…în noaptea de dinaintea anunţului bombă: „Părăsesc PCRM”

Fostul deputat comunist, Sergiu Sîrbu, a dormit în hotelul „Codru” în noaptea de dinaintea conferinţei de presă de săptămâna trecută în care a anunţat că părăseşte Partidul Comuniştilor (PCRM). „Îmi pare rău că nu le-am raportat foştilor colegi unde şi cu cine dorm noaptea”, nu neagă faptul, dar nici nu-l confirmă Sergiu Sîrbu. Surse demne de încredere afirmă că Sîrbu ar putea adera în scurt timp la fracţiunea democrată din Parlament şi chiar ar putea fi propulsat în funcţia de şef de comisie parlamentară.

Raisa LOZINSCHI-HADEI

Pentru a evita unele presiuni din partea colegilor din PCRM după discuţia avută cu preşedintele Vladimir Voronin pe care îl informase că va pleca, Sergiu Sîrbu şi-a petrecut noaptea la Hotelul „Codru” din centrul Chişinăului care a încăput acum câţiva ani pe mâna lui Vlad Plahotniuc. „Îmi pare rău că, în încercarea de a împroşca cu noroi, se intră în dormitorul unei persoane sau chiar sub plapumă. Îmi pare rău că nu le-am raportat foştilor colegi unde şi cu cine dorm noaptea. Eu credeam că decizia mea va fi respectată, dar aceste acuzaţii depăşesc deja bunul-simţ”, a declarat pentru JURNAL Sergiu Sîrbu.

Iubita, asistenta democratului Ţulea

Foştii colegi de partid ai lui Sîrbu susţin că acesta are o relaţie cu asistenta deputatului democrat Oleg Ţulea, Inna Verejan, de circa două luni şi tot de atunci s-a schimbat foarte mult. „Da, este asistenta mea de la începutul anului. Eu personal am organizat concursul, Inna este din Căuşeni, de unde sunt şi eu. Îi cunosc familia şi i-am dat o şansă. Se descurcă. Ştiu de relaţia ei cu deputatul Sîrbu, dar e o chestie privată, nu am discutat niciodată cu ea despre acest subiect”, a declarat pentru JURNAL deputatul Oleg Ţulea.

„Nu există nicio legătură. Îmi pare rău că unii se implică în viaţa mea privată”, zice şi Sergiu Sîrbu, care susţine că nu a decis încă la ce formaţiune parlamentară va adera. „Am nevoie de timp să analizez ce s-a întâmplat, să văd agenda şi să văd unde mi-o voi putea realiza”, spune Sîrbu.

„480 de mii de euro democraţi”

Deşi premierul Vlad Filat a lăsat să se înţeleagă că Sîrbu ar fi fost plătit să plece de la comunişti, fostul activist înflăcărat al PCRM neagă acest lucru. „Astfel de aberaţii şi minciuni au toate şansele să ajungă în instanţa de judecată. Ştiu cum să-mi apăr onoarea”, a comentat Sîrbu zvonul precum că plecarea sa ar fi costat „480 de mii de euro democraţi”.

Acesta continuă că a avut ameninţări din partea foştilor colegi de partid până la plecare şi după, dar nu vrea să dea nume şi zice că nu a fost vorba despre vreo bătaie la PCRM, ci de „mici neînţelegeri”. Sîrbu spune că şi el suferă „foarte mult” că s-a despărţit de Voronin căruia îi este recunoscător. „Dar eu am muncit pentru binele partidului şi am avut dreptul să iau o decizie”, crede Sîrbu.

Şef de comisie parlamentară?

Potrivit unor surse, în februarie 2013 expiră mandatul unui judecător al Curţii Constituţionale (CC) şi în locul acestuia urmează să plece liberalul Victor Popa, care este preşedintele comisiei parlamentare juridice, pentru numiri şi imunităţi. Astfel, lui Sîrbu, care este membru al comisiei respective, i s-ar fi promis acest post ca să plece de la comunişti şi să adere la democraţi. „Aşa discuţie n-a fost”, ne-a spus Sîrbu. L-am întrebat ce fel de discuţie a fost dar şi cu cine. „Nu am discutat cu nimeni. Eu ştiu că la CC se eliberează un mandat, dar nu ştiu cine pleacă acolo. Restul sunt zvonuri”, a afirmat Sîrbu. Deşi sursele noastre afirmă că principalul „negociator” în această „afacere” a fost Dumitru Diacov, acesta neagă. „Nu am idee”, zice Diacov, care nu s-a gândit dacă l-ar deranja sau nu aderarea lui Sîrbu la PD.

Vlad Filat, prim-ministru: „Procesele politice din Republica Moldova nu trebuie să fie substituite prin bani. Atunci când procesul politic are la bază banii, acest lucru trebuie să fie remediat”, a spus premierul cu referire la plecarea lui Sîrbu din PCRM.

Vladimir Voronin, lider PCRM: „Aceștia care i-au cumpărat sau care i-au ademenit să treacă dintr-un partid în altul îi folosesc o singură dată, ca o unealtă împotriva noastră, a comuniștilor. S-a terminat cu soarta lui Sîrbu și îmi pare rău. Va fi pur și simplu un jurist de rând undeva la o firmă de genul „pога-копыта” și mai mult nimic”.

Adrian Candu, deputat PD: „Faţă de Sîrbu noi avem doar atitudini pozitive, este un foarte bun profesionist, unul dintre cei mai buni profesionişti din Comisia Juridică, este o persoană capabilă. E o idee bună să-şi înceapă un alt proiect. Sunt sigur că ar fi o achiziţie bună pentru orice partid. Îi vom acorda toată susţinerea necesară.”

 Articole asemănătoare:

• Sârbu nu mai crede în comunism // Scrisorile lui Buraga
• Patriarhii și Harry Potterii politicii moldovenești
• 13 milioane pentru 308 voturi

Firmele lui Vlad Plahotniuc târăsc autorităţile municipale în procese, sperând să le deposedeze de unele proprietăţi publice

Prim-vicespicherul Parlamentului Vlad Plahotniuc nu-şi doreşte să fie prezent în topuri. Democratul vrea ca despre el „să vorbească acţiunile” sale. Şi are dreptate! Acţiunile sale nu numai că „vorbesc” despre el, ci îi şi îngroaşă buzunarele. Firmele pe care le deţine vânează hectare întregi şi o cafenea în centrul capitalei de 1231 de metri pătraţi, toate proprietate publică, după ce recent una din acele firme a câştigat, cu ajutorul judecătorilor, 1,5 hectare din parcul „La izvor”. La mijloc sunt interese de milioane. De euro.

Raisa LOZINSCHI-HADEI

Cafeneaua „Guguţă”

Întreprinderea de Alimentaţie Publică SA „Guguţă” în care Consiliul Municipal Chişinău (CMC) deţinea în 2007 peste 82 la sută din acţiuni este situată în plin centrul capitalei, pe str. Maria Cebotari nr. 20 (în spatele cinematografului „Patria” – n.r.). Cu tot cu depozite, cafeneaua are 1231 de metri pătraţi şi un teren aferent de 0,39 hectare. Cu câteva zile înainte de alegerile locale din 2007, fără acordul proprietarului majoritar, adică CMC, se ia decizia de a-i vinde încăperile şi terenul Liliei Munteanu (a.n. 1964) cu 5,27 milioane de lei (329 de mii de euro). În acel moment, Lilia Munteanu era deţinător a 13,8 la sută din acţiuni şi membru al SA care a participat şi ea la vot să-i fie vândute bunurile, deşi era în conflict de interese. În august 2007, Lilia Munteanu vinde imobilul şi terenul de pe str. Maria Cebotari 20 cu numai 2,560 milioane de lei firmei „Lemion-Cons Grup” SRL. Peste numai o lună, această firmă cu directorul pe nume Ion Lambantu, pune în gaj „cumpărătura” la „Eximbank” pentru 1,150 milioane de euro (!), deşi a cumpărat-o cu puţin peste două milioane de lei. În martie 2009, proprietar devine firma „Briat & Co” SRL, reorganizată ulterior prin „asociere” în ÎCS „Finpar Invest” SRL. Judecătorul Ghenadie Plămădeală de la Judecătoria Buiucani a respins solicitarea juriştilor Primăriei Chişinău de a rezilia acele contract de vânzare-cumpărare ca fiind ilegale, iar acum cafeneaua e pusă sub sechestru şi cazul este pe rol la Curtea de Apel. Mai mult, Plămădeală a obligat Primăria să achite şi daune în folosul statului de 50 000 de lei (!) în acest caz.

Bunuri de 2 000 000 de euro

Potrivit experţilor de la „Business Consulting Institute”, ţinând cont de starea cafenelei „Guguţă”, un metru pătrat de spaţiu ar putea fi cotat la 500 de euro, deşi în acea zonă preţurile ajung şi la 1000-1300 de euro per metru pătrat. Totodată, preţul unui metru pătrat de teren în centrul capitalei poate porni de la 300 de euro, deşi în zona hotelului „LeoGrand” acesta a ajuns şi la 1000 de euro. În baza acestor date, rezultă că preţul de piaţă al cafenelei „Guguţă” cu tot cu terenul aferent ar depăşi cifra de două milioane de euro. Ultima firmă care a cumpărat cafeneaua „Guguţă” – „Finpar Invest” SRL, îşi are sediul pe str. Cantemir 1/1, în clădirea „Global Business Center” despre care presa a scris anterior că ar aparţine aceluiaşi Plahotniuc. Demnitarul vrea, deci, cu ajutorul unor judecători, să se aleagă cu aceste bunuri valoroase din proprietatea publică plătind puţin peste 300 mii de euro. Se pare că această informaţie „le scapă” şi procurorilor, inclusiv celor de la anticorupţie.

Schemă bătătorită

De remarcat că Ion Lambantu, cel care a avut un rol în „afacerea Guguţă”, are experienţă similară în ce priveşte proprietăţile municipale. Astfel, în 2007, Primăria capitalei a pierdut 12 hectare de teren din str. Bucovinei 25 în folosul „Sarhan-Com” SRL. Lambantu era administrator la SA „Mezon” când firmei respective i-a fost vândut un imobil în zonă de către această instituţie, deşi era în conflict de interese. Acesta, prin firma sa, a pretins ulterior de la Primărie să-i vândă la preţ normativ, nu de piaţă, cele 12 hectare „aferente imobilului”. Cel care a avut un rol important în a-l „face” pe Lambantu cu terenurile respective este nimeni altul decât judecătorul Curţii de Apel (CA) Grigore Zubati, care a luat ulterior decizii similare şi în ce priveşte „Finpar Invest” SRL.

Terenul de pe str. Melestiu 9

Aceeaşi firmă – „Finpar Invest” SRL, vrea ca Primăria capitalei să-i vândă la preţ de nimic, adică normativ, jumătate de hectar pe str. Melestiu nr.9 (zona Maternităţii nr.1 – n.r.), motivând că acest teren este aferent unor imobile pe care le deţine acolo. Preţul de piaţă pe care l-ar putea obţine Primăria Chişinăului în urma unei eventuale licitaţii s-ar ridica însă, potrivit aceloraşi experţi imobiliari, la cel puţin 400 000 de euro, în condiţiile în care un metru pătrat în acea zonă s-ar vinde cu cel puţin 100 de euro. Procesul de judecată pe marginea acestui caz a făcut deja un tur al tuturor instanţelor de judecată, iar Curtea Supremă de Justiţie (CSJ) a reîntors cazul la CA. Judecătorul de aici, Grigore Zubati, a decis să oblige autorităţile locale să-i vândă firmei „Finpar Invest” terenul la preţ normativ. Acum, cauza a ajuns din nou la CSJ.

De remarcat că o altă firmă – „Alsinor”, solicită acelaşi lucru pentru 3,98 hectare tot pe str. Melestiu, iar dauna adusă municipalităţii în cazul unor decizii judecătoreşti favorabile acestei firme s-ar ridica la milioane de euro.

Insulele pierdute

Recent, CSJ a obligat „irevocabil” Primăria capitalei să-i atribuie firmei „Finpar Invest” insulele din Parcul „La Izvor” cu o suprafaţă de 1,5 hectare. Firma deţine în acea zonă un restaurant vândut în anul 2008 printr-o decizie a Guvernului Greceanîi, iar terenul adiacent de peste un hectar a fost obținut ulterior cu ajutorul aceluiaşi judecător Zubati de la Curtea de Apel Chișinău. „După ce a fost vândut restaurantul, în mod ilegal a fost vândut și terenul de sub restaurant – 40 de ari, dublu față de suprafața restaurantului. În mod legal nu putea avea loc această tranzacție, întrucât terenul face parte din teritoriul parcului La Izvor. Totuși, a fost vândut în mod ilegal de către Agenția proprietății publice de atunci de pe lângă ministerul Economiei și Comerțului, chiar în perioada când tovarășul Igor Dodon era ministru. Terenul a fost vândut pentru 500 de mii de lei”, a declarat primarul Dorin Chirtoacă anterior cu referire la acest subiect. Acum, autorităţile municipale caută modalităţi de revizuire a acestei decizii, fiind gata să ajungă şi la CEDO.

Firmele sunt ale lui Plahotniuc

Potrivit unui şir de documente intrate în posesia Trustului JURNAL, „Finpar Invest” SRL se numea anterior „Minor” SRL și aparținea în proporție de 90 la sută soției lui Plahotniuc, Oxana Childescu. Acționar unic al „Finpar Invest” SRL este acum OTIV Prime Real Estate B.V., Olanda. Documentele pe care le deţinem demonstrează că firma cipriotă a lui Vlad Plahotniuc, „Finpar Victoria Ltd”, este unicul asociat al OTIV Prime Holding B. V., înregistrat în Olanda. În acest holding intră mai multe companii care deţin activele imobiliare ale lui Plahotniuc în Republica Moldova, printre care OTIV Prime Real Estate B.V., asociat unic al „Finpar Invest” SRL din RM, şi OTIV Prime Financial B.V., care deţine peste 26 la sută din acţiunile „Victoriabank”. În documentele de proprietate, Plahotniuc opera în 2008 cu paşaportul moldovenesc cu seria A 1232781, iar în 2010, când era deja deputat, cu paşaportul românesc pe numele său cu nr. 13364307.Articole asemănătoare:

• Plahotniuc, pleacă!!!
• „Oleg Voronin trebuie arestat pentru afacerile sale”
• Messi, cel mai scump de la mondiale: 140 milioane de euro!

Dacă ar fi fost deschise mai multe secţii de vot în municipiul Chişinău, numărul basarabenilor care ar fi votat ar fi fost cu mult mai mare

Mii de basarabeni cu cetăţenie română au stat duminică ore întregi la rând la secţiile de votare pentru a ajunge la urnă să-şi aleagă candidaţii pentru Camera Deputaţilor şi Senatul României. Frigul şi ploaia nu i-au făcut să renunţe pe majoritatea, însă au fost destui şi din cei care nu au vrut să stea în rândurile mari şi nu au mai ajuns să-şi dea votul.

Raisa LOZINSCHI-HADEI

Alţii s-au trezit la ora 21.00, când s-au închis uşile secţiilor de votare, rămaşi pe dinafară, deşi au stat şi ei ore bune la coadă. În total, puţin peste 13750 de basarabeni şi-au făcut duminică datoria de cetăţeni români. Iar 78 la sută din voturi le-a acumulat Eugen Tomac, candidatul ARD pentru Camera Deputaţilor în colegiul care cuprinde şi Republica Moldova.

Coada din faţa liceului „Gheorghe Asachi” din centrul Chişinăului formată din basarabenii dornici să voteze la alegerile parlamentare din România ajungea până la staţia de troleibuz din preajmă. Ca să ajungi în interior, trebuia să stai în frig de la jumătate de oră până la două ore sau chiar trei. Din holul liceului, coada continua până la etaj, unde se aflau cabinele de vot, în Sala de festivităţi. Încă minute bune sau ore de aşteptare. Testul de rezistenţă a fost trecut de majoritatea. Au fost destui însă şi cei care au renunţat după ce au îngheţat afară, iar coada înainta cu greutate. „Venim de la Consulatul de pe str. Grigore Ureche unde sunt două secţii de votare. Rândurile acolo sunt şi mai mari”, zice la un moment dat un bărbat cu fular în culorile tricolorului în timp ce se alătură cu familia la coada de la Asachi. „Şi la Ialoveni e aceeaşi situaţie”, sare cu vorba o femeie de la mijlocul cozii. „Să ajungi de aici până la Ciocana, la cealaltă secţie de votare, îţi ia o oră, mai stai acolo două la rând şi tot acolo ieşi”, calculează un tânăr dornic şi el să voteze.

„Vrem să votăm!”

Situaţia respectivă a fost caracteristică întregii zile la secţiile de votare din Chişinău. „La fără 15 minute 21.00, eram în holul liceului ‘Gheorghe Asachi’, au început să ne anunţe că secţia se închide. La un moment dat, mulţimea şi-a făcut un vânt şi vreo 200 de persoane am ajuns în Sala de festivităţi, după care uşile s-au închis. Am început să strigăm toţi într-un glas: ‘Vrem să votăm!’, ‘Vrem să votăm!’. Şi am reuşit! Eu cu familia mea am votat printre ultimele 50 de persoane. Dar afară mai rămăseseră câteva sute de persoane”, a declarat pentru JURNAL Ludmila Costin din Chişinău.

„Am renunţat să stau la rândul de câteva sute de persoane, cunosc multe persoane care nu şi-au exercitat dreptul la vot din acelaşi motiv. Dacă n-ar fi fost asemenea cozi, aş fi ajuns cu siguranţă să-mi dau votul”, spune Mihai M. din Chişinău. Primarul capitalei, Dorin Chirtoacă, care a susţinut în campanie echipa ARD, a menţionat că nimeni nu s-a aşteptat la un număr atât de mare de alegători. „Sunt sigur că trebuie mai multe secții de vot în municipiu ca să fie oferită tuturor cetățenilor posibilitatea de a vota. Am fost mirat să văd cum stau oamenii la coadă, în frig, pentru a vota”, a spus Chirtoacă.

Tomac, deputat cu ajutorul basarabenilor

„M-a bucurat ceea ce am văzut în Republica Moldova. Asta înseamnă că basarabenii au conştiinţă naţională şi civică. Am propus un proiect de lege privind votul prin corespondenţă, asta ar fi fost alternativă cozilor”, a declarat pentru JURNAL Viorel Badea, candidat la Senatul României din partea ARD. Conform datelor sale, candidatura sa a acumulat circa 20 de mii de voturi în colegiul care cuprinde şi Republica Moldova, jumătate din care le-a acumulat în Basarabia. Deocamdată, nu se ştie dacă Viorel Badea va obţine mandatul.

În schimb, Eugen Tomac are şanse să devină deputat. „E un semnal bun ceea ce s-a întâmplat duminică în Republica Moldova şi o lecţie pentru autorităţi cum să procedeze pe viitor. Ar trebui deschise cel puţin 20 de secţii de votare în Chişinău. Şi la Bălţi, şi la Cahul s-a votat mult”, a declarat pentru JURNAL Eugen Tomac. Acesta a obţinut peste 11150 din voturile celor peste 13750 de basarabeni care au participat la alegeri. În total, candidatura lui Tomac a acumulat 78 la sută din voturile exprimate în colegiul în care a candidat, colegiu care cuprinde şi Republica Moldova.

Datele exit poll-urilor

Alegerile parlamentare din România a schimbat raportul de forţe din legislativul de la Bucureşti. Conform datelor prezentate de exit poll-uri, Uniunea Social-Liberală a fost cotată cu peste 55 la sută din voturi la nivel naţional. Pe locul al doilea se situează Alianţa România Dreaptă cu 19%, urmată de Partidul Poporului – Dan Diaconescu şi Uniunea Democrată Maghiară din România, formaţiuni ce se vor găsi în componenţa viitorului legislativ.

 Articole asemănătoare:

• Să nu ne irosim votul
• Candidaţii pentru parlamentul României, circumscripţia RM
• Hai la vot, duminică!

Chiar dacă în SUA şi unele state din Europa recoltarea celulelor stem la naştere este o practică de rutină, în Republica Moldova acest lucru întârzie

Celulele stem extrase la naşterea copilului din cordonul ombilical care au capacitatea de a evolua peste ani în orice tip de celulă din corpul uman şi, prin urmare, de a înlocui ţesuturile bolnave şi a salva vieţi omeneşti, sunt lăsate încă se se piardă în Republica Moldova. Abia în acest an la Chişinău a fost inaugurată prima bancă privată de colectare a celulelor stem, dar acestea sunt păstrate la Bucureşti. Iar autorităţile intenţionează să creeze condiţii la Institutul Oncologic pentru ca să fie posibilă efectuarea transplanturilor de măduvă osoasă în tratarea bolilor oncologice de sânge.

Raisa LOZINSCHI-HADEI

Tratamentul pe baza celulelor stem ar salva de la moarte bolnavii care suferă de maladii metabolice şi imune care nu pot fi determinate la naştere. Dacă ar exista un sistem pe baza celulelor stem pus la punct, aceşti bolnavi ar fi salvaţi. În peste 40 de ţări din lume este reglementat tratamentul pe bază de celule stem, iar în Republica Moldova abia se pune problema. „În prezent, se elaborează un regulament special în privinţa prelevării şi păstrării celulelor stem, odată ce acest sistem a ajuns în Republica Moldova. Deja există o agenţie privată de prelevare şi păstrare a celulelor stem. Din punct de vedere legal, noi nu avem dreptul să-i interzicem acest lucru unei femei care a încheiat un contract cu banca respectivă. Dar, deocamdată, nu este specificată procedura”, a declarat pentru JURNAL Ştefan Gaţcan, directorul Centrului Mamei şi Copilului.

Nu prezintă niciun pericol

Potrivit lui Gaţcan, în Europa sunt tratate prin transplant de celule stem 56 de patologii. Prelevarea celulelor respective nu prezintă niciun fel de pericol şi durere pentru mamă şi copil. „Este o procedură total inofensivă. După ce placenta este eliminată, se ia sângele fetal din cordonul ombilical. Acum, la maternitate vine un agent special de la banca respectivă şi, după ce moaşa îşi face treaba, el se ocupă de prelevare. La Maternitatea nr. 2 au apelat vreo zece femei la acest serviciu”, a declarat pentru JURNAL Tatiana Gutium, directorul Maternităţii municipale nr.2 din Chişinău. Potrivit Tatianei Gutium, în celelalte cazuri, materialul biologic care rămâne după naştere este aruncat. Astfel, sunt suficienţi 150 sau 200 de mililitri de sânge fetal extraşi din cordonul ombilical pentru a pune la conservare celulele stem care ar putea fi salvatoare într-o zi. Sau acestea pot fi numai o asigurare pentru părinţii care aleg să investească în sănătatea copiilor, deşi s-ar putea să nu aibă nevoie de aceste celule niciodată.

Statul nu are bani

Calculele europene arată că pentru prelevarea, efectuarea analizelor şi stocarea celulelor stem se cheltuie de la 1200 la 1500 de euro. Apoi păstrarea acestora într-o bancă specială necesită în medie alte 100 de euro pe an. „Anual, în Republica Moldova sunt circa 44 de mii de naşteri, asta înseamnă că ar trebui circa 65 de milioane de euro pentru prelevare şi alte peste patru milioane de euro pentru păstrare, ceea ce bugetul de stat nu îşi poate permite. Nu cred că acest sistem va fi gratuit în RM în următorii zece ani”, este de părere Ştefan Gaţcan.

Deşi sistemul de prelevare şi păstrare a celulelor stem este perspectiva medicinei mondiale, în RM abia de la anul viitor ar putea fi posibile transplanturi de măduvă osoasă în tratarea leucemiilor şi limfoamelor. „Sperăm ca transplanturile de măduvă osoasă să fie posibile la anul viitor şi în RM. Acum are loc pregătirea echipei care participă la traininguri la Viena şi Timişoara. Echipamentul va fi asigurat de o firmă austriacă în cadrul unui proiect. Dacă vom reuşi să facem astfel de transplanturi în RM, ar fi un semn de civilizaţie a unei naţiuni”, ne-a spus Iurie Chelea, cercetător ştiinţific coordonator, şeful Secţiei de reanimare hematologică din cadrul Institutului Oncologic.

Peste 50 de clienţi în RM

Sergiu Pogorevici, directorul băncii private de prelevare şi păstrare a celulelor stem din Republica Moldova, a declarat pentru JURNAL că din luna mai curent şi până acum peste 50 de clienţi au apelat la acest serviciu. „Probele sunt păstrate la Bucureşti, firma noastră e cu investiţii româneşti. Dacă am avea mai mulţi clienţi, am putea păstra eprubetele în laboratorul de la Chişinău şi, evident, costurile ar fi mai mici”, susţine Pogorevici. Potrivit lui, costul pentru prelevarea celulelor stem şi efectuarea analizelor e de peste 800 de euro, dar clienţii pot achita câte 67 de euro pe lună timp de un an, începând cu a 45-a zi după naştere. Ulterior, pentru păstrarea celulelor stem în bancă se achită anual de la 66 la 88 de euro, în funcţie de volumul pus la păstrare. „Organizaţia Mondială a Sănătăţii a întocmit o listă cu peste 80 de maladii care pot fi tratate în baza celulelor stem, inclusiv infarctul miocardic, boala Parkinson etc. Noi suntem într-o strictă corelaţie cu celelalte state unde acest sistem funcţionează şi, în câţiva ani, acesta o să fie popular şi în Republica Moldova”, este sigur Sergiu Pogorevici.

Istoria celulelor stem

În 1988, a fost efectuat cu succes primul transplant de celule stem provenite din sângele placentar al unui băiat de cinci ani ce suferea de Anemia Fanconi. Fără posibilitatea unui astfel de transplant de celule stem, băiatului i-a fost dată o şansă de supravieţuire de 0%. După transplant, acesta a avut o recuperare completă.

Numeroase rapoarte şi investigaţii întreprinse evidenţiază succesul transplanturilor ce întrebuinţează sângele placentar în tratamentul unei game largi de afecţiuni printre care se numără probleme ale măduvei osoase, deficienţele imunitare şi numeroase boli moştenite genetic, inclusiv scleroza multiplă, diabetul, diferite tipuri de cancer.

Din 1988 şi până în 2010, au fost efectuate peste 20 de mii de transplanturi cu celule stem ombilicale în întreaga lume, conform Congresului Societăţii Europene de Hematologie, Londra, iunie 2011. Jumătate dintre acestea au fost efectuate în primii 18 ani de utilizare, iar restul în ultimii patru ani, ceea ce reprezintă dovada că tratamentul pe baza celulelor stem este în continuă ascensiune.

„Organizaţia Mondială a Sănătăţii a întocmit o listă cu peste 80 de maladii care pot fi tratate în baza celulelor stem, inclusiv infarctul miocardic, boala Parkinson etc. Noi suntem într-o strictă corelaţie cu celelalte state unde acest sistem funcţionează şi, în câţiva ani, acesta va fi popular şi în Republica Moldova”, este sigur Sergiu Pogorevici.Articole asemănătoare:

• În câţiva ani se va comercializa o pilulă care combate cancerul
• Ficat creat în laborator
• Victor are nevoie de ajutorul nostru

Cetăţenii Republicii Moldova care au şi cetăţenia României sunt aşteptaţi duminică, 9 decembrie curent, la 19 secţii de votare deschise în stânga Prutului pentru a-şi face alegerea. Românii basarabeni sunt invitaţi să-şi dea votul pentru un candidat în Camera Deputaţilor şi pentru unul în Senatul României.

Potrivit ambasadorului României la Chişinău, Marius Lazurca, cetăţenii care vor participa la vot trebuie să se prezinte la urne fie cu paşaportul românesc în care este specificat domiciliul în Republica Moldova, fie cu paşaportul românesc în care este menţiunea „cu domiciliul în România”, dar însoţit de buletinul de identitate moldovenesc şi fişa în care e indicat domiciliul în Republica Moldova, fie cu paşaportul românesc cu domiciliul în România, dar însoţit de permisul de şedere temporară în Republica Moldova.

Cetăţenii români aflaţi în tranzit în Republica Moldova nu vor putea vota în stânga Prutului. Alegătorii vor primi câte două buletine de vot care vor fi aruncate în urne diferite pe care va fi scris „Camera Deputaţilor” şi „Senat”. „Având în vedere experienţa anterioară, ne aşteptăm să participe la scrutin circa zece mii de alegători”, a declarat ambasadorul.

Potrivit diplomatului, patru din cele 19 secţii de votare vor fi deschise la Chişinău – două în incinta Consulatului României de pe str. Grigore Ureche 2, una la Liceul „Gheorghe Asachi” şi alta la Liceul „Gaudeamus”, sectorul Ciocana.

La Bălţi, secţia de votare va fi în cadrul Consulatului de pe str. Sf. Nicolae 51, la Ungheni – în sediul Biroului Consular de pe str. Mihai Eminescu 35, la Cahul – în cadrul Biroului Consular de pe str. B.P. Hasdeu nr. 11. La Ialoveni, Soroca, Cimişlia şi Cantemir, românii vor putea vota în incinta caselor de cultură, iar la Drochia şi Teleneşti – în sediile consiliilor raionale.

Totodată, la Orhei şi Nisporeni se va putea vota în incinta şcolilor de muzică, iar la Hânceşti şi Călăraşi – în sediile primăriilor oraşelor. La Căuşeni, românii îşi vor putea exprima votul în sediul Casei Limbii Române de pe str. Mihai Eminescu 29, iar la Ştefan-Vodă – în sediul Liceului „Ştefan Vodă”. Orice basarabean cu cetăţenie română va putea vota la oricare din aceste secţii indiferent de în localitate îşi are domiciliul în Republica Moldova, pe paşaportul românesc aplicându-se ştampila „Votat”. Secţiile de vot vor fi deschise între orele 7.00 şi 21.00.

Şase candidaţi pentru Camera Deputaţilor şi alţi şase candidaţi pentru Senatul României vor candida în circumscripţia care cuprinde Republica Moldova pentru alegerile parlamentare din România, ce vor avea loc pe 9 decembrie curent.

Astfel, basarabenii vor putea alege pentru Camera Deputaţilor între Victor Alexeev (Uniunea Social Liberală), Eugen Tomac (Alianţa România Dreaptă), Gheorghe Viţă (Partidul Popular „Dan Diaconescu”), Richard Kovacs (Uniunea Democrată Maghiară), Alexandru Daniel (Partidul Ecologist Român) şi Natalia Emciuc (Partidul România Mare).

Totodată, locuitorii din Republica Moldova cu cetăţenie română vor putea vota unul dintre următorii candidaţi pentru Senat: Cristian David (USL), Viorel Badea (ARD), Eugen Mihalache (PPDD), Hantz Peter Bella (Partidul Popular Maghiar din Transilvania), Mihaela Neagu (PRM) şi Nagz Zoltan Levente (UDMR).

Raisa Lozinschi-HadeiArticole asemănătoare:

• Candidaţii pentru parlamentul României, circumscripţia RM
• Oferta de studii în România // ÎNVĂŢĂMÂNT
• La Chişinău, nu toţi românii au putut vota

Boris Bergant, expert la Uniunea Europeană de Radio şi Televiziune (European Broadcasting Union – EBU), anterior adjunct al directorului general al companiei publice de radio şi televiziune din Slovenia timp de 17 ani, este autorul Strategiei de dezvoltare a Companiei publice „Teleradio Moldova” (TRM) pentru perioada 2010-2015 de care se conduc actualii şefi ai TRM. Boris Bergant vorbeşte în interviul acordat JURNALULUI despre problemele actuale ale TRM, experienţa europeană în domeniul companiilor publice de radio şi tv, dar şi despre obligaţiile politicienilor privind serviciul public din domeniul audiovizualului.

-         Dle Bergant, acum mai bine de doi ani, aţi studiat situaţia de la TRM, aţi trasat nişte paşi concreţi pentru conducerea Companiei, astfel încât aceasta să fie reformată. Acum v-aţi întors în Republica Moldova şi vrem să vă întrebăm ce impresii v-aţi făcut?

-         Amestecate. Acum aproape trei ani, când am venit aici, ţara trecea printr-un proces de democratizare, fusese aleasă o nouă guvernare şi ne aşteptam toţi ca schimbările din societate să se reflecte şi asupra TRM. Era clar că modelul vechi, sovietic, de organizare a companiei era încă prezent. Sunt foarte mulţi oameni în companie care au lucrat şi atunci, lucrează şi acum. Din păcate, şi radioascultătorii, şi telespectatorii au încă percepţia că această companie mai este una de stat. Probabil, ei nu văd schimbarea pe care o aşteaptă.

-         Din ce cauză credeţi că schimbarea se lasă aşteptată?

-         E clar de la sine că TRM are probleme financiare grave, iar fără a le remedia nu poţi găsi soluţii şi la celelalte probleme. Personal, văd mişcări, văd că au loc schimbări în cadrul companiei. Direcţiile strategice pe care le-am formulat în 2010 sunt în proces de implementare. Compania trebuie să-şi îmbunătăţească obligatoriu activitatea dacă vrea să supravieţuiască. Cei care sunt responsabili de finanţarea TRM, în cazul RM – Guvernul, trebuie să-şi asume asigurarea financiară pentru realizarea reformelor. Sau Guvernul ar trebui să ia decizia dacă aveţi sau nu nevoie de serviciul public în audiovizual, dacă tot nu se investeşte în dezvoltarea lui. Nu doar Guvernul sau politicienii sunt cei care trebuie să decidă soarta companiei, ci şi cetăţenii care trebuie să se implice, să fie întrebaţi dacă îşi doresc sau nu un radiodifuzor public. Dar şi TRM trebuie să-şi schimbe atitudinea în ce priveşte comunicarea cu publicul, cu cetăţenii. Este un serviciu public, nu unul al politicienilor. Fiind într-o criză economică, când banii contează mult, publicului trebuie să-i fie clar pentru ce sunt cheltuiţi banii, să fie asigurată o transparenţă. Din păcate, cred că cei care iau deciziile în RM nu au hotărât încă pentru ei dacă au nevoie de un radiodifuzor public adevărat sau de unul care le-ar reprezenta interesele. Teoretic, aţi creat o companie publică, dar care este finanţată de fapt ca una de stat.

-         Dvs. aţi spus că remarcaţi schimbări la TRM în ultimii doi ani, în timp ce opinia publică de aici e de altă părere…

-         Schimbările nu sunt remarcate fiindcă unii nu cunosc viaţa companiei, ceea ce se întâmplă în interior. Schimbarea în sine presupune mai multe etape. Important e ca cei care au pornit reformele să urmeze toţi paşii şi atunci schimbările vor fi vizibile. Nu poţi să te aştepţi ca schimbarea să vină spre seară, e nevoie de timp, mai ales în cazul TRM care este o companie mare şi are probleme mari. De exemplu, în problema resurselor umane, conducerea TRM trebuie să vadă dacă este nevoie de atâţia şefi de departamente sau se pot face lucruri bune cu un număr mai mic de oameni şi mai puţini şefi?

Este foarte important ca în fişele de post ale angajaţilor să fie foarte clar stipulat ce au de făcut. Trebuie să fie foarte clar ce face omul pentru un salariu X şi dacă el merită să primească şi nişte bonusuri pentru munca prestată. Aceste etape ale reformei sunt acum în implementare la TRM, dar dacă va funcţiona, atunci veţi putea remarca schimbări cu adevărat. În ce priveşte politica editorială, este greu pentru cineva care vine din străinătate să-şi dea seama de calitate, dar ceea ce s-a făcut – deschiderea postului de radio pentru tineret, a departamentului multimedia, decizia de nu a mai transmite prin satelit TVM Internaţional etc., sunt lucruri de salutat. E adevărat că la televiziune implementarea strategiei lasă de dorit. De aproape un an nu există un director, ceea ce a stopat de fapt reformele.

-         Să înţelegem că problema financiară şi cea a cadrelor consideraţi că sunt cele mai grave la TRM?

-         Problema subfinanţării este cea mai mare problemă, dar şi viziunea de scurtă durată care există în domeniul finanţării. Managerilor TRM nu le este clar ce bani vor avea în viitor şi în asemenea situaţie este imposibil să lucrezi. Dar o problemă reprezintă şi cadrele. Este clar că dacă vrei un produs radio sau tv mai bun, trebuie să schimbi generaţiile. Pe lângă aceasta, mai este şi necesitatea digitizării care este perspectiva televiziunii şi radioului de mâine. Trebuie să găsim banii pentru aceasta.

-         De unde să găsim aceşti bani?

-         În cazul RM, bugetul de stat este cel care trebuie să-şi asume această chestiune. O soluţie ar fi ca Guvernul să ia nişte credite preferenţiale care sunt disponibile în Europa. Dacă RM îşi doreşte să fie parte a spaţiului european, ceea ce e clar că îşi doreşte, digitizarea trebuie să fie făcută până în 2015. Nu aveţi mult timp pentru asta.

-         Introducerea unei taxe de abonament pentru serviciul public de radio şi televiziune ar fi o soluţie pentru rezolvarea problemelor TRM?

-         Aceasta este, în opinia mea, cea mai bună soluţie, fiindcă o radiodifuziune publică are o relaţie directă cu publicul. Când avem bani de la buget, apar anumite probleme, fiindcă există o instituţie de stat care decide să dea sau nu bani. Aceasta presupune implicarea politicului în activitatea radiodifuzorului public. Luând în calcul realităţile RM, probabil introducerea acestei taxe va fi mai complicat de realizat. O soluţie ar fi introducerea treptată a unei taxe „uşoare”, iar veniturile companiei să fie combinate, inclusiv parţial de la bugetul de stat. Dacă va rămâne în continuare acelaşi sistem de finanţare, trebuie luate anumite măsuri de protecţie pentru a evita implicarea politicului în decizia care priveşte sumele alocate.

-         Care este experienţa europeană în această privinţă?

-         Majoritatea radiodifuzorilor publici din Europa sunt finanţaţi în baza taxei de abonament. Finanţarea din buget este aplicată numai în ţările din Estul Europei, în special în fostele ţări sovietice. E vorba de ţările în care sărăcia limitează posibilitatea cetăţenilor de a plăti. Dacă e să comparăm situaţia RM cu alte ţări unde compania publică este de asemenea finanţată de la buget, în legislaţia de aici este stipulat că statul trebuie să asigure finanţarea „suficientă” pentru TRM, fără să existe un criteriu clar. Astfel, dacă ministrul Finanţelor va zice că cinci milioane sau numai un euro sunt bani suficienţi, atunci cineva o să zică – da, e suficient. În alte ţări este menţionat expres ce procent din buget este alocat pentru compania publică. De exemplu, 0,2 la sută din bugetul Muntenegrului merge la compania publică. Dar în Georgia s-a reuşit chiar modificarea legislaţiei, astfel încât compania publică să fie finanţată anual cu un anumit procent din PIB. Dacă bugetele în perioade de criză scad, PIB-ul nu se schimbă atât de mult. Trebuie înţeles că activitatea instituţiei este diferită de cea a altor companii, aici există proces de creaţie, de aceea trebuie să fie formulată o idee foarte clară despre banii disponibili pe o perioadă mai lungă. Bugetul TRM este cel mai mic buget cunoscut în EBU.

-         Bugetul radiodifuzorului public din Slovenia ce surse are la bază?

-         Compania din Slovenia are un buget de 130 de milioane de euro, dar, sigur, nici aici nu ajung niciodată bani. Cea mai mare parte, 75 la sută din venituri, o constituie taxa de abonament, restul veniturilor sunt din publicitate. Taxa pe abonament este de 14 euro pe lună, dar păturile social vulnerabile sunt scutite de plată.

-         Faptul că în Slovenia funcţionează sistemul taxei pe abonament exclude implicarea politicului în activitatea editorială a companiei?

-         Suma taxei de abonament e scrisă în lege. Dacă se pune problema ca această taxă să crească, managementul companiei trebuie să propună acest lucru Consiliului, iar dacă acesta acceptă, trebuie să facă propunerea politicienilor. Dar parlamentarii, de obicei, nu acceptă majorarea. Recent, politicienii au încercat chiar să reducă cu zece la sută volumul taxei de abonament într-o încercare populistă de a explica criza, dar nu le-a reuşit. Diferenţa este că managementul din Slovenia ştie de câţi bani va beneficia pe viitor, dar cel din Moldova – nu. Şi asta e o problemă mare.

-         În RM există voci care discută aprins subiectul separării radioului public de televiziunea publică…  

-         Ca profesionist, mă întreb cum poate să-şi pună cineva această întrebare în secolul XXI? Tehnologiile noi existente şi implementate în toate ţările asigură convergenţa tuturor serviciilor media, dar nu separarea lor. Viitorul serviciului public de media este convergenţa, asigurarea sinergiei dintre radio, televiziune, on-line şi alte servicii care vor apărea în viitor. Nu veţi vedea fenomenul separării în Europa. Ca profesionist, cred că în spatele acestei idei de separare stă intenţia unor politicieni de a controla mai uşor instituţiile publice de radio şi televiziune. Având două companii separate, e mai uşor să le controlezi.

-         Preşedintele comisiei parlamentare de profil opta public pentru un manager din străinătate în fruntea TRM care să vină şi să schimbe situaţia. Credeţi că asta ar fi o soluţie?

-         Nu cred că e o idee genială. În Macedonia au ajuns să angajeze un manager din străinătate, dar a fost un dezastru şi în scurt timp au trebuit să-l dea afară. Acest preşedinte de comisie parlamentară trebuie să înţeleagă că TRM nu este o companie de producere a încălţămintei sau îmbrăcămintei, unde un manager din străinătate s-ar descurca. Managerul radiodifuzorului public trebuie să cunoască tradiţiile, mediul, specificul acestei ţări, nu putem să preluăm experienţa americană, de exemplu, s-o aplicăm aici, că nu o să meargă. Chiar dacă s-ar opta pentru cineva din străinătate, s-ar asigura nişte rezultate de scurtă durată. Poate cei de aici să meargă peste hotare să studieze exemple sau să-şi angajeze consilieri din străinătate care să-i ajute.

-         Consiliul de Observatori al TRM urmează să facă a treia încercare la 14 decembrie ca să aleagă directorul „Moldova 1”. Cum credeţi, directorul televiziunii ar trebui să fie manager sau jurnalist?

-         Trebuie să fie şi una, şi alta. Nu întotdeauna un jurnalist bun este şi un manager bun. Director poate fi şi un jurnalist mediu, dar cu calităţi în domeniul managementului. El trebuie să aibă carismă, să cunoască specificul unei companii publice, să aibă idei, dar pe de altă parte, să poată gestiona resursele umane. Rezultatele nu o să vină peste noapte oricum. Trebuie să ai încredere în cineva, să-i delegi responsabilităţi şi să-l laşi să le îndeplinească.

-         Unde se situează astăzi radiodifuzorii publici în Europa, în condiţiile în care există atâtea televiziuni private competitive?

-         Tocmai că sunt atâtea televiziuni private, existenţa unor companii publice serioase, calitative este şi mai necesară. Televiziunile publice au agenda lor. Agenda celor privaţi este profitul. E ca în orice alt domeniu. Scopul companiilor publice nu este profitul, dar să aducă publicului informaţie diversă, din toate domeniile care să satisfacă interesele tuturor cetăţenilor. Radiodifuzorii privaţi ar putea să producă programe culturale sau pentru minorităţi, de exemplu, dar nu sunt obligaţi. Companiile publice sunt obligate să asigure tribuna tuturor vocilor.

-         Cum vă imaginaţi TRM în 2015?

-         În 2015, trebuie să terminăm digitizarea şi atunci imaginea TRM va fi diferită. Atunci vor fi mai multe posibilităţi, vor dispărea frecvenţele, veţi putea avea canale separate pe tematici şi asta nu va costa nimic. TRM are o arhivă foarte bogată, care constituie o avere. Sunt produse create de unele generaţii, pe care generaţiile noi nu le-au văzut. O experienţă comună în Europa este că serviciile publice au un canal separat bazat pe arhivă şi acestea sunt foarte populare. Sunt programe pentru copii realizate anterior şi nu contează că sunt alb-negru, noile generaţii le privesc cu plăcere. Un alt fenomen sunt posturile culinare foarte populare. Şi TRM îşi poate diversifica activitatea.

-         Vă mulţumim!

Interviu realizat de Raisa Lozinschi-HadeiArticole asemănătoare:

• Doar patru concurenţi dispută fotoliul lui Todercan
• Alexandru Dorogan: „Nu ar fi de dorit să se regăsească în noua echipă cei care au făcut partizanat politic”
• 1,4 milioane de euro pentru marele show

„Războiul” dintre liderii AIE nu se consumă doar în declaraţiile de la tribune. După ce spicherul Marian Lupu a fost lăsat singur în faţa presei să vorbească despre întâlnirea cu Jose Manuel Barroso, lucru care nu s-a întâmplat şi în cazul preşedintelui Nicolae Timofti sau al premierului Vlad Filat, preşedintele Parlamentului a mai primit o lovitură subtilă. În comunicatele Guvernului privind agenda lui Barroso la Chişinău, spicherul e scris „Marian Lupu”, nu ca în cazul altor actori politici – „Vlad FILAT”, „Nicolae TIMOFTI” etc.

Lupu, FILAT şi TIMOFTI

Astfel, într-un comunicat de presă al Guvernului de pe 28 noiembrie curent, în care e prezentată agenda vizitei preşedintelui Comisiei Europene în Republica Moldova, citim că: „Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel BARROSO, va efectua, în perioada 29-30 noiembrie curent, o vizită în  R. Moldova, la invitaţia Prim-ministrului Vlad FILAT. (…) 08.30 – Întâlnirea Prim-ministrului Vlad FILAT cu Jose Manuel BARROSO. (…) 09.50 – Întâlnirea Preşedintelui Comisiei Europene Jose Manuel BARROSO cu Preşedintele Parlamentului R. Moldova, Marian Lupu. şi liderii fracţiunilor parlamentare. (…) 12.00 – Întâlnirea Preşedintelui R. Moldova, Nicolae TIMOFTI, cu Preşedintele Comisiei Europene Jose Manuel BARROSO”. Astfel, numai numele spicherului e scris cu litere mici.

„Scăpare” repetată

„E o scăpare. Nu a fost nimic intenţionat”, au declarat pentru JURNAL reprezentaţi ai Serviciului de presă al Guvernului. Numai că „scăparea” s-a produs şi ulterior, în comunicatul de pe 30 noiembrie curent despre rezultatele vizitei lui Barroso la Chişinău. „Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel BARROSO şi-a încheiat vizita în Republica Moldova. Jose Manuel BARROSO a vizitat ţara noastră la invitaţia Premierului Vlad FILAT. În cadrul acestei vizite, Preşedintele Comisiei Europene a avut întâlniri cu Preşedintele ţării, Nicolae TIMFOTI, Preşedintele Parlamentului, Marian Lupu, şi Premierul Vlad FILAT”. În acest comunicat până şi numele preşedintelui Armeniei şi premierului acestei ţări au fost scrise cu majuscule în întregime.

Să fie vreo legătură între comunicatele de presă ale Guvernului şi faptul că premierul Vlad Filat a fost tăiat intenţionat din cadrele postului de televiziune „Publika” ce se angajase să transmită live acţiunile lui Barroso la Chişinău şi despre care se spune că ar aparţine prim-vicepreşedintelui Parlamentului Vlad Plahotniuc?

Raisa Lozinschi-HadeiArticole asemănătoare:

• Europa, cu ochii pe Republica Moldova
• De ce Lupu ignoră Curtea Constituţională
• De ce Lupu a ieşit crispat de la întâlnirea cu Barroso? // BOGATU

Ministerul Culturii (MC) nu ţine pasul cu timpul! Deşi s-au produs anumite schimbări în ultimul timp în ce priveşte uniunile profesionale din domeniul culturii din Republica Moldova, angajaţii MC nu se grăbesc să facă schimbări pe site-ul instituţiei. Astfel, deşi Uniunea Scriitorilor are de câţiva ani un nou preşedinte, reales recent, iar Maria Bieşu a decedat, site-ul MC ni-l prezintă în continuare pe Mihai Cimpoi ca fiind la cârma Uniunii Scriitorilor şi pe Maria Bieşu – în funcţia de preşedinte al Uniunii Muzicienilor.

Preşedintele Uniunii Scriitorilor (US) Arcadie Suceveanu a fost reales la începutul lunii octombrie curent în funcţie, după ce acum doi ani alegerea sa a fost contestată în instanţă de fostul preşedinte al instituţiei, Mihai Cimpoi. Suceveanu a explicat convocarea Adunării generale a US pentru a organiza alegeri înainte de termen prin „potolirea” spiritelor dintre scriitori, care s-au împărțit în două tabere după alegerile din 2010. Schimbarea cu tam-tam nu a ajuns însă la urechile Ministerului Culturii. „Cred că nu au făcut schimbarea pe site, dar mă invită la şedinţe, am relaţii directe cu ministrul, cu viceministrul. Cât de eficiente sunt, asta e altă întrebare”, a declarat pentru JURNAL Arcadie Suceveanu.

Şi Uniunea Muzicienilor are din 27 iunie curent un alt preşedinte – Aurelian Dănilă, după ce această funcţie fusese deţinută până în luna mai de Maria Bieşu. „Suntem în relaţii de lucru normale. Sigur că ştiu cine e preşedintele, lucrăm împreună. Festivalul „Maria Bieşu” l-am organizat împreună. Cred că nu îşi actualizează site-ul”, a declarat şi Aurelian Dănilă.

Bine că preşedinţii celorlalte uniuni de creaţie sunt de ani buni în funcţie şi Ministerul Culturii nu a trebuit să obosească făcând schimbările.

R.L.-H.Articole asemănătoare:

• Ministerul Justiţiei a confirmat că Arcadie Suceveanu este noul preşedinte al Uniunii Scriitorilor
• Mihai Cimpoi a pierdut procesul împotriva Uniunii Scriitorilor
• O adunare generală menită să detensioneze situaţia din cadrul USM

Pe timpul comuniştilor, funcţionarii erau obligaţi să atârne pe pereţi portretul lui Vladimir Voronin. Astăzi, fiecare pune pe pereţii din birou ce doreşte

Cultul personalităţii exprimat prin portrete ale şefului statului agăţate în fiecare birou de funcţionar a apus odată cu guvernarea comunistă. Iar pozele cu Voronin au dispărut, astfel încât nimeni nu le ştie urma. Astăzi, fiecare îşi înfrumuseţează pereţii de la locul de muncă după bunul plac. Icoane, steaguri, tablouri, goblenuri, covoare cu chipul lui Ştefan cel Mare şi… un portret al premierului Vlad Filat în primăria din Lăpuşna. Totul, la discreţia personală a funcţionarilor.

Raisa LOZINSCHI-HADEI

Astăzi, directiva de pe timpuri ce recomanda insistent prezenţa obligatorie a chipului comunistului Voronin pe pereţii demnitarilor nu mai sperie pe nimeni. Funcţionarii au liber la imaginaţie! Dacă ministrul Educaţiei Maia Sandu şi cel al Economiei şi Comerţului Valeriu Lazăr nu au nimic pe pereţii din birou, ultimul păstrează, totuşi, pe masă un suvenir sugestiv în formă de ghilotină. Ministrul Sănătăţii Andrei Usatâi preferă să ţină în birou doar un steag al Republicii Moldova, nu atârnat pe perete, ci pe un suport. Ministrul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor Marcel Răducan are un ceas şi trei tablouri cu pictură abstractă, iar pe dulap şi-a găsit locul şi o iconiţă mică. Iar ministrul Transportului şi Infrastructurii Drumurilor Anatol Şalaru se uită în fiecare zi la harta României Mari de pe perete şi la portretul lui Ştefan cel Mare.

Covoare cu Ştefan cel Mare

O icoană cu chipul Maicii Domnului îl protejează pe procurorul general Valeriu Zubco, alături de textul Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova. Primarul de Chişinău Dorin Chirtoacă a pus la loc de cinste portretul regretaţilor interpreţi Ion şi Doina Aldea-Teodorovici. Preşedintele raionului Vulcăneşti ţine, însă, pe perete stema Găgăuziei. Iar preşedintele raionului Edineţ, Oleg Scutaru, din partea Partidului Comuniştilor, are un peisaj. Grigore Cobzac, preşedintele raionului Hânceşti din partea Partidului Democrat, are pe perete un covor pe care este chipul domnitorului Ştefan cel Mare. Un covor asemănător are şi premierul Vlad Filat în biroul său de la Guvern, dar şi nişte tablouri, „opere de artă”.

Portretul lui Filat e la Lăpuşna

Pereţii primăriilor din sate sunt doldora de elemente atârnate. Astfel, biroul primarului din satul de baştină al lui Filat – Lăpuşna, Hânceşti, este „înfrumuseţat” cu stema satului aprobată  în anul 2009 de Comisia de heraldică de pe lângă preşedintele Republicii Moldova, harta satului Lăpuşna, harta republicii, drapelele RM, UE şi cel al Lăpuşnei, portretul domnitorului Alexandru Lăpuşneanu şi… portretul premierului Vlad Filat. „Primarul Gheorghe Chirilă este din partea PLDM”, explică secretarul primăriei Vasile Bubuioc. „La noi Voronin nu a fost niciodată şi nici nu o să fie”, zice Bubuioc care este şi fost primar de Lăpuşna.

Diplomele Grozeştiului

Primarul de Grozeşti, Nisporeni, democrata Elena Dobzeu, de exemplu, a decis să-şi pună pe pereţi semne ale succeselor satului – diplome obţinute la tot felul de evenimente. Primarul de Grozeşti mai are un goblen pe perete cu „Cina cea de taină” şi o icoană cusută cu mărgeluşe chiar de fiul ei. „Asta reprezintă caracterul meu. Nici când era obligatoriu nu atârnam portretele politicienilor pe pereţi”, ne spune Elena Dobzeu.

Preşedintele Timofti e împotrivă

Preşedintele Nicolae Timofti are în birou doar un ceas cu pendul, iar pe rafturi multe cărţi. „Preşedintele Nicolae Timofti este categoric împotrivă ca portretul său să fie atârnat pe pereţii din birourile funcţionarilor”, a declarat pentru JURNAL purtătorul său de cuvânt Vlad Ţurcanu.

 Articole asemănătoare:

• Idolii statalităţii
• Portretul din dulap
• Traian Băsescu vine cu agenda încărcată la Chișinău

Un preşedinte al Comisiei Europene (CE) a călcat pentru prima dată pe pământ moldovenesc. Ieri seară a ajuns în vizită oficială în Republica Moldova preşedintele CE, Jose Manuel Barroso, aflat la al doilea mandat în această funcţie.

În dimineaţa zilei de astăzi, Barroso va avea o întrevedere oficială cu prim-ministrul Vlad Filat cu uşile închise, după care cei doi oficiali vor susţine o conferinţă de presă. După întâlnirea cu Filat, preşedintele CE se va întâlni şi cu preşedintele Parlamentului Marian Lupu. Ulterior, Barroso va vizita sediul delegaţiei Uniunii Europene la Chişinău. Momentul culminant din cadrul vizitei va avea loc astăzi la ora 10.00, la Palatul Naţional, unde Jose Manuel Barroso va rosti un discurs public în faţa a peste două mii de oameni invitaţi să asiste la evenimentul care va fi transmis în direct şi la postul public de televiziune.

După discursul de la Palatul Naţional, demnitarul european se va întâlni şi cu preşedintele Nicolae Timofti. Barroso a venit la Chişinău după ce, în august curent, ne-a vizitat şi cancelarul german Angela Merkel, iar observatorii califică aceste vizite ca mesaj de susţinere europeană pentru Republica Moldova. Recent, Jose Manuel Barroso chiar şi-a exprimat public speranţa că Uniunea Europeană va semna, până la sfârşitul anului 2013, acorduri de asociere cu mai multe ţări, printre care şi Republica Moldova.

José Manuel Durão Barroso s-a născut la 23 martie 1956 la Lisabona, Portugalia, unde a fost ministru de Externe şi premier. De profesie jurist, Barroso este specializat în relații internaționale. Acesta şi-a început cariera politică încă din studenţie, în timpul evenimentelor din 25 aprilie 1974, în timpul cărora în Portugalia a căzut regimul fascist, fiind unul dintre liderii Federaţiei studenţilor marxişti-leninişti.

Ulterior, Barroso a aderat la Mişcarea maoistă de reorganizare a Partidului Proletariatului, iar în 1980 a aderat la Partidul Social-Democrat. În funcţia de prim-ministru, a luat câteva hotărâri controversate, inclusiv susţinerea invaziei Irakului din 2003, căreia majoritatea portughezilor s-a opus. La 29 iunie 2004 a fost numit în funcția de președinte al CE, fiind reales ulterior în funcţie şi pentru legislatura 2009–2014.

R.L.-H.Articole asemănătoare:

• Lupu cel mare cu litere mici
• Este Barroso un vizionar? // Cutia cu piuneze
• E OFICIAL! Mourinho va fi antrenorul Realului

Conferinţa de presă susţinută de liderul PL a fost înţesată, aşa cum ne-a obişnuit, de replici „marca Ghimpu”.

„Am să mă duc să dansez cu Alba ca Zăpada în jurul bradului Guvernului, nu în jurul bradului primăriei”, a declarat liberalul Mihai Ghimpu, miercuri, într-o conferinţă de presă. Solicitat să se pronunţe pe marginea decoraţiunii din faţa Guvernului în care luminiţele agăţate de suportul de metal al drapelului gigant au luat forma unui brad şi este situată în imediata apropiere a pomului de Crăciun instalat de primăria capitalei, Ghimpu a declarat că nu a văzut-o.

„Este cineva de la Parlament aici? Vă rog să-i transmiteţi domnului Lupu să pună şi în faţa Parlamentului un brad. De ce nu? Să punem şi la CNA, şi la Procuratură, şi la toate ministerele… Glumesc. Dar e ridicol când stau două braduri (corect doi brazi – n.r.) alături. Dacă erau în diferite locuri, mai înţelegeam, dar aşa… unul în Piaţă şi altul la marginea Pieţei. Dacă avem bani, de ce să nu ridicăm braduri?”, a „înghimpat” Ghimpu.

Conferinţa de presă susţinută miercuri de liderul Partidului Liberal (PL) cu ocazia împlinirii a doi ani de la ultimele alegeri parlamentare a fost înţesată, aşa cum ne-a obişnuit, de replici „marca Ghimpu”.

„Şi noi suntem la guvernare”

„Parcă-s Katiuşa, cu microfoanele astea ridicate. Măcar se văd ochelarii?”, a întrebat Mihai Ghimpu imediat ce s-a apropiat de tribună să înceapă evenimentul şi a observat microfoanele televiziunilor postate acolo. Apoi a vorbit „ca fost judecător şi ca jurist” despre faptul că liberalii nu vor vota nici în ruptul capului proiectul liberal-democraţilor de a exclude pedepsele penale pentru cei prinşi cu contrabandă la vamă şi în ce condiţii vor susţine instituirea Corpului de control al premierului. „Este important ce vrem noi să obţinem prin constituirea acestui Corp de control. O să fie o bâtă politică? Sau vrem să fie eficient? Poate trebuie un Corp de control al Guvernului, nu al prim-ministrului. Nu o să votăm până nu o să vedem regulamentul de funcţionare a acestuia. Ar accepta premierul ca şeful acestui corp de control să fie de la PD sau PL? Că şi noi suntem la guvernare”, şi-a cerut drepturile liberalul care zice că şi-ar dori mai degrabă un corp de control la Fisc şi la Vamă.

Alianţa şi „betonul armat”

Problemele care apar în AIE Ghimpu le pune pe seama procesului democratic. „Este Alianţa? E beton? Alianţa este şi va fi! Îşi va duce la bun sfârşit mandatul! Ar fi bine să fie din beton armat”, a zis Ghimpu. Acesta a trecut în revistă succesele celor trei ani de guvernare AIE, printre care majorarea salariilor profesorilor şi medicilor, crearea de apeducte la sate, dar a adăugat că mai sunt probleme „cu corupţia şi cu economia tenebră”. „Construim drumuri. În doi ani, toate drumurile naţionale de la sud la nord vor fi construite şi nu o să mai vreţi să vă duceţi în Antalia, ci la Cahul”, a exemplificat liberalul. „Vrem să avem un stat în care nu se fură, nu se ia mită, nu se face contrabandă”, şi-a expus doleanţele Mihai Ghimpu. În cazul în care mai multe proiecte de legi vor fi votate de colegii de alianţă cu grupul foştilor comunişti, Ghimpu susţine că liberalii urmează să decidă cum vor proceda. „Din 24 de ani de activitate politică, numai de trei ani sunt la guvernare. Restul am fost în opoziţie. Nu e o problemă pentru PL să fie în opoziţie. Aş putea spune chiar mai multe decât acum, aflat într-o alianţă la guvernare”, susţine Ghimpu.

Răspuns lui Rogozin

„Nici pe mine nu mă interesează părerea lui Rogozin”, a ţinut să-i transmită oficialul de la Chişinău celui care l-a ofensat pe preşedintele Nicolae Timofti când a spus că nu îl interesează părerea acestuia în problema deschiderii unui consulat al Federaţiei Ruse la Tiraspol, ci numai părerea premierului Vlad Filat. Ghimpu i-a sugerat preşedintelui Timofti să iniţieze discuţii cu fracţiunile parlamentare în ce priveşte intenţia Rusiei de a deschide un consulat la Tiraspol şi să anunţe el poziţia Republicii Moldova referitoare la subiect. Cât despre medierea conflictelor dintre cei trei lideri ai AIE, Ghimpu spune că „problemele nu-s atât de grave încât să intervină preşedintele”.

Raisa LOZINSCHI-HADEIArticole asemănătoare:

• Ghimpu spune nu!
• „Eu sunt Mihai Ghimpu!”
• Ghimpu a cerut să se facă lumină în scandalul „Mocanu-Plahotniuc”

Liderul Partidului Liberal (PL) Mihai Ghimpu a declarat, miercuri, într-o conferinţă de presă, că fracţiunea liberală din Parlament nu va susţine proiectul de lege care prevede excluderea pedepsei penale pentru contrabandişti. „Acest proiect a fost inclus pe ordinea de zi fără acordul fracţiunii liberale, nu a fost discutat în cadrul AIE, dar la guvernare nu este numai PLDM sau Filat, sunt trei partide”, a spus Ghimpu.

Potrivit liderului PL, măsurile propuse de Serviciul Vamal sunt „bomboane pentru copii”, fiindcă „acumulările la buget vin de la o economie funcţională, nu prin stimularea infracţiunilor şi aplicarea amenzilor”. Ghimpu crede că trebuie să existe răspundere penală pentru contrabandă, aşa cum există în multe state ale UE.

„Mai ştii, poate cineva este interesat ca peste ani să scape doar cu o amendă, nu să fie pedepsit penal în cazul unei asemenea infracţiuni”, a spus liberalul care crede că infracţiunile de contrabandă vor rămâne numai la discreţia vameşilor. „Aţi văzut în România cum au fost prinşi vreo 150 de vameşi bănuiţi de implicare în contrabandă? Dar contrabanda se făcea la graniţa cu Republica Moldova. Cu cine făceau ei asta? Cu vameşii lui Şevciuk, pe deasupra RM? De ce la noi nu a fost dat nimeni afară din funcţie?”, întreabă Ghimpu. Acesta a dat şi o apreciere „ca jurist” situaţiei existente când infractorii prinşi cu contrabandă scapă cu amenzi mici – judecătorii „sunt prea blânzi”. În opinia liberalului, era bine ca SV să vină cu propuneri de modificare a legislaţiei, astfel încât aceasta să devină mai dură pentru cei prinşi cu condrabandă la graniţă, nu cu un proiect nou de lege. „Am impresia că unii consideră RM un sac cu bani unde poţi să bagi oricând mâna să iei”, a mai spus Ghimpu.

R.L.-H.Articole asemănătoare:

• Pedofilii, nici graţiaţi, nici amnistiaţi
• Contrabandă cu ţigări
• Politicieni din clasa întâi // Observator

Claudia Garmandir consideră că a fost umilită de angajaţii sociali care i-au solicitat alte documente care să-i confirme statutul de deportată

Începând cu anul 2011, în ajunul zilelor de tristă faimă când sute de mii de basarabeni au fost ridicaţi şi duşi cu trenurile pentru vite în Siberia, deportaţii din Republica Moldova primesc o indemnizaţie unică de 500 de lei. Şi dacă anul trecut a beneficiat de aceşti bani, anul acesta Claudia Garmandir din satul Zahoreni, Orhei, zice că nu a văzut banii. Şi asta din cauza ştampilei pe care lucrătorii sociali nu o văd în legitimaţia prin care îi este recunoscut statutul de deportată.

Raisa LOZINSCHI-HADEI

„Anul trecut, mi-au dat indemnizaţia şi nu a fost nicio problemă. Anul acesta, fără să mă prevină, m-au anunţat că documentele nu sunt în regulă. Nu vedeau ştampilele din aceasta legitimaţie”, zice Claudia Garmandir în timp ce ne arată documentul. Pe legitimaţia eliberată de primăria Chişinău în 1993 desluşim două ştampile, e adevărat că sunt puţin cam şterse şi nedesluşite, deşi e clar că pe document există ştampilele. „Dacă mă anunţau din timp, eu făceam ceva cu legitimaţia aceasta”, continuă femeia. Aceasta şi-a făcut la 19 iulie anul curent o altă legitimaţie, dar nu s-a mai dus s-o prezinte lucrătorilor sociali, considerând că a fost umilită. „Am umblat pe căldura aceea pe drumuri, să-mi fac documentul, îmi era rău, dar le-am zis să-şi ţină ei banii”, zice bătrâna.

S-a interesat la minister

Claudia Garmandir crede că s-a pomenit în această situaţie după ce în iunie 2012 s-a cerut în audienţă la ministrul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei (MMPSF), Valentina Buliga, să se intereseze de rezultatele unui control privind distribuţia ajutorului social în raionul Orhei, în special în satul ei, Zahoreni. „Am fost primită de câţiva oficiali până să ajung la ministru şi s-au purtat foarte urât, ziceau până şi că umblăm cu bârfele. Poate de aici au început problemele. I-am spus şi lucrătorului social din sat, Aurelia Gânsari, o dată că nu merită să deţină această funcţie şi poate se răzbună”, zice fosta deportată. Aceasta a fost ridicată în noaptea de 6 iulie pe când avea zece ani, împreună cu o soră de 16 ani şi fratele mai mare. Maică-sa era plecată la o piaţă la câţiva kilometri depărtare, iar o altă soră de 18 ani a reuşit să fugă pe fereastră în acea noapte. Şi asta în timp ce tatăl era la închisoare pentru şase ani după ce fusese declarat culac.

Calvarul Siberiei

„A venit preşedintele de selsovet care era de la noi din sat din seria râsuri, ne păzea un vecin, o altă femeie din sat şi doi soldaţi. Când soră-mea a fugit, au împuşcat în direcţia ei, dar nu au nimerit-o. Nu ştiam că e vorba de deportări, ne-au spus să ne luăm un topor, plapumă şi perne, că ne ducem la tăiat pădure. Ce înţelegeam eu la zece ani?”, îşi aduce aminte cu durere femeia. Apoi, povesteşte cum au mers două săptămâni în vagoane pentru animale până au ajuns la Slavgorod, cum au îngheţat în prima noapte sub cerul liber, cum apoi basarabenii au fost cazaţi într-un grajd spălat şi văruit de ruşi şi mai târziu cum au ajuns în gazdă. A făcut şcoala acolo şi, în 1953, când s-au întors în sat, doamna Claudia nu mai ştia limba maternă şi nu putea discuta cu mama ei care nu cunoştea limba rusă. Casa din care fuseseră deportaţi era transformată în maternitate. În fiecare an, la 6 iulie, Claudia Garmandir organizează la biserica din sat o masă de pomenire în memoria celor deportaţi.

„Nu am scos-o din listă”

„Eu am făcut şi anul acesta lista, am pus-o printre cei zece beneficiari ai acestei indemnizaţii din Zahoreni. Eu ştiu că doamna Claudia a fost deportată, că a avut o viaţă grea, dar de la raion mi-au întors documentele şi mi-au spus că anul trecut tot a fost o greşeală, nu se văd ştampilele în legitimaţie. I-am transmis solicitarea de la raion, să ne prezinte măcar ordinul de reabilitare, am aşteptat o lună, am fost şi la ea acasă, dar doamna nu a mai fost să ni le prezinte. Eu nu am scos-o din listă”, a declarat pentru JURNAL Aurelia Gânsari, lucrătorul social din Zahoreni. Acum, funcţionarul zice că documentele solicitate ar fi necesare, întrucât s-a decis ca deportaţilor să le fie suplimentată pensia cu 100 de lei lunar.

Documentele sunt necesare

„Nu am umilit-o în niciun fel pe doamna Claudia Garmandir. I-am spus doar să-şi aducă în regulă documentele, pentru că noi în baza lor lucrăm. Nu decid eu acest lucru, ci o comisie întreagă. A fost la noi în audienţă, am şi sunat-o acasă. Când s-a dus lucrătorul social din sat la ea acasă, a făcut-o cu ou şi cu oţet. Am solicitat ordinul de reabilitare, dar a trecut atâta timp şi nu l-a adus. Cum aduce ordinul sau legitimaţia nouă, cum primeşte indemnizaţia, căci aceasta poate fi eliberată până la sfârşitul anului curent. Acum urmează să primească şi alocaţia de stat de 100 de lei adaos la pensie”, zice la rândul ei şi Natalia Şeremet, specialist coordonator la Fondul local de susţinere socială a populaţiei din Orhei. Funcţionarul afirmă că rezultatele controlului de care s-a interesat Claudia Garmandir nu au scos la iveală nereguli şi că nimeni nu are interesul să se răzbune pe fosta deportată.

 Articole asemănătoare:

• Astăzi, comemorăm victimele celui de-al doilea val de deportări
• Serviciul de Pază şi Protecţie de Stat îşi „protejează” imaginea
• Voronin, Tarlev şi Şova sunt poftiţi să-şi ridice indemnizaţiile

CEC nu mai publică informaţii despre donatorii partidelor în campaniile electorale

Partidul Democrat (PD) a cheltuit cei mai mulţi bani pentru alegerile locale din cinci localităţi care au avut loc pe 11 noiembrie curent. Potrivit Comisiei Electorale Centrale (CEC), PD a cheltuit 39 de mii de lei, Partidul Liberal Democrat (PLDM) – doar 4400 de lei, iar celelalte formaţiuni nu au dat niciun ban în ultimele alegeri locale.

Mai mult dai, mai mult câştigi! PD a câştigat pe 11 noiembrie două primării şi are doi candidaţi în turul doi de scrutin în alte două localităţi. Iar PLDM s-a ales cu un candidat pentru a doua încercare în Hristici, Soroca.

În comuna Morenii Noi, Ungheni, a fost ales primar la 11 noiembrie candidatul PD, Serghei Suprovoci, iar în satul Cârpeşti, raionul Cantemir, mandatul de primar l-a câştigat Ion Bâzu, tot din partea democraţilor. În comuna Albina, Cimişlia, primar a fost ales candidatul independent Nicolae Bâcos. Turul doi al alegerilor locale urmează să se desfăşoare pe 25 noiembrie curent în comuna Danu, Glodeni, unde în turul doi au ieşit candidatul PD, Mihail Ursu, şi candidatul PCRM, Zinovia Timinscaia, şi în satul Hristici, Soroca, unde locuitorii vor trebui să aleagă între candidatul PD, Dumitru Cebotari, şi candidatul PLDM, Eugenia Răileanu.

Să nu mai afle lumea?

Dacă anterior CEC publica numele, funcţia deţinută şi alte detalii despre finanţatorii partidelor, în documentele plasate recent pe site-ul acestei instituţii nu mai găsim aceste detalii. „Suntem purtaţi prin judecată şi se invocă motivul  protecţiei datelor cu caracter personal. De aceea nu mai plasăm astfel de informaţii”, a declarat pentru JURNAL Iurie Ciocan, preşedintele CEC. Dar, tocmai datorită acestor detalii, presa descoperea după alegerile parlamentare din 28 noiembrie 2010 că printre cele 17 persoane fizice care ar fi contribuit la fondul electoral al PCRM figura şi un tânăr şomer, în vârstă de 23 de ani, din satul Socoleni, Anenii Noi, care ar fi donat 250 mii de lei pentru campania electorală a comuniştilor. Solicitat de presă, tânărul nu avea habar că era finanţator al comuniştilor, iar procurorii nu au găsit „fapta infracţiunii” în acest caz.

Streleţ vs. angajaţi ai statului

Potrivit unor surse, cel care a donat cei 4400 de lei pentru desfăşurarea campaniilor electorale ale candidaţilor PLDM pentru alegerile din 11 noiembrie curent este Valeriu Streleţ, liderul fracţiunii parlamentare a acestui partid. Banii au fost destinaţi pentru tipărirea de pliante dedicate evenimentului. Totodată, 11 persoane au donat cele 39 mii de lei pentru PD, cea mai mare donaţie făcută de către un singur donator fiind de 5000 de lei. De remarcat că majoritatea donatorilor sunt angajaţi ai unei structuri de stat (!). Banii au fost cheltuiţi, de asemenea, pentru tipărirea de pliante, postere şi invitaţii, cele mai mari sume fiind cheltuite pentru satele Danu şi Cârpeşti.

 Articole asemănătoare:

• AIE învingătoare în majoritatea consiliilor raionale
• Şapte din 15 localităţi şi-au ales primarii la alegerile locale noi
• Comuniştii câştigă la Chişinău, dar pierd în teritorii

Şase candidaţi pentru Camera Deputaţilor şi alţi şase candidaţi pentru Senatul României vor candida în circumscripţia care cuprinde Republica Moldova pentru alegerile parlamentare din România care vor avea loc pe 9 decembrie curent.

Astfel, basarabenii vor putea alege pentru Camera Deputaţilor între Victor Alexeev (Uniunea Social Liberală), Eugen Tomac (Alianţa România Dreaptă), Gheorghe Viţă (Partidul Popular Dan Diaconescu), Richard Kovacs (Uniunea Democrată Maghiară), Alexandru Daniel (Partidul Ecologist Român) şi Natalia Emciuc (Partidul România Mare). Totodată, locuitorii din Republica Moldova cu cetăţenie română vor vota unul dintre următorii candidaţi pentru Senat: Cristian David (USL), Viorel Badea (ARD), Eugen Mihalache (PPDD), Hantz Peter Bella (Partidul Popular Maghiar din Transilvania), Mihaela Neagu (PRM) şi Nagz Zoltan Levente (UDMR).

Deocamdată, la Chişinău şi-au lansat campania doar Eugen Tomac, fostul consilier al preşedintelui Traian Băsescu, senatorul român Viorel Badea şi Gheorghe Viţă.

La evenimentul de lansare în campanie a lui Tomac şi Badea au fost prezenţi Dumitru Matcovschi, Eugen Doga, Mircea Druc, primarul Dorin Chirtoacă, fostul deţinut politic Alexandru Leşco, dar şi europarlamentara Elena Băsescu. Eugen Tomac şi-a intitulat programul „Dreptate pentru Basarabia” care conţine zece puncte. „Îmi propun lucruri concrete. Am promis în urmă cu patru ani că mă voi bate cu colegii mei pentru românii din afara granițelor. Așa am şi făcut, cu sprijinul necondiționat al președintelui Traian Băsescu. Ca rezultat, am făcut astfel ca în materie de cetățenie cât mai mulți români din Basarabia să fie repuși în drepturi. Voi veghea ca acest proces să nu fie oprit niciodată. Îmi propun să mă implic în deschiderea pieței de muncă pentru toți românii. Vă promit că nu vă voi dezamăgi”, a spus Eugen Tomac.

Viorel Badea a declarat, la rândul lui, că va continua să lupte în Parlamentul României pentru interesele românilor din Republica Moldova. „Vom continua cum am început şi chiar mai mult decât atât. Ne vom bate şi la Chişinău, ne vom bate mai cu seamă în Parlamentul de la Bucureşti, unde am reuşit să susţinem interesele celor de aici”, a declarat Badea.

Aceşti doi candidaţi şi-au stabilit mai multe întâlniri în cadrul campaniei electorale, ieri, de exemplu, fiind prezenţi la Uniunea Scriitorilor.

Ieri, s-a lansat în campanie şi Gheorghe Viţă. Acesta a declarat într-o conferinţă de presă că basarabenii nu trebuie să redobândească cetăţenia română, deoarece nu au renunţat la ea, ci au fost lipsiţi forţat. Viţă îşi propune să facă modificări la Legea cetăţeniei române, astfel încât basarabenii să obţină cetăţenie doar prin prezentarea certificatului lor de naştere şi a unuia dintre bunici. Totodată, candidatul crede că Ambasadorul României la Chişinău trebuie să fie de origine basarabeană. Printre susţinătorii lui Viţă se numără şi preşedintele Asociaţiei Veteranilor de Război 1992 Tiras-Tighina, Anatol Caraman.Articole asemănătoare:

• Hai la vot, duminică!
• Să nu ne irosim votul
• La Chişinău, nu toţi românii au putut vota

Ministerul Apărării este singura instituţie de forţă din RM care şi-a schimbat uniformele pentru a evita asemănarea cu militarii din celelalte republici ex-sovietice

Zeci de kilometri de stofă cumpărată din China sau Bulgaria se consumă anual pentru uniformele militarilor moldoveni. De mai puţin de doi ani, aceştia se bucură de alte modele de uniformă, care îi deosebesc atunci când participă la evenimente multinaţionale. Până nu demult, militarii moldoveni, îmbrăcaţi în uniforme de culoare măslinie, erau confundaţi cu ceilalţi ostaşi din republicile fostei Uniuni Sovietice. Astăzi, verdele închis face diferenţa.

„Într-un an sunt cusute la comandă circa 3500–4000 de costume de campanie pentru care trebuie vreo 16-17 kilometri de stofă, vreo 2500-2700 de scurte pentru care necesită 10-11 kilometri de stofă, plus capelele de iarnă şi cele de vară”, ne spune colonelul în rezervă Ion Panici, administratorul ÎS „Centrul de pregătire a specialiştilor pentru Armata Naţională”, în timp ce ne însoţeşte în atelierul în care câteva femei cos de zor uniforme militare. Această comandă reprezintă doar o parte din necesităţile Ministerului Apărării (MA), fiecare partidă fiind scoasă la licitaţie.

Militarii sunt asiguraţi gratuit cu haine şi încălţăminte

În atelier, cusătoresele se ocupă de scurtele de camuflaj cu vatelină pentru uniforma de instrucţie. Alexandra Manefa, 62 de ani, ne spune că, în medie, coase câte două scurte pe zi. Zice că nu îi este greu, dar nici uşor să coase asemenea tip de haine. Din mâinile femeilor, uniformele ajung în depozit de unde sunt repartizate militarilor. „Militarii nu rămân fără haine niciodată”, ne asigură Ion Panici.

Şi dacă militarii în termen au dreptul la două uniforme, două perechi de bocanci pe an şi două seturi de lenjerie pe jumătate de an, cei angajaţi pe bază de contract se îmbracă în cinci feluri de uniforme, în bocanci, pantofi, cizme călduroase, mănuşi din piele şi alte utilităţi de serviciu în funcţie de eveniment sau perioadă a anului.

Uniforme adaptate temperaturilor

Modelul nou de uniformă pentru militarii în termen cuprinde, printre altele, o tunică şi pantaloni mozaicaţi, scurtă, capelă şi chipiu, chiar dacă e din acelaşi material de camuflaj, dar cu altfel de croială. „Noile capele sunt călduroase, au clape care pot fi date în jos şi astupa urechile. Când afară sunt mai mult de minus zece grade, ostaşii îmbracă fesuri negre pe cap ca să le ţină cald. Anterior erau, dacă vă mai amintiţi, căciulile alea care stăteau pe vârful capetelor (căciulile ruseşti – n.r.)”, ne explică Anna Lozinscaia, specialist în secţia echipament din cadrul MA.

Uniformele pentru militarii în termen sunt cusute în câteva mărimi, iar dacă se întâmplă ca acestea să le fie mari unor ostaşi, le sunt ajustate. Unui militar îi revine o uniformă o dată în jumătate de an, ca şi bocancii. Aceiaşi bocanci pe timp de iarnă sau de vară. „Sunt confecţionaţi din piele în aşa fel încât să nu degere picioarele iarna şi nici să se opărească vara”, ne asigură maiorul Ivan Butenco, şeful interimar al secţiei echipament din cadrul MA. Totodată, ostaşii beneficiază în cadrul serviciului militar şi de două seturi de lenjerie pentru jumătate de an. Aceştia pot primi şi o a treia uniformă pentru lucrările de gospodărie, întreţinere tehnică etc.

Se cunună în uniforme de gală

Militarii angajaţi pe bază de contract beneficiază de cinci tipuri de uniformă – de gală, de paradă, de serviciu, de instrucţie şi sport. Uniforma de gală pe care militarii o îmbracă în cadrul ceremoniilor la MA, dar mai nou şi la cununiile proprii (cinci militari deja s-au cununat în uniforme de gală – n.r.) le este dată acestora pentru un termen de zece ani. „Aceasta este cusută numai pentru ofiţeri, de la gradul de locotenent până cel de general”, susţine Butenco.

Pe aceste uniforme diferă epoleţii şi broderiile la mâneci – de la trei nasturi pentru gradele inferioare până la broderie bogată în jurul mânecii pentru general. Ofiţerii se duc personal la ateliere pentru a le fi luate măsurile.

O altă uniformă a militarilor angajaţi pe bază de contract este cea de paradă, îmbrăcată, evident, în timpul paradelor militare, ceremoniilor din cadrul unităţilor militare şi este oferită acestora pentru o perioadă de cinci ani. Femeile-militari se îmbracă în veston şi fustă neapărat cu aceste ocazii. Acest nou tip de uniforme au fost cusute anul trecut cu ocazia paradei dedicată celor 20 de ani de Independenţă a Republicii Moldova. O uniformă de paradă ajunge să coste 1100 de lei.

Uniformă şi pentru pustiu

Zi de zi, însă, pe militari îi putem vedea în uniforma de serviciu, adică în pantaloni şi giacă din semilână de culoare verde închis. Aceştia pot beneficia de o astfel de uniformă nouă o dată la trei ani, costul unei unităţi asigurate de bugetul de stat este de aproximativ 800 de lei.

A patra uniformă – cea de instrucţie – este utilizată în cadrul aplicaţiilor, exerciţiilor tactice şi de către serviciul de gardă. Recent, a fost introdusă şi uniforma de instrucţie de tip pustiu pentru militarii Armatei Naţionale (AN) care execută misiuni speciale sub egida ONU în ţările din Africa, Asia, cum ar fi Irak, Iran, Libia, Afganistan etc.

Astăzi, AN are zece observatori în Libia, Sudanul de Sud şi Coasta de Fildeş. Şi în acest caz, bocancii sunt din piele naturală, dar de culoarea nisipului. Uniforma sport, compusă din şorţ, tricou, pantaloni şi tunică, este prevăzută pentru toate categoriile de militari. Pentru studenţii militari există şi uniformă de clasă.

MA comandă întotdeauna cu zece la sută mai mult decât necesităţile reale pentru a fi posibile schimburile.

„Unice” în lume

„La iniţiativa MA, a fost creat un grup de lucru care a studiat uniformele militare din ţările membre UE, în special Lituania, Letonia, Franţa, Marea Britanie, dar şi din SUA. De la unele au luat un buzunar, de la altele gulerul, de altundeva silueta, astfel s-a ajuns la uniformele de astăzi, unice în lume. Astăzi, se pune accentul pe siluetă şi pe culoare”, ne povesteşte Anna Lozinscaia cum au fost desenate noile modele. Numai în Ucraina militarii mai sunt îmbrăcaţi în verde, dar e vorba de altă nuanţă a acestei culori.Articole asemănătoare:

• Paradă fastuoasă de Ziua Independenţei
• Apropos: Militarii americani se vor muta în noua bază de la Mihail Kogălniceanu
• Petru Bogatu: Schimbarea la faţă a Armatei

Autorităţile, în parteneriat cu UNICEF, şi-au propus să reducă numărul copiilor din orfelinate

Sufleţelele abandonate prin orfelinate aşteaptă nerăbdătoare să vină cineva într-o zi să le ia „acasă”. Mânuţele lor nu s-ar mai dezlipi de gâtul celei căreia abia aşteaptă să-i zică „mamă”. Îşi leagă speranţele de fiecare om care păşeşte pragul instituţiei unde au nimerit fără voia lor, chiar dacă unii abia îşi pot număra anii. Mai mult de jumătate dintre copiii aflaţi în orfelinatele din Republica Moldova şi-au găsit în ultimii cinci ani familii. Aceştia fie au plecat înapoi în familiile biologice, fie au fost integraţi în cele extinse (rude apropiate) sau în casele de tip familial, alţii au fost înfiaţi. Dar peste cinci mii şi jumătate de copii îşi mai aşteaptă încă o familie.

Familia Bubulici din satul Chetrosu, raionul Drochia, are de aproape un an încă cinci copii acasă. „Avem trei copii. Fiul cel mai mare s-a căsătorit în SUA cu o americană şi avem deja un nepoţel. Celălalt fiu e student la Chişinău, iar fiica e în ultimul an de liceu în sat. Anul trecut, am fost în America şi cuscrii noştri de acolo au 12 copii. Am văzut cât e de frumos să ai casa plină de bucurie. Ai noştri au crescut, dar ţin minte şi acum câtă nevoie au avut de mămică atunci când erau mici. Cum am revenit din SUA, a doua zi ne-am dus şi am depus cerere să luăm acasă copii din orfelinate”, ne spune, cu vocea-i caldă, Lidia Babulici cum le-a venit ideea ei şi soţului să se dedice unei case de tip familial. Doamna, care are 48 de ani, a lucrat timp de 20 de ani la maternitate, lucru care i-a întărit dragostea de copii pe care o avea încă de mică, astfel încât, dacă ar putea, ar lua toţi copiii abandonaţi acasă. „Doamne, când te gândeşti că sunt atâţia copii cu lacrimi în ochi care îşi aşteaptă mama…”, zice femeia.

Surorile, „mame” pentru frăţiori

Aşa au ajuns la ei în decembrie 2011 cinci copii cu vârste între trei şi doisprezece ani. „Atunci când am mers la organizaţia „Salvaţi copiii” din Chişinău, mă înecam în ochii copilaşilor de acolo. Erau aşa de mulţi copii de până în trei ani, multe fetiţe, care ne priveau cu nişte ochi… Mă scufundam în ochii lor. Dumitraş, care ieri (miercuri – n.r.) a împlinit nouă ani, şi-a făcut un vânt în mine, m-a cuprins şi nu se mai dezlipea. Simţeam o bucurie, dar şi o durere nesfârşită în suflet pentru fetiţele celea mici care mă priveau…”, îşi aduce aminte Lidia Bubulici.

Apoi, au plecat cu soţul în altă încăpere să vorbească cu cei pe care urma să-i ia acasă – fraţii Olguţa şi Denis şi fraţii Dănuţa, Dumitru şi Ionel. „Cine ne spune o poezie?”, a legat vorbă Marin Bubulici. Toţi copiii tăceau. Apoi, au prins curaj pe rând. „Tu câţi ani ai?”, l-a întrebat pe Ionel, dar el era cel mai tăcut dintre toţi. Atunci, sora lui a început să-l îndemne insistent: „Neluţu, spune câţi ani ai! Hai spune! Ia veniţi să vedeţi că el arată patru degeţele sub masă”. „Dănuţa se temea că dacă el nu o să spună, noi nu o să-l luăm acasă. Să fi văzut cum îşi ţineau fetele frăţiorii lângă ele! E ceva de nedescris”, povesteşte doamna care a botezat în jur de 300 de copii la viaţa ei.

„Mamă” din prima zi!

Pentru că, din cauza legislaţiei, nu au putut să-i ia acasă decât peste două luni, Olguţa, care anul trecut avea 12 ani, a aşteptat evenimentul cu bagajele făcute în tot acel timp, visând casa în care urma să plece. Dănuţa şi-a cerut voie din prima zi să le zică „mamă” şi „tată”, iar băieţeii au strigat prima dată „tată” în cor atunci când într-o seară s-a stins lumina în odaia lor. Aşa cum şi-au dorit, casa s-a umplut de gălăgie şi bucurie. Mezinii Denis şi Ionuţ strigă de la poartă atunci când se întorc de la grădiniţă: „Mămica! Tăticu!”. Iar fetele mai mari desenează şi le scriu poezii cu dedicaţie părinţilor. „Mămică, aşa-i că ne-ai aşteptat mult  să venim? Şi noi am aşteptat mult ca să venim la tine”, a surprins-o într-o zi Ionuţ pe mămica strângând-o cu putere.

În acest an, pentru prima dată în viaţa lor, copiii au avut parte de sărbători la zilele lor de naştere, cu tort, cu cadouri şi cu invitaţi. Familia Bubulici susţine că se străduie să le ofere copiilor toată dragostea şi înţelegerea pentru a-i face să uite coşmarurile prin care au trecut, deşi au abia câţiva anişori.

Viaţa ca o pradă

Mama Olguţăi şi a lui Denis a decedat la numai 29 de ani după ce a suferit trei intervenţii chirurgicale la cap în urma unei lovituri cu ciocanul aplicată chiar de tatăl copiilor. Tatăl lor, care le-a provocat cele mai mari chinuri în tot timpul cât au trăit alături de el, maltratându-i şi pe ei, şi pe mamă, e acum la închisoare pentru 18 ani, dar nu e lipsit de drepturile părinteşti. Iar ceilalţi trei fraţi provin dintr-o familie cu părinţi degradaţi. „Uneori, îmi povestesc toţi prin ce au trecut şi încerc din răsputeri să-i fac să uite. Dănuţa mi-a spus cum, odată, mama şi tata nu au fost acasă o săptămână. Ea avea şapte anişori, Dumitru – cinci şi Ionuţ – un an, fiind şi sugar, dar au rămas singuri acasă. Am întrebat-o ce au mâncat, cu ce l-au hrănit pe Ionuţ? Mi-a spus că umblau pe la gunoi şi mai găseau pâine uscată, acasă aveau o sticlă de oţet şi turnau pe pâine şi mâncau. În rest, nimic. Erau într-o stare jalnică atunci când au fost găsiţi”, i se ridică un nod în gât mamei Lidia.

„O să plecaţi mirese din casa mea”

Acum, toţi cei cinci copii încercaţi greu de soartă au parte de o copilărie frumoasă, sunt veseli şi simt că sunt apreciaţi şi iubiţi. Asta îi face să progreseze şi la învăţătură. Am întrebat familia Bubulici, caracterizată drept una de gospodari de către vecini, cum se descurcă. Statul alocă doar câte 14 lei pe zi pentru un copil. „Sunt oameni de bună-credinţă care ne-au mai adus hăinuţe, preotul din sat ne-a adus la Paşte mai multă pâine şi am făcut pesmeţi, am făcut peste 600 de borcane de conserve. Încercăm să ne descurcăm”, zice gospodina care într-o discuţie cu „fetele mele” le-a spus că o să iasă mirese din casa ei. Gospodarul casei este meşter şi, de fapt, unicul sprijin financiar al casei.

De altfel, familia Bubulici este cea care de zece ani pregăteşte colacii şi bucatele din proprie iniţiativă pentru sutele de oameni care vin de ziua Doinei Aldea-Teodorovici la Cimitirul Central din Chişinău să o pomenească, lucru care s-a întâmplat şi ieri.

Asistenţi parentali profesionişti

Marina Pintilii din Chişinău a văzut într-o zi un anunţ în autobuz şi şi-a zis că vrea să devină asistent parental profesionist. Au trecut cu soţul mai multe teste şi în casa lor în care cresc două fiice a ajuns şi o fetiţă în vârstă de doi ani subnutrită, cu probleme de sănătate şi inhibată. La început, plângea nopţi la rând. Şi dacă abia de lega silabele când a venit în familia Pintilii, astăzi micuţa merge la grădiniţă, recită poezii şi este un copil isteţ. A suportat trei intervenţii chirurgicale, iar situaţia ei s-a schimbat mult. Deseori o cuprinde strâns pe femeie şi îi cere o confirmare: „Mamă, tu eşti mămica mea!”. Acum, autorităţile încearcă să-i stabilească statutul, astfel încât să fie plasată fie la rude, fie să fie adoptată. Mama naturală s-a dezis de ea. A luat numai frăţiorul fetei, după ce tatăl a nimerit în închisoare, iar acum se pregăteşte să nască încă un copil, după ce şi-a refăcut viaţa.

Băieţelul cu două mame

Valentina Cozma din Chişinău este asistent parental profesionist de aproape doi ani şi tot de atunci are în casă un băieţel. Mama acestuia este grav bolnavă, e ţintuită la pat şi, ca să nu nimerească la orfelinat, băieţelul a ajuns în familia Cozma. „Este un copil vioi, activ. Iniţial, urma să stea la noi puţin timp până se făcea mama bine, dar situaţia mamei nu s-a îmbunătăţit. Eu îi vorbesc mereu de ea, mergem să o vizităm. Ea s-a îmbolnăvit când micuţul avea un an. Acum, băiatul ne spune la amândouă „mamă”. În familie la noi o să mai vină o fetiţă cu dizabilităţi pentru o perioadă de 30-40 de zile”, ne spune Valentina Cozma. Potrivit ei, dacă mama băiatului nu se va face bine, ea este pregătită să-l crească şi mai departe în familia ei.

Fetiţa care a împlinit familia!

Şi cazul familiei Gemănoaie din satul Borogani, raionul Leova, este demn de toată aprecierea. „După cinci ani de căsătorie şi drumuri pe la medici, am înţeles că şansele de a avea un copil sunt mici. Atunci am decis cu soţul să înfiem un copil şi să ne oferim această bucurie. Am scris o cerere la Serviciul de tutelă şi curatelă din Leova. Toţi ne sfătuiau să luăm un copilaş mai mare de trei ani, ca să ne fie mai uşor, dar eu am vrut un nou-născut. Fetiţa s-a născut pe 29 ianuarie şi eu pe 30 ianuarie eram la maternitate lângă ea cu hăinuţe, scutece şi tot de ce are nevoie o mămică cu un bebeluş. Numai nu am alăptat, dar mă sculam cu bucurie în fiecare noapte să-i pregătesc mâncărica”, povesteşte plină de elan Svetlana Gemănoaie, învăţătoare de clasele primare în sat. Acum, cei doi soţi nu-şi închipuie viaţa fără micuţa care va împlini cinci ani în curând. „E foarte frumoasă, seamănă cu noi, e liniştită, cuminte, înţelegătoare”, nu conteneşte să-şi descrie femeia copilul. În total, şapte familii din Borogani au înfiat copii în ultimii ani.

STATISTICĂ

Servicii de alternativă în locul orfelinatelor

În perioada 2007-2012, numărul copiilor din internate s-a redus cu 62 la sută, de la circa 11 500 la începutul reformei în 2007, la 4 393 în octombrie curent. Totodată, numărul instituţiilor rezidenţiale a scăzut de la 67 la 49.

Majoritatea copiilor s-au întors în familiile biologice sau și-au găsit o familie alternativă. Reducerea numărului copiilor în instituții se datorează eforturilor de dezinstituționalizare, dar și de prevenire a noilor intrări în orfelinate. Potrivit experților, progresele au fost mai mici în cazul copiilor cu dizabilități și copiilor mici cu vârsta între 0-3 ani.

Reforma sistemului rezidențial de îngrijire a copilului este realizată de Guvernul Republicii Moldova, cu suportul UNICEF și al organizatiilor neguvernamentale. În cadrul reformei au mai fost create 105 centre sociale de zi pentru familiile cu copii în dificultate, 36 de centre de plasament, 80 de case de tip familie în care au fost plasați 342 de copii, 164 de servicii de asistență parentală profesionistă în care au fost plasați 239 de copii și au fost angajați 1140 de asistenți sociali comunitari.Articole asemănătoare:

• Victimele imprudenţei părinteşti
• Cinci „ciprioţi”
• „Nu sunt orfană, părinţii mei sunt la Moscova”

Interviu cu Silvia Lupan, coordonator de proiecte în Protecția Copilului, UNICEF Moldova

-  Doamnă Lupan, ce presupune reforma în sistemul rezidenţial de îngrijire a copilului şi dezvoltarea serviciilor de educaţie incluzivă, susţinută de UNICEF şi realizată în parteneriat cu autorităţile Republicii Moldova?

-  Este vorba de o intervenție complexă în sectoarele de educație, sănătate și protecție socială care, pe parcursul ultimilor ani, a adus schimbări importante în sistem, precum şi în viaţa multor copii. Astfel, numărul copiilor aflaţi în instituţiile rezidenţiale s-a redus cu 62 la sută, de la circa 11 500 la începutul reformei în 2007, la 4 393 în octombrie curent, respectiv numărul instituţiilor rezidenţiale a scăzut de la 67 la 49.

Acest lucru a devenit posibil datorită dezvoltării serviciilor prin care autorităţile publice, susţinute de organizaţiile neguvernamentale, au venit în sprijinul familiilor vulnerabile confruntate cu riscul de separare pentru a menţine copilul în familie. Pentru situaţiile în care, din diferite motive, menţinerea copilului în familia naturală n-a fost posibilă, s-au dezvoltat servicii substitutive familiei.

-   Reforma a cuprins şi instituţiile pentru copii cu dizabilităţi?

-   Da. O parte dintre acestea au fost închise. Copiii din aceste instituţii, având necesităţi educaţionale speciale, au beneficiat de servicii de sprijin şi au continuat studiile în şcolile generale din comunitate. Circa 450 de copii din şase şcoli-internat auxiliare au fost integraţi în învăţământul general.

-   De ce credeţi că micuţii nu ar trebui plasaţi în orfelinate?

-   În 2011, oficiul regional UNICEF şi Oficiul înaltului comisar ONU pentru drepturile omului au lansat în Parlamentul European un apel către guvernele ţărilor europene cu privire la stoparea plasării copiilor de vârste sub trei ani în instituţiile rezidenţiale. Republica Moldova a răspuns la acest apel în aprilie curent printr-o declaraţie publică a prim-ministrului Vlad Filat în susţinerea acestei iniţiative. De ce problema copiilor mici aflaţi în orfelinate a ajuns în topul agendei celor mai înalte foruri internaţionale? Pentru că, pe plan internaţional, există un consens ştiinţific larg în ceea ce priveşte consecinţele grave pe care le au instituţiile rezidenţiale asupra dezvoltării copiilor mici – întârzieri în dezvoltarea fizică, emoţională şi cognitivă a copiilor care la vârstă fragedă au fost privaţi de mediul familial. Unele studii arată că pentru fiecare trei luni pe care copilul mic le petrece în orfelinat, el pierde trei luni de dezvoltare.

-   Ce se întâmplă în orfelinatele din Republica Moldova?

-   Instituţiile rezidenţiale în care se află un număr mare de copii mici (în cazul Moldovei, media este de circa 60 de copii) nu pot asigura o îngrijire individualizată pentru fiecare copil. Rutina acestor instituţii nu lasă loc pentru stimularea copilului, în lipsa căreia nu este posibilă dezvoltarea creierului. Or, primii ani de viaţă sunt cruciali pentru dezvoltarea creierului unui copil și evoluția sa de mai departe. În condiţiile instituţiilor rezidenţiale, copilul nu poate dezvolta un ataşament emoţional faţă de o persoană anume, un îngrijitor primar, în prezenţa căruia să se simtă în securitate. Lipsa unui astfel de ataşament cauzează, pe termen lung, dificultăţi în dezvoltarea socială, emoţională şi comportamentală a copilului.

-   Urmăreşte cineva soarta de mai departe a copiilor înfiaţi sau întorşi în familiile biologice, de unde, se ştie, au plecat sau au fost luaţi din cauza existenţei unor probleme?

Monitorizarea copiilor adoptaţi, reintegraţi în familii sau plasaţi în serviciile substitutive familiei ţine de responsabilitatea autorităţilor tutelare. În unele raioane, autorităţile tutelare sunt susţinute de organizaţiile neguvernamentale, care creează echipe mobile în scopul monitorizării situaţiei acestor copii.

-   Ce ar trebui să facă autorităţile, astfel încât să nu mai existe copii abandonaţi în instituţii rezidenţiale?

-   Fenomenul abandonului există în multe ţări, inclusiv în cele dezvoltate. Cauzele abandonului sunt multiple: dificultăţi economice, statutul social, normele sociale, dizabilitatea copilului. Moldova are experienţa de prevenire a abandonului prin crearea serviciilor adresate familiilor vulnerabile la nivel de comunitate, a Centrelor Maternale pentru cupluri părinte-copil, prin mecanisme de cooperare între sectorul de sănătate şi de asistenţă socială. Conform datelor recente oferite de către MMPSF, în perioada de după 2007, Centrele Maternale au asistat 1420 de cupluri părinte-copil, dintre care 724 erau cu risc de abandon. În 697 de cazuri, abandonul a fost prevenit. Şi totuşi, la sfârşitul anului 2011, 192 de copii de vârste sub trei ani se aflau în instituţiile rezidenţiale. Este important ca autorităţile să dezvolte mai multe servicii, astfel încât să se evite separarea copilului de familia naturală, iar dacă acest lucru nu este posibil, să asigure îngrijirea copilului într-un serviciu public de tip familial – asistenţa parentală profesionistă sau casa de copii de tip familie. Pe termen lung, pentru prevenirea sarcinilor nedorite, este necesară promovarea în continuare a serviciilor de planificare a familiei, educaţiei în baza deprinderilor de viaţă.

-   Ce ar trebui să facă familiile care ar dori să ia acasă copii din orfelinate?

-   Să se adreseze la asistentul social din comunitate sau la secţia raională de asistenţă socială pentru a se documenta şi, eventual, a urma procedura de selectare, instruire şi angajare în calitate de asistent parental profesionist sau părinte-educator. Aceste servicii sunt reglementate, există actele normative pentru salarii, precum şi pentru alocaţiile/indemnizaţiile pentru copii.

- Vă mulţumim!

 Articole asemănătoare:

• Precizare la articolul „Sub aripa dragostei părinteşti” din ediţia de marţi, 4 mai
• Oficiali de la educaţie înşală UNICEF-ul?
• Sub aripa dragostei părinteşti

Statistica s-a schimbat, iar vorba cântecului „şapte fete la băiat” s-ar putea inversa! Chiar dacă datele Biroului Naţional de Statistică (BNS) arată că, în Republica Moldova, 51,9 la sută din populaţie sunt femei, în ultimii zece ani s-au născut mai mulţi băieţi decât fete.

Astfel, din 2001 şi până în 2011, din totalul de 419 628 de bebeluşi născuţi, 216 527 sunt băieţi, cu 13 426 mai mulţi decât fete. Asta înseamnă că, în ultimii zece ani, în Republica Moldova s-au născut cu 3,19 la sută mai mulţi băieţi decât fete.

Cei mai mulţi copii din ultimii zece ani s-au născut în 2009 – 40 803, dintre care 21 089 de sex masculin. Totodată, datele BNS mai relevă faptul că aproape două treimi din copii sunt născuţi de mame cu domiciliul la sate. Cei mai mulţi copii s-au născut, evident, în capitală (7823), iar cei mai puţini – în raionul Basarabeasca (267).

Şi dacă anul trecut s-au născut 39 182 de copii în Republica Moldova, 39 249 de persoane au decedat, 52,42 la sută dintre acestea fiind de sex masculin.

R.L.-H.Articole asemănătoare:

• Vladimir Plahotniuc şi Vlad Ulinici, la pătrat şi în R. Moldova
• Moldova comemorează victimele exploziei nucleare de la Cernobîl
• A decis să-şi dea virginitatea lui Dumnezeu

Există supărări şi în politică! Şi ce supărări! De la un timp, spicherul Marian Lupu evită să meargă la Curtea Constituţională (CC) sau să se întâlnească cu preşedintele acestei instituţii, Alexandru Tănase.

Când a fost dezvelită placa de pe sediul CC pe care este imprimat textul Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova, la eveniment au participat preşedintele Nicolae Timofti, premierul Vlad Filat, iar de la Parlament a venit prim-vicepreşedintele Vlad Plahotniuc, nu preşedintele Marian Lupu.

„La CC a fost invitat președintele Parlamentului, Marian Lupu, dar a refuzat să vină. El este supărat pe CC după ce tatăl meu, Constantin Tănase, a scris articolul „M-am răzgândit! Ştiinţific sunt un bou!” şi evită participarea la orice eveniment legat de Curtea Constituțională. În a doua jumătate a lunii noiembrie curent, vom avea în vizită oficială președintele Curții Constituționale din Polonia. Domnul Lupu ne-a anunțat deja că „nu este disponibil” şi, cel mai probabil, delegația va fi primită de Vlad Plahotniuc sau de Liliana Palihovici”, a scris pe o reţea de socializare Alexandru Tănase.

Deşi articolul „M-am răzgândit! Ştiinţific sunt un bou!” a fost scris în septembrie curent, Marian Lupu a lipsit şi în luna martie de la CC când a fost validat mandatul preşedintelui Nicolae Timofte.

R.L.-H.Articole asemănătoare:

• Lupu cel mare cu litere mici
• Diacov: „Plahotniuc a finanţat PDM; Lupu: „Diacov nu ştie de bani”
• Consiliul lui Lupu pierde un membru

Majoritatea celor care au primit recent compensaţii de la guvern după ce au suferit în timpul evenimentelor din 7 aprilie 2009 sunt poliţişti

Guvernul a decis recent alocarea a 411 mii de lei din fondul de rezervă pentru acordarea unor compensaţii în mărime de la 3000 la 7000 de lei persoanelor care au avut de suferit de pe urma evenimentelor din 7 aprilie 2009. JURNAL a numărat 13 persoane civile în lista victimelor din 7 aprilie 2009 care au beneficiat de aceste compensaţii, restul fiind poliţişti.

Compensaţiile au fost alocate la recomandarea unei Comisii guvernamentale din care fac parte mai mulţi funcţionari din cadrul guvernului şi doi reprezentanţi ai societăţii civile. „Persoanele depun un dosar prin care solicită compensaţii, se prezintă extrasele medicale şi votăm pentru fiecare caz în parte. Cu majoritatea voturilor membrilor comisiei se ia decizia”, a declarat pentru JURNAL Vanu Jereghi, directorul Institutului pentru Drepturile Omului din Moldova.

Primăria – pentru civili, guvernul – mai mult pentru poliţişti

De când activează comisia – din 2010 până acum, în total 236 de persoane au beneficiat de compensaţii unice din partea guvernului în valoare de 1 265 700 de lei. Astfel,18 persoane au primit bani încă în toamna anului 2010, alte 116 – în primăvara anului curent şi 102 persoane – zilele trecute. Mai mult de jumătate dintre beneficiarii de compensaţii sunt poliţişti. Şi primăria capitalei a alocat în câteva rânduri bani, însă numai pentru persoanele civile care au avut de suferit acum trei ani şi jumătate în timpul evenimentelor din centrul Chişinăului.

Şi Corduneanu a suferit

Potrivit unei liste făcută publică imediat după protestele din 2009, 274 de poliţişti ar fi avut de suferit, majoritatea dintre ei au avut „contuzii ale ţesuturilor moi” de la mâini şi picioare. Atunci se vorbea de 54 de angajaţi ai organelor de drept cu traume serioase, iar de compensaţii de la guvern au beneficiat 132 de persoane. În acea listă de 274 este inclus, de exemplu, şi Petru Corduneanu care la 7 aprilie 2009 era şeful Ordinii Publice şi a suferit „hipertensiune arterială de gradul II şi cefalee posttraumatică”. Cercetat într-un dosar privind evenimentele din 7 aprilie 2009, constatăm că acesta nu se regăseşte printre ultimii beneficiari de compensaţii.

Traume diferite, sume identice

În lista celor care au primit acum alocaţii de la stat îi găsim pe Vasile Croitor, plutonier la Comisariatul de Poliţie din sectorul Râşcani al capitalei, dar şi pe colegul său – căpitanul Adrian Batrânac. Dacă primul a suferit „comoţie cerebrală, plagă contuză frontală pe stânga suturată” şi a stat în spital până pe 15 aprilie 2009, Batrânac s-a ales cu „contuzia ţesuturilor moi ale coapsei stângi” şi nu a stat în spital. Ambii au primit, însă, câte 5000 de lei. Iar Ion Oleinic de la „Scut” care a suferit o „plagă contuză tăiată în regiunea obrazului stâng”, fără să fie internat la spital, s-a ales cu 7000 de lei din partea Guvernului.Articole asemănătoare:

• Victimele protestelor din aprilie vor primi indemnizaţii de la stat
• Victimele torturii vor avea monument
• „Suntem obligaţi să batem drumurile fără să ştim dacă reuşim ceva”

O investigaţie a ziarului „Timpul”, publicată recent, răstoarnă „cazul Cubreacov”. Potrivit publicaţiei, Vlad Cubreacov, răpit în 2002 şi apărut peste două luni, nu ar fi stat pe perioada „răpirii” într-un apartament de pe str. Ismail din capitală, aşa cum declara anterior Sergiu Burcă într-un interviu pentru JURNAL.

Burcă povestea cum l-a vizitat o dată în ascunzătoare pe acesta şi descria chiar cum a ajuns în acel apartament. Jurnalistul Pavel Păduraru a fost în acel bloc şi a descoperit, zice el, că acest apartament nu există.

Deşi procurorul general Valeriu Zubco promitea rezolvarea acestui caz încă la începutul anului 2010, constatăm ca la aproape trei ani de atunci acest dosar mai lâncezeşte în Procuratura Generală. Procurorul care se ocupă de caz, Valeriu Bodean, a declarat pentru JURNAL că „urmărirea penală este pe rol” şi că „nu poate oferi detalii despre caz”. Din această cauză, Bodean nu ne-a putut spune de ce Iurie Roşca şi Vlad Cubreacov nu au fost încă testaţi cu detectorul de minciuni şi nici când dosarul urmează a fi transmis în judecată. „Muncim”, ne-a „umplut” de speranţă procurorul. Iniţial, procurorii nu găseau un martor-cheie – pe şoferul lui Iurie Roşca, Dinu Jitraş, pentru a-l audia. Acum, Bodean zice că acesta a fost audiat, dar ancheta tot bate pasul pe loc. Am vrut să-l întrebăm cum rămâne cu promisiunea făcută publică pe Valeriu Zubco, însă acesta l-a copiat pe Bodean – zice că ancheta se află pe rol şi nu poate face nicio declaraţie.

„Despre acel loc în care a stat Cubreacov ştiam de la Sergiu Burcă, de la Iurie Roşca şi de la alţii, dar eu nu am fost acolo niciodată. Constat că nu există interes pentru a rezolva acest dosar. Oricum, dosarul e mort, fiindcă au expirat toate termenele de prescripţie. Înainte se spunea că încurcă comuniştii, acum cine nu permite rezolvarea cazului? Nu ştiu ce să mai cred”, a declarat pentru JURNAL Ion Neagu care confirmă faptul că a dus la procuratură agenda personală şi cravata lui Cubreacov, lucruri recuperate „în timpul răpirii”, ultimul negând că i-ar aparţine. După aceasta, nu a urmat nicio mişcare din partea procurorilor.

Ion Neagu şi Sergiu Burcă au declarat în 2007 într-un interviu acordat JURNALULUI că răpirea lui Vlad Cubreacov a fost înscenată. Aceasta a fost pusă la cale, ziceau cei doi, de către Iurie Roşca cu consimţământul celui răpit, pentru a putea menţine revolta participanţilor la protestele PPCD din 2002.

 Articole asemănătoare:

• Dosarul Cubreacov rămâne pe rol
• A dispărut Cubreacov
• Cazul Domnişor, sub papucul poliţiştilor şi procurorilor (II) // VIDEO

Parlamentarii afirmă că cele mai multe cercetări ştiinţifice se fac în universităţi, iar academicienii remarcă faptul că niciun ban tăiat de la AŞM nu a fost alocat universităţilor

În timp ce Parlamentul a redus bugetul Academiei de Ştiinţe a Moldovei (AŞM) pentru 2013, vorbind despre optimizarea cheltuirii banului public, administraţia instituţiei afirmă că unii deputaţi desconsideră cercetătorii ştiinţifici şi, probabil, vânează patrimoniul Academiei. Dacă cei de la AŞM numesc cifra de 48 de milioane de lei tăiaţi din bugetul instituţiei şi prezic un dezastru în domeniu, parlamentarii operează cu cifra de aproximativ 43 de milioane de lei.

„Nu vom mai putea procura niciun echipament, trebuie să închidem unele clădiri pentru a reduce cheltuielile privind întreţinerea, să demitem de la zece la 20 la sută din cercetători, adică până la 500 de oameni, să sistăm unele programe de stat, cele bilaterale şi să întrerupem participarea la programul-cadru european de la care am obţinut în prima jumătate a acestui an opt milioane de lei”, Gheorghe Duca, preşedintele AŞM, desenează tabloul activităţii instituţiei după decizia Parlamentului de a micşora bugetul acesteia pentru 2013.

Buget mai mic ca în Burkina Faso

„Asta înseamnă o distrugere a sistemului de cercetare. Ştiinţa din Republica Moldova este cel mai prost finanţată în întreaga lume – 25 milioane de euro pe an. Şi în Burkina Faso, bugetul ştiinţei e de 35 milioane de dolari pe an. Iar în Estonia, care are o populaţie de 1,2 milioane de oameni, pentru ştiinţă sunt alocate anual 360 de milioane de euro”, compară Gheorghe Duca. Potrivit lui, dacă Parlamentul ar fi lăsat cifra negociată la guvern – 332,5 milioane de lei pentru 2013 –, ar fi însemnat 0,39 din PIB alocat acestui domeniu. „E demonstrat însă că pentru a scăpa de sărăcie, e nevoie de alocaţii de doi la sută din PIB pentru ştiinţă”, argumentează preşedintele AŞM.

Grosul cercetărilor, în altă parte

„La noi se confundă ştiinţa cu AŞM. Mai sunt şi centrele de cercetare universitare, alte instituţii independente în care se face grosul cercetărilor. Bugetul AŞM este mai mare decât cel al Armatei Naţionale şi aproape de trei ori mai mare decât suma care este alocată pentru investiţii la nivel local. Aşa cum funcţionează azi AŞM, adică la nivelul secolului XIX, nu putem nici măcar să atragem fonduri de la UE. Nu este importantă suma, ci felul în care sunt cheltuiţi banii. Cereţi un raport despre studiile profesorilor din universităţi versus cei de la AŞM şi o să vedeţi diferenţa”, a declarat pentru JURNAL Veaceslav Ioniţă, preşedintele Comisiei parlamentare pentru economie, buget şi finanţe.

În opinia deputatului, este o speculaţie cifra de 500 de cercetători care ar urma să fie demişi, întrucât reducerile vizează proporţional toate subdiviziunile acestei instituţii. Deputatul crede că trebuie să existe un consiliu independent al ştiinţei care să gestioneze acest domeniu.

Cercetările în folosul statului, sistate?

„Va trebui să ne revedem priorităţile, tematicile de cercetare ca să reducem din cheltuieli. S-ar putea să nu mai putem da curs unor solicitări nefinanţate venite de la instituţiile de stat pentru care se creează grupuri de cercetare aparte. Iată şi acum suntem implicaţi într-un studiu de cercetare privind dezvoltarea socio-economică a raionului Hânceşti pentru perioada 2013–2015”, a declarat pentru JURNAL Alexandru Stratan, directorul Institutului de Economie, Finanţe şi Statistică ce aparţine de AŞM.

În opinia lui Stratan, cota cercetărilor care se efectuează în universităţi este mică, întrucât cadrele didactice sunt foarte încărcate şi abia de le mai ajunge timp să facă şi ştiinţă, în timp ce angajaţii AŞM numai cu asta se ocupă. Reducerea bugetului AŞM va provoca un exod al tinerilor cercetători atraşi cu greu în sistem în ultimii ani. „Ştiinţă se face şi în universităţi, unde cadrele didactice au şi misiuni de cercetare şi un număr stabilit de studii pentru a-şi păstra titlurile, şi la AŞM. E adevărat că profesorii universitari au mai multe investigaţii. Nu ştiu dacă pasul Parlamentului este calculat, dar este unul pentru reformarea ştiinţei în Republica Moldova. Lucrul acesta a scos la iveală faptul că noi plătim mulţi bani pentru cheltuielile curente, şi nu pentru ştiinţă”, crede Angela Stafii, doctor conferenţiar, expert în politici publice.

Cercetările ştiinţifice trebuie cumpărate

„Tinerii pleacă din sistem când nu se regăsesc acolo. Eu am început activitatea mea la ASEM cu un salariu de 182 de lei, dar am fost motivat să perseverez. Calitatea cercetărilor aplicate este demonstrată atunci când 50–60 la sută din acestea ajung să fie cumpărate de sectorul privat. Întrebaţi câte cercetări au fost cumpărate de la AŞM în ultimii ani?”, combate Veaceslav Ioniţă.

„E adevărat că profesorii universitari au mai multe studii publicate, dar în buletinele interne. Dacă se ia în calcul ce se consideră ştiinţă în lume şi numele publicaţiilor dedicate, raportul se schimbă. Noi avem şi instituţii de istorie, filologie etc., cine să cumpere studiile acestora? Statul nu trebuie să confrunte instituţiile care să ajungă să se duşmănească, ci să susţină şi AŞM, şi universităţile. Niciun ban tăiat de la AŞM nu a fost alocat universităţilor pentru cercetare”, contraatacă Gheorghe Duca.

„Vor să pună mâna pe patrimoniu”

Preşedintele AŞM crede că în această situaţie e vorba de rea-voinţa unor deputaţi care deţin posturi-cheie şi îi induc în eroare pe ceilalţi legislatori. Acesta susţine că banii pentru diverse cercetări sunt oferiţi prin concurs, decizia aparţinând Consiliului Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică din care fac parte cinci rectori, cinci persoane de la AŞM şi încă cinci din institutele Academiei.

Rezultatele acestor concursuri sunt prezentate la guvern căruia îi aparţine ultimul cuvânt în ceea ce priveşte alocarea banilor publici. „Toată lumea se uită chiorâş la noi, că avem patrimoniu, se uită unde mai este o clădire sau un teren pe care să pună mâna. Se creează impresia că prin această neîncredere a politicului în lumea ştiinţifică se doreşte crearea unei mase care să nu cunoască (sic!) şi să nu le încurce schemele”, crede Duca.

Preşedintele AŞM afirmă că numai Turkmen-başî şi-a permis să lichideze AŞ din ţara lui, deoarece nu dorea să aibă acolo oameni mai deştepţi decât el. Iar România a ars în această privinţă după ce a mers pe aceeaşi cale acum cinci ani şi astăzi încearcă să redreseze situaţia în domeniul ştiinţei.Articole asemănătoare:

• „Înscăunarea” lui Valeriu Matei la ICR Chişinău
• Emil Constantinescu: „Lichidarea AŞM ar însemna amputarea viitorului naţiunii”
• „Caravela” a înghiţit milioane de lei din bugetul de stat

Deputaţii comunişti încearcă să-şi facă tot mai mult dreptate cu pumnul în Parlament

prives.eu

Îmbrânceli, replici dure şi pumni! Parlamentul de la Chişinău a început să semene tot mai mult cu cel de la Kiev sau cu cel coreean, unde bătăile dintre deputaţi au devenit aproape o normă. Ieri, s-a consumat încă o scenă în legislativul Republicii Moldova în care deputatul comunist Iurie Muntean a fost aproape să-i dea un pumn în plină figură alesului liberal-democrat Alexandru Cimbriciuc. Aceasta este a şasea îmbrânceală cu iz de bătaie în Parlament în ultimii trei ani.

Comuniştii au solicitat ieri ca preşedintele Curţii de Conturi, Serafim Urechean, să vină în Parlament şi să dea explicaţii pentru deplasările premierului Vlad Filat. Deputatul PLDM Valeriu Streleţ a luat cuvântul la microfon încercând să spună că toate deplasările premierului „sunt în interesul statului”.

În timp ce acesta vorbea, de el s-a apropiat comunistul Oleg Reidman care i-a replicat ceva. De cei doi s-au apropiat imediat liberal-democratul Alexandru Cimbriciuc şi comunistul Iurie Muntean între care avea loc un schimb de replici. După ce Cimbriciuc i-a îmbrâncit pe cei doi comunişti, Muntean a sărit cu pumnii, fiind oprit de colegi de-ai săi, pe de o parte, şi de deputaţi liberal-democraţi, pe de altă parte. „Colegi, ia liniştiţi-vă! Eu vă rog să luaţi loc!”, încerca să-i liniştească de la tribuna centrală a Parlamentului spicherul Marian Lupu.

„Nu sunteţi într-un grajd”

Acesta nu este primul scandal dintre Cimbriciuc şi Muntean. În septembrie 2010, aceştia au mai avut nişte altercaţii verbale de la microfonul Parlamentului. Atunci, Muntean i-a spus liberal-democratului Veaceslav Ioniţă, care prezenta un proiect de lege, că „nu sunteţi într-un grajd”. Cimbriciuc a sărit în apărarea colegului de partid şi i-a propus comunistului să nu denigreze deputaţii dacă el se simte „cal în grajdul comuniştilor”. Muntean a cerut dreptul la replică, iar spicherul de atunci Mihai Ghimpu i-a tăiat-o scurt: „Caii replici nu dau”. Totuşi, „calul” replică a dat: „Nu-l cunosc pe domnul care a luat cuvântul, dar vreau să-i spun că tare mai seamănă a cal”.

Muntean şi Petrenco, cei mai agresivi

În apărarea lui Muntean a sărit ieri şi colegul său de partid, Grigore Petrenco. Şi acesta şi-a câştigat faima de deputat bătăuş. În februarie 2011, Petrenco a fost urecheat de liberal-democratul Grigore Belostecinic, după ce l-a bruscat pe rectorul ASEM. Atunci, Petrenco spunea că îi este ruşine că Belostecinic i-a fost profesor de marketing.

Tot Petrenco, împreună cu comuniştii Oleg Garizan şi Mihail Poleanschi, au mers să-i ceară socoteală ministrului Transporturilor, Anatol Şalaru, care venise la începutul lunii iulie 2012 în Parlament să discute despre tronsonul de cale ferată Cahul–Giurgiuleşti. Fiind nemulţumiţi de răspunsurile primite, aceştia s-au îmbulzit la masa invitaţilor, unde au început îmbrâncelile. Atunci, a lipsit puţin să nu se împartă pumni.

Cu Şelin în Parlament

La 19 octombrie curent, o altă reprezentaţie cu miros de bătaie s-a dat în Parlament. Acelaşi comunist Iurie Muntean l-a bruscat atunci pe prim-vicepreşedintele legislativului Vlad Plahotniuc, care venise să aplaneze o discuţie aprinsă între primul şi proaspătul pe atunci plecat de la comunişti Ion Ceban. Şi atunci se adunaseră deputaţi gata să apere sau să împartă pumni.

Ulterior, Muntean a declarat cu referire la incident că „tătuca”, adică Plahotniuc, care ar fi pus la cale plecarea lui Ceban de la comunişti, a sărit să-şi apere „opera”. Cu o zi mai devreme, o situaţie şi mai dihai avusese loc în Parlament. Deputaţii comunişti s-au luat la propriu de piept cu bodyguarzii lui Marian Lupu şi cu angajaţi ai Serviciului Pază şi Protecţie de Stat când l-au dus forţat pe Victor Şelin în sala de şedinţe unde îi fusese acestuia interzis accesul. Şelin stătea lipit de aceiaşi Iurie Muntean şi Grigore Petrenco, care l-au condus până la destinaţie într-o luptă corp la corp. Şi comunistul Alexandru Petkov a dat atunci lecţii de agresivitate în direct la posturile tv. Poliţia investighează acest caz.

Altercaţii şi pe hol

La 29 decembrie 2009, iarăşi comunistul Iurie Muntean s-a luat la harţă, deja cu deputatul democrat Andrei Popov. Incidentul a avut loc în holul Parlamentului, în timpul şedinţei în plen. Cei doi au început să ţipe, să se îmbrâncească şi să tragă de haine. Martorii spun că, după bătaie, Popov a rămas cu un obraz roşu şi fără cravată. Acesta nu s-a mai întors la şedinţă ca Muntean.Articole asemănătoare:

• Topul absenţilor din Parlament
• Intrăm în toamnă răspunzând la referendum
• Maşinile de lux ale demnitarilor moldoveni

Merită toţi deputaţii care au semnat Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova să fie decoraţi cu „Ordinul Republicii”?

O placă de marmură pe care este imprimat textul Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova a fost instalată săptămâna trecută pe sediul Curţii Constituţionale. La ceremonie a participat conducerea de vârf a republicii, iar premierul Vlad Filat i-a propus preşedintelui Nicolae Timofti să-i decoreze cu cea mai înaltă distincţie pe cei care au semnat Declaraţia de Independenţă. Şi asta chiar dacă, de-a lungul timpului, unii dintre semnatari au recunoscut că au subscris acelui document fără a avea convingerile pe care le implică acesta, iar alţii au ajuns să comită acte reprobabile care urmăresc interese proprii, şi nu cele ale tânărului stat Republica Moldova.

Raisa LOZINSCHI-HADEI

„Consider că toţi cei care au semnat Declaraţia de Independenţă, care au reconfirmat semnătura, merită să deţină Ordinul Republicii, fiind cel mai important gest. Declaraţia de independenţă a R. Moldova nu a fost un document adoptat peste noapte, cum afirmă mulţi. Reprezintă năzuinţa generaţiilor care îşi doreau să trăiască liber în propria ţară”, şi-a argumentat propunerea prim-ministrul.

Unii au votat siliţi de împrejurări

Nici nu se pune la îndoială importanţa evenimentului din 27 august 1991. Există, însă, voci care afirmă că mulţi dintre deputaţii de atunci au semnat Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova fiind constrânşi de evenimente, nu din propriile convingeri. De menţionat că, atunci când s-au împlinit cinci ani de la acel eveniment, semnatarii Declaraţiei de Independenţă au fost decoraţi cu medalia „Meritul civic”. Între timp, dintre cei 278 de semnatari ai Declaraţiei, în jur de 50 au decedat. Şi dacă unii se zbat astăzi în sărăcie, alţii şi-au dezvoltat propriile afaceri, astfel încât cei 500 de lei adaugaţi la pensie după o eventuală decorare i-ar interesa, poate, destul de puţin. Totodată, unii dintre ei sunt deja decoraţi cu „Ordinul Republicii” – de exemplu, Valeriu Bulgari şi Mihai Ghimpu au fost decoraţi chiar în acest an de preşedintele Nicolae Timofti.

Krîlov regretă şi azi destrămarea URSS

Valentin Krîlov este unul dintre deputaţii care au semnat Declaraţia de Independenţă. La peste 20 de ani de la acel eveniment, acesta a declarat că deşi îşi desfăşoară activitatea pentru „întărirea statalităţii moldoveneşti” vorbind mai mult ruseşte, el nu a fost de acord cu moartea URSS. „Da, eu n-am fost de acord cu dezbinarea Uniunii Sovietice. Vrem-nu vrem, dar faptele sunt fapte şi eu am semnat Declaraţia de Independenţă în mod conştient, dar cu o obiecţie. Eu respect poziţia celor care se numesc sau se socot unionişti şi care pledează pentru faptul că ei sunt români, că este necesară unirea ţării noastre cu România. Dar eu sunt ferm convins că această mişcare prezintă un pericol real pentru statalitate, nu este vis virtual”, declara public în februarie 2012 Valentin Krîlov.

Plugaru a prejudiciat interesele cetăţenilor

Şi Anatol Plugaru, fost ministru al Securităţii Naţionale, se numără printre deputaţii Parlamentului din 1991. În luna aprilie 2012, Anatol Plugaru a fost obligat de judecători să întoarcă mai multor cetăţeni peste 300 de mii de euro, bani pe care aceştia i-au plătit firmei fostului deputat ca să le construiască apartamente, lucru care nu s-a mai întâmplat. Compania SRL „Plugaru” urma să construiască un bloc locativ cu 14 etaje pe strada Ciuflea din centrul capitalei. Blocul trebuia să fie dat în folosinţă la începutul anului 2010, dar construcţia nu a ajuns nici până la jumătate. Zilele astea, alţi locuitori dintr-un bloc construit de aceeaşi firmă au rămas fără apă, tot din cauza gestionării deficitare a problemei de către responsabilii de acolo.

Sandulachi, milioane de euro de la stat

Un alt semnatar al Declaraţiei, Pantelei Sandulachi, a fost implicat recent în două scandaluri de proporţii. Aciuat pe lângă un partid de la guvernare, acesta a solicitat statului despăgubiri de două milioane de euro şi a obţinut prin intermediul instanţelor de judecată 400 mii de euro. După ce cazul a fost făcut public de JURNAL de Chişinău, judecătorii au redus suma la o mie de euro şi Sandulachi trebuia să întoarcă ceilalţi bani statului. Ulterior, numele acestuia a figurat într-un alt dosar, fiind învinuit de faptul că ar fi obţinut în mod fraudulos cinci hectare de teren în oraşul Codru, suburbie a capitalei, cotate la peste zece milioane de euro. Şi terenurile au fost întoarse înapoi după ce presa a relatat acest fapt, iar Pantelei Sandulachi a fost exclus din Partidul Liberal Democrat.

Acestea sunt doar câteva exemple care ar putea discredita ideea „nobilă” a premierului Vlad Filat şi cea mai înaltă distincţie a Republicii Moldova. Poate, această problemă ar trebui abordată în funcţie de fiecare caz în parte.

Ce semnifică „Ordinul Republicii”

Potrivit Legii cu privire la distincţiile de stat ale Republicii Moldova, „Ordinul Republicii” este „distincţia de stat supremă şi se conferă pentru merite excepţionale în toate domeniile de activitate întru binele Patriei şi al omenirii”. Acesta este confecţionat din argint, reprezentând o stea convexă, poleită cu aur, cu opt colţuri în formă de fascicule de raze divergente.

Şi dacă în anii ’90, cu „Ordinul Republicii” erau decorate, de regulă, personalităţi cu merite deosebite (Maria Bieşu, Constantin Constantinov, Veronica Garştea, Valeriu Gagiu, Timofei Moşneaga etc.), pe timpul guvernării comuniste această distincţie a fost „profanată”, fiind împărţită inclusiv unor oameni din anturajul preşedintelui Vladimir Voronin (Vadim Mişin, Ivan Calin, Miron Gagauz etc.).

Articole asemănătoare:

• „Medalii date cu traista”
• Statul RM îşi trădează eroii
• Membrii grupului Ilaşcu, decoraţi cu Ordinul Republicii