-am crezut.
Din ziua aceea (ori poate mai târziu,,, ori poate mai devreme…) laVocea Americii şi la Europa liberă se tot putea auzi sintagma „cultura ministrului”. Cu referire nu doar la respectivul ministru al rssm, ci şi a altora din rezervaţiile socialste. Dar niciodată nu s-a pronunţat numele autorului butadei,
Dar  îmi place atât de mult că cred că am fost eu!
Deşi, bineînţeles, n-am fost.
Dsr ce mai importă?…
Aşa e oamenii şi n-ai ce-i face: îl lauzi pentru una şi nu-i recunoşti alta, iar el se supără. Am să rămân în continuare convins că autorul unei butade care a făcut înconjorul limbii române sunt eu şi nu altcineva, deşi pronunţată în eter sau tipărită pe hârtie n-a apărut alături de ea nici un nume care să indice izvorul.
(more…)

VOCEA DIN BAIE – Fiasco

Tuesday, December 8th, 2009
Number of View: 1190
VOCEA DIN BAIE
Fiasco
Aureliu BUSUIOC
Mare lucru, domnule, şi afacerile astea!
Business-ul, adică.
Nu-i de ajuns să ai capital şi dorinţă ca să devii businessman, mai vină şi cu ceva cultură, mai lărgeşte-ţi vocabularul, mai prezintă şi ceva simţ al umorului… Apropo de simţ.
Am nimerit mai demult într-o companie de serelişti şi unul dintre ei, în devenire, m-a înghesuit într-un colţ:
- Iaca, mi-a zis, eşti un om cultural. Ştii cuvinte frumoase… Dă-mi un nume pentru birtul pe care vreau să-l dechid!
- Ce profil?
- Birt casnic. Într-un sector muncitoresc, fără mofturi. Mâncări de fasole. Ciorbe, iahnii, fasole făcăluită, fasole cu ciolan… Nevasta-i de şapte ani în Italia, bucătăreasă. A strâns ceva bani, vrea acasă…
- Fasole, zici? – am luat eu o mutră savantă. Hm… „Flatulenţa” merge?
Omul a sărit de pe scaun:
- Iaca ce înseamnă să fii cultural! Flatulenţa! – chiar sună şi italieneşte! Ia scrie-mi-o aici!
Nu l-am mai întâlnit câtăva vreme. Dar mai deunăzi mă prinde un cunoscut comun:
- Să nu calci în birtul lui N.! A zis că îţi rupe picioarele. S-a dus să-l înregistreze cu numele ce i l-ai dat tu, şi ăia i-au deschis nu mai ştiu ce DEX şi i-au citit: „denumirea dată de medicină gazelor evacuate din intestine, cu predilecţie după consumul de boboase”. Iar când i-au mai spus şi numele popular al flatulenţei… Acum birtul se numeşte „Fasule”…
Să nu glumiţi cu oamenii de afaceri. Mai ales când e vorba să-şi boteze întreprinderea.
Un flăcău din clasa a unsprezecea a luat o mamă de bătaie soră cu moartea de la taică-su, după ce i-a sugerat acestuia să-şi numească SRL-ul „Fiasco”. Lui taică-său, om cu mai puţine clase decât ale feciorului, i-a plăcut într-atât numele acesta exotic încât s-a repezit să îl înregistreze. Noroc că cei cu ştampila s-au dovedit mai învăţaţi…
Dar întotdeauna vine salvarea de la biroul de înregistrări?
Am scris de nenumărate ori, am atras atenţia forurilor şi opiniei publice asupra problemei. Am adus exemple. (Şi la vreo două vreau să revin.)
Piatra din drum nu s-a mişcat…
Am pomenit despre denumirea unei ape – cvasiminerale – căreia în ultimul timp i se face o reclamă foarte zgomotoasă: „Aqua uniqa”. Nu m-am mulţumit doar să-i iau peste picior pe „latiniştii de Bubuieci”, pentru „îmbunătăţirea” ortografiei latine. Le-am şi arătat cum se scrie „unica”: unicus, unica, unicum. A fost un strigăt în pustiu. „D’apu cum! Q – în loc de C e atât de îndelicat! Ca când ar şi patretul unei fumei…”
Oare chiar trebuie să ne înveţe latina indivizi care nici limba maternă n-o ştiu?
“”Lingerie”, iubiţi concetăţeni, poate fi titlul unei firme de lipit timbre pe plicuri, nicidecum al unui magazin de lenjerie!
Azi însă, nu voi mai critica. Oricum nu mă ia nimeni în seamă. Azi voi proceda în stil pozitivist. Adică voi sugera, pentru cei în impas, unele nume potrivite pentru firme şi produse noi.
Iată-le. Toate luate din mitologii şi altă literatură:
1. MEGERA – agenţie matrimonială.
2. GORGONA MEDUSA – salon de frumuseţe pentru femei.
3. COCOŞATUL DE LA NOTRE DAME – salon de masaj.
4. CĂMAŞA LUI NESSUS – magazin de lenjerie.
5. DIAVOLUL ŞCHIOP – magazin de încălţăminte.
6. CICLOPUL – magazin de optică.
7. PATUL LUI PROCUST – magazin de mobilă.
8. BIETUL YORIK – salon de pompe funebre.
9. SKARAOŢCHI – magazin de scări.
10. VĂRSĂTORUL – magazin alimentar.
11. TALPA GÂŞTEI – şcoală serală pentru serelişti.
12. OSPĂŢUL LUI BALTHAZAR – local ce va fi deschis de fostul guvern comunist, cu trei filiale; 1. Mene – în Pădurea domnească; 2. Thekel – în lunca Prutului; 3. Phares – la Condriţa.
CYRUS – pseudonimul procurorului ce va închide localurile…
Să auzim de bine.
Fiasco
Mare lucru, domnule, şi afacerile astea!
Business-ul, adică.
Nu-i de ajuns să ai capital şi dorinţă ca să devii businessman, mai vină şi cu ceva cultură, mai lărgeşte-ţi vocabularul, mai prezintă şi ceva simţ al umorului… Apropo de simţ.
(more…)

Îngheţarea civilizaţiei

Friday, November 27th, 2009
Number of View: 996

Paralizia civilizaţiei va începe în clipa în care servitorii noştri mecanici vor fi învăţaţi să gândească singuri, şi îşi vor da seama că nu le mai suntem folositori.

(more…)