Un cetăţean american pretinde că a fost jefuit ziua în amiaza mare în unul din luxoasele saloane ale Kremlinului de un ins cu o constituţie atletică, care practică artele marţiale, vânătoarea, pilotajul, ambarcaţiunile cu vele, bărcile cu motor şi nu în ultimul rând politica mare. Pârâtorul mărturiseşte că inelul de aur sustras ar avea în opinia hoţului o forţa letală.
Dacă prioritatea zero pentru România, vorba premierului român, Victor Ponta, pe plan extern este Republica Moldova, pe plan intern pare să fie amendarea Constituţiei. Totodată, modul în care este abordată revizuirea legii Supreme se constituie de asemenea într-o dovadă în plus că Basarabia contează în calculele politice ale Bucureştiului.
Multă lume răsuflă uşurată. Criza guvernamentală, care în ultimele trei luni de zile pe unii i-a plictisit, iar pe alţii i-a enervat, s-a dezumflat. Dar nu de tot.
Nu vă grăbiţi să spuneţi că ştiţi răspunsul la întrebările de mai sus. Titlul articolului nu ascunde secretul lui Polichinelle, ci este mai curând un îndemn la meditaţie asupra mărturisirilor unui inamic declarat al Republicii Moldova.
Deşi „povestea de succes”, îmbinând în mod unic adrenalina pură cu momente penibile, degenerează dintr-un bestseller european în nişte denunţuri ordinare în care protagoniştii se ponegresc reciproc la Bruxelles, un happy-end la Vilnius pentru Republica Moldova încă nu-i exclus. Mai mult, acesta pare să fie impus.
Preşedintele Nicolae Timofti, întreţinându-se cu Stefan Fule, comisarul UE pentru Extindere şi Politică de Vecinătate, a denunţat Curtea Constituţională, acuzând-o că se „comportă ca un jucător politic”. Şeful statului a spus un lucru esenţial şi adevărat. Numai că nu l-a dezghiocat până la capăt.
Toată lumea caută să se dumerească azi asupra şanselor de învestire a guvernului Leancă. Eu unul privesc toată treaba asta prin prisma mizeriei negru-portocalii scursă din abundenţă la 9 mai prin Piaţa Marii Adunări Naţionale.
Spre deosebire de suporterii lui Vlad Filat din mass-media, eu nu m-aş apuca să afirm că întreg pachetul de legi votat vinerea trecută în Parlament a fost bun. Dar în acelaşi timp, urmărind zvârcolirile isterice ale trâmbiţaşilor de serviciu de la televiziunile şi ziarele lui Plahotniuc, mă întăresc în convingerea că setul de acte aprobate acum o săptămână şi-a atins scopul.
Cum viaţa politică de la noi nu are nici odihnă, nici astâmpăr, ultima săptămână înainte de sărbătorile de Paşti ne-a copleşit cu evenimente. Le vom parcurge telegrafic.
Vinerea trecută, a doua zi după destituirea lui Marian Lupu, Vlad Plahotniuc a mai fost văzut o dată la sediul PLDM. Astfel, în mai puţin de 48 de ore, oligarhul autohton numărul 1 l-a vizitat de două ori pe Vlad Filat, cel dintâi şi deocamdată singurul cetăţean moldovean din perioada post-sovietică ale cărui drepturi fundamentale au fost suspendate în baza unor speculaţii politice.
Chiar dacă, prin decizia sa, Curtea Constituţională a dat foc la casă, vorba lui Ion Sturza, sunt destui care jubilează. Dănţuiesc pe mormântul politic al lui Vlad Filat fără să observe că flăcările dezlănţuite le frig deja şi lor tălpile.
Toată lumea zice că PLDM şi PD s-au împăcat. Cred că la mijloc e mai mult decât un flirt. Cele două partide, politiceşte vorbind, s-au împreunat.
PD şi PLDM optează pentru înlocuirea actualului sistem proporţional cu unul mixt. Recunosc din capul locului că sunt adeptul acestui tip de scrutin. Cu toate acestea, nu mă grăbesc să aplaud aducerea lui în competiţia electorală din Republica Moldova.
Moto:
„Îi apăru îndată în minte necrologul din ziar şi reciti clar, văzând perfect şi caracterele tipografice, data înmormântării Madeleinei: Marţi, 13 februarie…” Liviu Rebreanu „Ciuleandra”
Toată lumea încearcă să se dumerească astăzi ce s-a întâmplat în PL. De ce s-a răsculat grupul Hadârcă, Bodrug şi compania împotriva lui Mihai Ghimpu? Ipotezele curg gârlă. Una mai înfiorătoare decât alta.
Acest răstimp de o lună şi ceva fără guvern a creat impresia unei clase politice moleşite care nu poate fi trezită decât printr-o strângere de gât. A făcut-o preşedintele Nicolae Timofti, desemnându-l pe Vlad Filat prim-ministru.
Doi antipozi ai scenei politice s-au luat la harţă cu unul şi acelaşi adversar imposibil. Ambii se încrâncenează să contrazică spiritul public.
Miercuri, liderul liberal părea afectat rău de faptul că partidul său e suspectat de corupţie. Mai mult decât atât. El s-a arătat extrem de supărat şi pe jurnaliştii care i-au cerut să comenteze învinuirile ce i s-au adus de reprezentanţii unei organizaţii nonguvernamentale.
Nu-l cunosc personal. Habar n-am ce hram poartă. Nu i-am studiat CV-ul, nu i-am văzut portretul şi nu i-am auzit vocea. Cu toate acestea, numele său, asociat cu Ministerul Public, sună ca dracul.
Între luptele politice din Republica Moldova şi bătălia disperată pentru salvarea Ciprului de o posibilă catastrofă economică există o legătură directă şi temeinic documentată. Iar probele care certifică această relaţie incendiară se află nu în dosarele de informaţii clasificate ale serviciilor secrete, ci chiar la vedere, în vârful piramidei politice.
Profit de acalmia instalată pe scena noastră politică pentru a consemna un eveniment spiritual: Postul mare. Nu exagerez deloc atribuindu-i acest calificativ. Asceza care a început luni e un exerciţiu moral şi, dacă vreţi, un act cultural.
Titlul de mai sus ascunde un actor ridicat sus pe valul furtunii politice dezlănţuite în ultima vreme. Citind aceste rânduri, mulţi îşi închipuie, probabil, că ştiu despre ce jucător este vorba. Nu aţi ghicit. Nu m-am gândit niciun pic la Vladimir Voronin.
Acalmia apăsătoare care s-a lăsat azi în curtea fostei deja AIE îmi aminteşte de tăcerea mormântală de a doua zi dintr-o familie unde ieri izbucnise un scandal monstruos. O sfadă cu farfurii aruncate, cu ferestre şi capete sparte, cu uşi trântite şi mobilă aruncată afară, cu ţipete groaznice şi dosare de contravenţie întocmite de poliţistul de sector.
Încolţeşte ridichea, ne avertiza deunăzi Mihai Ghimpu, sugerând astfel că, în urma căderii Guvernului Filat, s-ar putea coace o coaliţie alb-roşie: PD-PCRM. Şi iată că bate la uşă ora recoltării.
AIE a început să crape la toate încheieturile nu în urma denunţării Acordului Alianţei. Şi nu după demiterea lui Plahotniuc sau încercarea de muşamalizare a incidentului tragic din Pădurea Domnească.
Vă daţi seama ce le-a spus deunăzi Dorin Recean deputaţilor, dacă Vlad Plahotniuc s-a văzut constrâns să recunoască de fapt că a minţit anterior, când afirma că nu ar fi fost niciodată monitorizat de Interpol? Ce-i drept, fostul prim-vicepreşedinte al Parlamentului susţine cum că supravegherea sa ar fi rezultatul unei confuzii.
"Jurnal de Chişinău" este creat pe WordPress.
SEO monitor