Cea mai mică participantă a festivalului etnofolcloric „Dulce floare de salcâm” are doar şase ani

„Am băut cu nesaț din fântâna nesecată a folclorului”

„Mergeţi la Văleni? La festival? Unde vedeţi o poiană de salcâmi şi mulţi oameni veseli îmbrăcaţi în costume naţionale acolo vă opriţi”, ne ghidează un bătrânel aşezat comod într-o căruţă trasă de un măgar care, în pofida soarelui fierbinte, îşi duce stăpânul la festivalul internaţional etnofolcloric „Dulce floare de salcâm”, din Văleni, Cahul.

Oricine ajunge în satul de pe malul Prutului o caută pe „bunica care a bătut toba”, Lidia Bejenaru. Noi o găsim pe o scenă amenajată în sânul unei poiene, acompaniată de soţ şi nepoţi. Dinastia Bejenaru, pentru al cincilea an consecutiv, este mascota festivalului „Dulce floare de salcâm”, care adună formaţiile etnofolclorice din raioanele de sud ale R. Moldova şi nu numai.

„Ca să le dăm bătăi de cap domnilor din juriu, haideţi să cântăm şi să dansăm ca să le fie greu să stabilească cel mai bun participant”, îi îndeamnă pe „concurenţi” bunelul Dorică Bejenaru. Îmbrăcat în cămaşă de mire, „bunelul” îşi priveşte „bunica” cu multă dragoste. Se pare că odată cu trecerea anilor sentimentele lor au rămas la fel de puternice ca atunci când pentru prima dată Dorică i-a fredonat la fluier o doină şi i-a cucerit inima Lidiei.

Rodul acestei iubiri sunt copiii şi nepoţii cărora le-au împărtăşit afecţiunea faţă de tradiţiile şi obiceiurile naţionale, astfel încât astăzi îi putem admira pe scenă. „Cămaşa o am de la moş Gheorghe. I-a cusut-o ţaţa Nadea. Potrivit unui obicei, înainte de nuntă, mireasa cosea singură cămaşa mirelui ei. Se păstra la el în ladă. Eu am luat-o şi am purtat-o la toate concertele. A văzut-o toată Europa şi sper să o mai vadă multă lume”, ne spune bunelul Dorică.

Are cu ce se fuduli şi bunica Lidia. „Costumul meu are vreo 90 de ani. Mi-a rămas de la bunica. Mama, Dumnezeu s-o ierte, se îmbrăca în acest costum şi se fudulea”, râde bunica.

„Disciplină, băieţi, disciplină!”

Dinastia Bejenaru

Fiecare participant la festival are câte un costum cu un trecut al său, unii le-au moştenit de la străbunicii lor şi le-au păstrat, cum spun ei, „cu sfinţenie”. Membrii formaţiilor le cântă şi le vorbesc spectatorilor într-un grai doldora de regionalisme. Pe feţele celor care au venit pentru prima dată la festival citim semne de întrebare.

O tânără mămică, fiind întrebată de fiica ei de patru anişori ce e „cupitul oilor”, nu ştie ce să-i răspundă. Îi sare în ajutor moş Ion de la Văleni: „Se măsoară laptele, ca să se aleagă oile care sunt mai bune de lapte. Ia uitaţi-vă pe scenă şi o să vă luminaţi”. Moş Ion oftează şi îşi îndreaptă pălăria ponosită de ani.

În spatele culiselor improvizate în crângurile de salcâm îşi aşteaptă rândul să iasă pe scenă alte formaţii. Emoţiile sunt la apogeu. Prestaţiile sunt una mai impresionantă decât alta, iar membrii juriului devin tot mai confuzi. Ion Diaconu, conducătorul artistic al formaţiei „Ciobănaşii” din Cantemir, îşi instruieşte elevii săi până în ultima clipă înainte de a păşi pe scenă. „Disciplină, băieţi, disciplină!”, îi atenţionează conducătorul pe tinerii traşi ca prin inel care repetă mişcările: „Un, doi, trei. Un, doi trei”.

„Am urmat exemplul fraţilor de pe celălalt mal al Prutului”

Între timp, urcă pe scenă un grup de copii care plâng şi se roagă „caloianului” să le trimită ploaie. „Las’ că au mai cerut anul trecut şi a plouat cu găleata”, îşi aminteşte Silvia Şterbeţ, primăriţa de Văleni. Ideea de organizare a acestui festival care atrage an de an tot mai mulţi oaspeţi îi aparţine.

„Şase ani în urmă, am fost la un asemenea festival în România. Atunci m-am gândit: de ce să nu organizăm o asemenea manifestare şi la noi, la Văleni, având aceste locuri frumoase, acest crâng frumos de salcâm la poalele colinelor de aur, atâţia oameni valoroşi care-şi iubesc tradiţia, portul, cântecul, colegii mei primari din lunca Prutului, care ţin la tradiţiile strămoşeşti”, ne spune Silvia Şterbeţ. S-a gândit şi a făcut.

Copiii se roagă „caloianului” să le trimită ploaie Fotografii de Svetlana Panţa

Mai complicat însă le-a fost membrilor juriului să desemneze cea mai bună formaţie. Toţi cei care au evoluat pe scenă au fost deosebiţi. Au cântat de au atins sufletele spectatorilor, au dansat de au ridicat fiecare particulă de praf de pe scenă. Acum aşteaptă emoţionaţi decizia juriului.

Într-un final, spectatorii se ridică în picioare de pe iarba moale pentru a aplauda câştigătorii. „Toţi sunteţi cei mai buni. Astăzi, am băut cu nesaț din fântâna nesecată a folclorului”, spune primăriţa şi le împarte tuturor formaţiilor trofeele meritate.

La ieşire din poiana cu salcâmi îl întâlnim pe bătrânelul care şi-a „parcat” căruţa trasă de un măgăruş alături de maşinile cu numere străine, majoritatea fiind din România. „Aşa e că v-a plăcut la noi? E mai frumoasă sărbătoarea noastră decât concertul pe care vi l-au făcut ruşii de 9 mai. Vă aşteptăm şi la anu’”, ne spune moşul cu o bunătate de nedescris în privire.

Ruşinoasă i s-a părut manifestarea de 9 mai de la Chişinău şi Silviei Şterbeţ. Adunaţi la o masă de sărbătoare cu toţi participanţii la concert, primăriţa spune tare: „Noi suntem văleneni! Noi suntem europeni!”.

Svetlana Panţa

 Articole asemănătoare:

• „Bunica Zdubilor” s-a trezit cu vecinii la geam
• Ploile i-au distrus recolta „bunicii” Zdubilor
• Şi-a ales mire după placul părinţilor

În fiecare zi de serviciu, Andrei Avram perchiziţionează zeci de condamnaţi, printre ei se numără şi infractorul pe care l-a reţinut chiar el

A reuşit să reţină un criminal deosebit de periculos ce a înspăimântat localitatea

La prima vedere pare un tânăr obişnuit care te cucereşte prin sinceritatea sa. Recunoaşte că nu s-a gândit niciodată că va reuşi să reţină un criminal, însă atunci când a aflat că în Cricova bântuie un infractor care a atacat cu un cuţit trei persoane, a deteriorat şase maşini şi intenţiona să mai facă victime, n-a stat mult pe gânduri şi-a pornit pe urmele asasinului.

Reţinerea infractorului pare o secvenţă dintr-un film de acţiune în care eroul principal este un simplu locuitor al orăşelului. Faceţi cunoştinţă cu Andrei Avram, un tânăr de 23 de ani care a menţionat din start: „Mama nu ştie încă despre experienţa mea, sper să nu-şi facă griji după ce va citi acest articol”.

Poliţiştii salută acţiunile acestui tânăr, dar atenţionează că fapta eroică a lui Andrei ar fi putut lua altă întorsătură dacă criminalul n-ar fi aruncat cuţitul înainte de a fi reţinut. „Un bărbat de aproape doi metri, narcoman, cu un obiect tăios în mână atacă tot ce îi apare în cale”, această veste a străbătut în câteva clipe Cricova.

Poliţiştii înarmaţi au pornit la „vânătoare”, iar locuitorii s-au ascuns pe la casele lor, nu însă şi Andrei Avram. „Un prieten mi-a descris cum arată infractorul care a deteriorat deja mai multe maşini şi a intrat în casa unei familii unde a atacat cu cuţitul un bărbat şi soţia acestuia”, îşi aminteşte Andrei.

N-a ezitat. A pornit în căutarea agresorului, care, conform informaţiilor operative, era în stare de ebrietate narcotică profundă. „Nu-mi era frică. Mă gândeam doar la faptul că ar putea să mai facă victime şi că trebuie oprit”, ne explică tânărul ce l-a motivat să pornească în căutarea individului deosebit de periculos.

Pe urmele criminalului

„Criminalul este aproape”, îşi spunea tânărul când, lângă biserica din localitate, a descoperit un bărbat, zăcând după ce a fost atacat cu un cuţit de infractor. A chemat urgenţa şi a mers mai departe, pe urmele agresorului. Ajungând la o staţie PECO, vânzătoarea i-a spus că, în urmă cu câteva minute, fusese ameninţată cu un cuţit de un bărbat de vreo doi metri care i-a cerut băuturi alcoolice şi s-a îndreptat spre o plantaţie de viţă-de-vie. Acolo l-a şi găsit pe infractor.

„I-am strigat să stea locului. Avea hainele pline de sânge, a încercat să fugă, dar n-a reuşit”, ne povesteşte Andrei. Abilităţile de fotbalist de performanţă ale lui Andrei au putut fi etalate în circumstanţe mai puţin obişnuite. Preţ de câteva clipe a pus mâna pe umărul criminalului şi l-a doborât.

Ceea ce n-au reuşit zeci de poliţişti antrenaţi în reţinerea infractorului a reuşit un tânăr simplu locuitor al orăşelului Cricova.

„Am sunat poliţiştii şi i-am anunţat că l-am prins”, îşi aminteşte Avram. În timpul reţinerii, bărbatul însetat de sânge a opus rezistenţă. „Spunea că trebuie să ajungă în satul Codreanca unde intenţiona să omoare două persoane”, ne-a relatat tânărul.

Faţă-n faţă cu infractorul

Andrei Avram este student la Universitatea de Educaţie Fizică şi Sport, la absolvirea căreia ar putea să devină manager sau antrenor al unei echipe de fotbal. Deşi a avut mai multe oferte din partea unor cluburi de fotbal din România, a ales o altă cale. „Un prieten care lucrează la penitenciarul din Cricova m-a întrebat dacă vreau să lucrez la închisoare”, spune Andrei zâmbind.

Tânărul a spus „da” acestei provocări şi, în prezent, prin mâinile lui trec zilnic zeci de colete destinate deţinuţilor, el fiind supraveghetor la Penitenciarul nr. 15 din Cricova, responsabil de colete şi întrevederi. Însă, făcând această alegere, nu i-a trecut prin minte că ar putea să se pomenească faţă în faţă cu infractorul pe care l-a reţinut acum doi ani.

„Sunt responsabil de primirea deţinuţilor aduşi din alte penitenciare. Iniţial, nu m-a recunoscut, apoi şi-a amintit. Dacă îmi este frică? Nu. Eu îmi fac serviciul. Atunci când l-am reţinut pe infractor, cred că n-am făcut o faptă eroică, pur şi simplu, mi-am îndeplinit datoria civică”, ne-a comunicat Andrei.

Atunci, poliţiştii i-au spus lui Andrei Avram „mulţumesc”, tatăl i-a spus „Bravo!”, iar mama tânărului, până în prezent, nu ştie că fiul său ar putea fi numit erou.

Potrivit Ministerului Afacerilor Interne, în ultimii zece ani, n-a fost înregistrat niciun caz în care un cetăţean să reţină un infractor, mai ales atât de periculos. Reţinerea criminalului de la Cricova pesemne că şi-au asumat-o „bravii” poliţişti.

Svetlana Panţa

 Articole asemănătoare:

• Un bărbat de 29 de ani a violat o minoră de 13 ani
• Închisoare pe viaţă pentru 7 infracţiuni
• Un tânăr de 19 ani a fost recent condamnat de Judecătoria sectorului Botanica la şapte ani de închisoare pentru tâlhărie.

Timur numără stelele de pe steagul european

De Ziua Europei, la Chişinău, toţi s-au simţit liberi

Sute de copii însoţiţi de părinţii lor au venit în scuarul Teatrului de Operă şi Balet „Maria Bieşu” din Chişinău pentru a sărbători Ziua Europei. „Este important să le explicăm copiilor de ce R. Moldova trebuie să facă parte din Uniunea Europeană. Viitorul lor este în UE”, consideră Eugenia Iurco din Chişinău. Femeia a venit împreună cu fiul său de doar trei ani, Timur, pentru a-i arăta ce viitor îl aşteaptă în cazul în care R. Moldova se va integra în UE.

„Dragi prieteni, la mulţi ani, Europa! La mulţi ani, R. Moldova! La mulţi ani, Chişinău! Am plăcerea să anunţ deschiderea oficială a Zilei Europei”, a declarat în română comisarul european pentru Extindere și Politică de vecinătate, Stefan Fule. Oficialul este ţinta jurnaliştilor care roiesc în jurul său şi vânează fiecare mişcare şi declaraţie a oaspetelui important. Trec cu indiferenţă pe lângă o bătrânică de 83 de ani care, cu lacrimi în ochi, le povesteşte cetăţenilor ţărilor membre UE ce viaţă are în R. Moldova.

Ţărilor UE, scrise în rusă şi română

Îi este oferită libertatea de a-şi împărtăşi durerile: „M-au dat afară din apartament. Acum locuiesc pe scări. Mă ajută vecinii, îmi dau câte ceva de mâncare”, se plânge mătuşa Anastasia Mironaş privind cu tristeţe în direcţia demnitarilor care au făcut rând la tarabele cu mâncăruri şi băuturi tradiţionale preparate de reprezentaţii ţărilor care fac parte din comunitatea europeană, în care R. Moldova încă nu şi-a găsit locul. Pe corturile ţărilor membre UE denumirile sunt scrise în două limbi: rusă şi română.

Nu şi-a găsit un loc mai prezentabil şi cortul Republicii Moldova. Deşi pentru alte ţări s-a oferit un loc mai spaţios… „Noi n-am meritat probabil mai mult”, ne explică un tânăr care reprezintă R. Moldova în Satul European şi ne pune la dispoziţie mai multe ghiduri, printre care şi „Ghidul de integrare a cetăţenilor străini în R. Moldova”.

Un oaspete deosebit

Toţi sărbătoresc, dar mătuşa Anastasia plânge

Dumitru a venit „liber” la Chişinău din stânga Nistrului. Priveşte impresionat spre scena pe care evoluează ansamblurile de dans din diferite ţări. „Este ceva nou pentru mine. Ar fi frumos să ne integrăm în UE. Poate şi situaţia persoanelor cu dizabilităţi se va îmbunătăţi. Dar ca să se întâmple acest lucru, nu trebuie să aşteptăm să facă UE ceva pentru noi, ci să ne gândim ce trebuie să schimbăm ca să fim demni de a face parte din ea”, este de părere bărbatul.

Faptul că de 20 de ani nu se poate deplasa decât în scaunul cu rotile nu a fost o barieră pentru el ca să ajungă la Chişinău. În acest timp, se aproprie de noi o doamnă şi ne roagă să nu plasăm fotografia lui Dumitru în ziar pentru că s-ar putea pomeni cu probleme în stânga Nistrului şi această vizită la Chişinău ar putea fi ultima pentru el.

Liber la furat

Imediat ce a înţeles că suntem jurnalişti, un tânăr se apropie de noi şi ne întreabă dacă ar putea să-şi expună opinia. „Eu cred că R. Moldova ar putea să se descurce de una singură, iar UE este o resetare a regimului sovietic”, ne spune Cristofor, o cioară albă printre toţi cei care au venit să sărbătorească Ziua Europei. Nu se lasă aşteptată reacţia altui tânăr. „Nu sunt de acord cu el. R. Moldova nu poate fi de una singură. Mai bine de 20 de ani am fost singuri şi unde am ajuns? S-a furat şi se fură în continuare”, este de părere Mihai.

Spaniolii au împărţit paella şi sangria pe gratis, după care au încins atmosfera cu dansuri latino. La întrebarea din ce este făcută licoarea, spaniolii au atenţionat: „Peste două ore veţi simţi”

Apropo, liber la furat au avut câţiva indivizi pe moment neidentificaţi, care, în noaptea de vineri spre sâmbătă, au furat mai multe mese şi scaune din scuarul Operei Naţionale. Primarul capitalei Dorin Chirtoacă a dat vina pe numărul mic de poliţişti care au patrulat zona.

Microfonul liber

Ajuns în faţa microfonului liber instalat în Satul European, Dorin Chirtoacă, primarul Chişinăului, este luat la întrebări de locuitorii capitalei. „Dumneavoastră spuneţi că v-aţi luat o piatră de pe suflet, răspunzând la întrebarea precedentă. Acum îmi permiteţi să vă adresez o altă piatră. De ce nu-i puteţi amenda sau să-i puneţi să lucreze în folosul societăţii pe cei care fac mizerie în curtea blocurilor, parcurilor, transformând Chişinăul într-o gunoişte?”, îl întreabă la microfonul „liber” un locuitor al Chişinăului. „Legea, din păcate, nu-i permite primarului să sancţioneze pe cineva”, explică Chirtoacă. „Ei, atunci mai avem mult până să ajungem capitală europeană”, spune bărbatul nemulţumit de răspunsul edilului.

Eugenia Iurco însă nu-şi poate explica de ce primarul a acceptat amânarea serbării Zilei Europei la Chişinău, dar e important că lui Timur i-a plăcut sărbătoarea şi, înainte de a părăsi Satul European, i-a spus mamei că şi-ar dori să locuiască în ţara în care toţi zâmbesc, dansează, cântă şi îţi dau steguleţe, baloane şi bomboane.

Oficialii au alte aşteptări de la UE pe care şi le-au expus în cadrul evenimentului, iar Dorin Chirtoacă îşi recunoaşte greşeala şi promite că pe viitor, 100 de ani înainte, Ziua Europei, la Chişinău, se va sărbători pe 9 mai, şi nu pe 18, cum a fost anul acesta.

Svetlana Panţa

 Articole asemănătoare:

• Chirtoacă, prim-ministru? // Scrisorile lui Buraga
• Din 1 februarie pensionarii circulă gratuit cu transportul public
• Scrisorile lui Buraga:Victoria nu încape de Europa

Se spune că ucigaşul revine la locul crimei. În cazul omorului de la Hânceşti, unde a fost violată şi omorâtă cu sânge rece o tânără de 18 ani, suspectul a venit la înmormântarea victimei. Potrivit oamenilor legii, care au fost prezenţi la funeralii, suspectul a fost zărit de după un deal, privind cum zeci de prieteni şi apropiaţi ai adolescentei aruncă un pumn de ţărână peste sicriul coborât în groapă.

Ieri a fost petrecută pe ultimul drum Galina Ghimbaţov, cea mai frumoasă vânzătoare de flori din Hânceşti. A fost înmormântată alături de tatăl său, care a decedat cu mulţi ani în urmă, la mormântul căruia a venit fata în ziua în care a fost omorâtă.

Amintim că în noaptea de luni spre marţi, mama tinerei a alertat poliţia spunând că şi-a găsit fiica fără suflare în camera vecină. Atunci femeia a declarat că nu-şi poate explica ce s-a întâmplat. „Dimineaţa am vrut să o trezesc la lecţii şi, când m-am uitat, era deja rece. Eram în altă cameră. Televizorul a funcţionat toată noaptea şi n-am auzit nimic”, a declarat foarte calmă mama Galinei.

Astăzi, poliţiştii o îngrădesc de prietenii tinerei ucise fără milă, deoarece s-a stabilit că femeia ar fi complicele celui care i-a luat viaţa răposatei. Potrivit poliţiştilor, înainte de a fi omorâtă, tânăra a fost violată de un prieten de pahar al mamei sale. Vecinii spun că în acea seară, de Paştele Blajinilor, femeia a dat peste cap mai multe pahare de „sufletul celor morţi”. Ulterior, unul dintre amicii săi ar fi intrat în camera în care era Galina şi a abuzat-o sexual, după care a strangulat-o. Oamenii legii susţin că în timpul interogărilor, fiind luată la întrebări, mama tinerei a recunoscut că şi-a găsit fiica moartă, iar alături dormea presupusul asasin. L-ar fi ajutat să şteargă urmele de sânge, după care suspectul a fugit de la locul crimei, iar femeia a sunat la 902.

Prietenii şi colegii de clasă ai tinerei asasinate nu-şi pot explica cum a putut mama Galinei contribui la ascunderea omorului fiicei sale. „Chiar dacă făcea abuz de alcool, Galina vorbea doar de bine despre mama sa şi îşi dorea din tot sufletul să o trateze de acest viciu”, ne spune Olga, o prietenă apropiată a victimei.

Pe 29 aprilie curent, Galina a sărbătorit 18 ani, iar pe pagina sa de pe o reţea de socializare a scris: „Deja sunt 18 ani. Mulţumesc mamei pentru această zi”. Cu ocazia zilei sale de naştere, prietenii i-au dedicat un filmuleţ, iar exact peste 13 zile, pe 13 mai curent, Galina şi-a găsit sfârşitul în propria casă, fiind violată şi omorâtă de un iubit de-al mamei sale.

Femeia are statut de bănuit. Nu a fost reţinută, dar are interdicţia de a părăsi localitatea. Vecinii spun că, de când s-a aflat că este complice, nu iese din casă, îi este frică.

Suspectul de 34 de ani a fost reţinut pentru 72 de ore. Dacă va fi găsit vinovat, riscă să-şi petreacă restul vieţii după gratii. Galina va rămâne în memoria celor apropiaţi ca o fată întotdeauna zâmbitoare şi plină de viaţă.

S.P.

 Articole asemănătoare:

• Copil de 7 ani omorât de concubinul mamei sale
• Fetiţa de 2 ani, care a fost violată, a fost externată
• Fetiţa de 2 ani, care a fost violată, a fost externată

Cum îşi explică părinţii violenţa faţă de copiii lor

Cine se face responsabil de copiii care ajung în stare gravă la spital fiind maltrataţi fără milă de propriii părinţi? Avocatul Parlamentar al copilului, Tamara Plămădeală, consideră că numărul mare al cazurilor de violenţă în familie unde au de suferit în special copiii ar putea fi rezultatul unor lacune ale sistemului de asistenţă socială.

Ministrul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Valentina Buliga, bate în autorităţile publice locale şi comunităţile care ştiau despre existenţa unor agresori în familii, dar preferau să tacă. Comunitatea spune că nu e bine să te amesteci în viaţa unei familii străine. Un cerc vicios.

Între timp, noi cazuri de copii maltrataţi completează statisticile ruşinoase. Printre acestea se numără şi o fetiță de opt ani din s. Leca, raionul Cantemir, care nu a supravieţuit cruzimii tatălui vitreg în grija căruia a fost lăsată de mama care a ales calea străinătăţii pentru a-i asigura familiei sale un trai decent.

Mult râvnita reparaţie fără sfârşit a casei se pare că le-a luat minţile unor locuitori din R. Moldova care pleacă peste hotare pentru a câştiga banii necesari, lăsându-şi copiii în grija rudelor, cunoscuţilor sau a persoanelor în care au încredere. Când au venit la faţa locului, poliţiştii din Cantemir au găsit într-o cameră frumos amenajată corpul neînsufleţit al unei fetiţe de opt ani. Zăcea într-o baltă de sânge. Vecina care a alertat oamenii legii a declarat că a auzit strigătele tatălui vitreg al copilei. Acesta urla că a ucis-o pe copilă şi intenţiona să-şi pună capăt zilelor. N-a reuşit. Deşi şi-a aplicat o lovitură de cuţit în burtă, bărbatul a fost găsit la timp de oamenii legii şi dus la spital. Astăzi, bărbatul se află în secţia de reanimare supravegheat 24 din 24 de ore de un poliţist.

Pentru că a crezut că-l va lăsa soţia

Imaginea de pe ecranul calculatorului, a unei femei care se ţine de cap, i-a făcut pe oamenii legii să presupună că fetiţa a fost omorâtă în ochii mamei care se afla la mii de kilometri distanţă. De cinci ani, femeia este plecată în Italia. Oamenii legii spun că suspectul era în stare de ebrietate când a comis actul macabru. Bărbatul s-a certat cu soţia în timp ce vorbeau prin skype. El a ameninţat-o că îi va omorî fiica din prima căsătorie, dacă nu-i trimite bani. Pentru că femeia ar fi refuzat, el a ucis copila cu sânge rece. Mai întâi a lovit-o cu un topor, după care a străpuns-o de câteva ori cu o şurubelniţă în zona inimii.

Ieri, micuţa a fost petrecută pe ultimul drum. La înmormântare a fost prezentă şi mama fetei, care a venit acasă pentru a-şi lua rămas bun pentru totdeauna de la micuţa ei. Culmea este că şi în timpul funeraliilor rudele s-au împărţit în două tabere. Unii acuzau gestul animalic al bărbatului asasin, alţii însă îi luau apărarea, spunând că a făcut-o din disperare, deoarece soţia l-a ameninţat că îl va părăsi. Dacă va supravieţui, bărbatul riscă să fie condamnat pe viaţă.

Pentru că era beat şi nu realiza ce face

„El m-a bătut de câteva ori. Dar, mă rog, sunt femeie, nu pot scoate gunoiul din casă. Cu copiii se comporta binişor. Îi mai lovea cu o vărguţă la poponeaţă, ca tată”, a menţionat Larisa, mama fetiţei de cinci ani din Cantemir care, în februarie curent, a decedat la spital.

Micuţa a fost snopită în bătăi de propriul tată pentru că ar fi făcut gălăgie. Astăzi, Larisa a rămas singură. Un copil e în mormânt, altul – la o casă de tip familial, soţul – în puşcărie, şi ea, invalidă pe viaţă, totul în urma loviturilor pe care i le-a aplicat acum câţiva ani alesul inimii sale. Femeia regretă că nu a anunţat poliţia atunci când era bătută de soţ, acum îşi asumă vina pentru tot ce s-a întâmplat.

Bărbatul care se află astăzi în detenţie spunea iniţial că nu-şi aminteşte ce a făcut pentru că era beat, acum ar vrea să-şi ceară iertare, dar nu are de la cine.

Pentru că nu ştia că fiul lui este bolnav psihic

Un alt adept al metodelor tradiţionale de educare a copiilor plânge astăzi pentru că şi-a făcut cu mâna lui copilul invalid. Este vorba de bărbatul din Mingir, Hânceşti, care i-a tăiat cu un cuţit de bucătărie un deget propriului fiu de doar 12 ani pentru că băiatul a furat de la unchiul său 3400 de lei. Iniţial, vorbea cu mândrie despre aşa-numita lecţie de viaţă pe care i-a dat-o fiului său, însă a urmat a doua lecţie, deja pentru tatăl „călău”.

Potrivit asistentei sociale din localitate, tatălui i-a fost intentat un dosar penal şi pe perioada judecăţii are interdicţia de a se apropia de familie la o distanţă de doi kilometri. Astăzi, bărbatul locuieşte de unul singur şi scrie numeroase cereri să i se permită măcar de sărbători să-şi vadă soţia şi copiii. Culmea este că băiatul despre care toţi vorbeau că a scăpat de sub controlul tuturor celor responsabili de educaţia lui, fiind consultat de psihologi, a fost diagnosticat cu tulburări psihice.

Doar după ce a aflat despre boala fiului său, tatăl a conştientizat ce greşeală a făcut şi îşi cere iertare. Băiatul avea de fapt nevoie de tratament psihiatric, dar a fost tratat cu violenţă de propriul tată. „Suntem zguduiţi, cutremuraţi de ceea ce se întâmplă şi cred că eforturile noastre încă nu şi-au atins scopul pe care-l urmărim, o ţară fără violenţă în familie”, a declarat Buliga.

Deşi ministrul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei ne tot vorbeşte despre politicile şi strategiile care sunt în curs de implementare, statisticile arată contrariul. Conform datelor oferite de agențiile ONU, în Republica Moldova mai mult de jumătate din copiii de şase–şapte ani susțin că sunt pedepsiți prin aplicarea forței fizice, iar aproximativ fiecare al zecelea bebeluș de până la un an este bătut de părinți.

Potrivit MAI, în 2012, au fost înregistrate peste 1000 de cazuri de abuz asupra copiilor, însă nu se ştie numărul exact al familiilor în care copiii sunt maltrataţi de părinţi, multe dintre acestea rămânând ascunse de ochii lumii sau vecinii le cunosc, însă preferă să tacă.

Svetlana Panţa Articole asemănătoare:

• Mortul e de vină?!
• Tatăl călău
• Tatăl monstru

Medicul de gardă Vitalie Zinovei: „Va fi introdus sistemul de delimitare a pacienţilor. Astfel, în funcţie de gravitatea stării pacientului, la internare i se va da un cartonaş. Pacienţii în stare critică vor primi cartonaş roşu, cei care mai pot aştepta un pic – cartonaş galben şi, respectiv, verde şi alb”

La Cahul s-a deschis Secţia de primiri urgenţe. Pacienţii ne-au împărtăşit durerile

Anica Antohin a lucrat 34 de ani mulgătoare la o fermă de vaci din Cahul. A muncit cu gândul că după pensionare viaţa sa va deveni mai uşoară. Imediat ce-l observă pe fostul preşedinte al Parlamentului, Marian Lupu, îşi ia inima în dinţi şi se îndreaptă spre el. Bătrânica are o întrebare care o macină: „Când o să hie bine?”.

Eveniment în Cahul. În cadrul Spitalului raional Cahul a fost inaugurată Secţia primiri urgenţe (SPU). „La noi, în fiecare zi e eveniment. S-a reparat o groapă pe drum şi poftim… eveniment”, ne spune şoferul pe nume Ion, încercând să ocolească „rănile” drumului parcă după bombardament. Ajunşi în curtea spitalului vedem zeci de pacienţi, fiecare cu durerile lui. Razele soarelui şi halatele albe le dau angajaţilor spitalului un ton de speranţă pe chipurile lor vădit emoţionate. Medicii şi asistentele medicale aşteaptă ascultător să înceapă discursurile de felicitare.

„Vine Lupu!”, ne atenţionează o doamnă îmbrăcată în halat alb care, acum câteva clipe, ni s-a plâns pe salariul mic de infirmieră pe care se întâmplă să-l primească cu întârziere.

Lupu: „Încerc să gândesc logic”

Pe rând îşi spun păsul cei care au investit în SPU Cahul: reprezentanţii de la Agenția Elvețiană pentru Cooperare și Dezvoltare care au contribuit cu zece milioane de lei, Compania Naţională de Asigurări în medicină ce a alocat peste un milion de lei pentru reconstrucţie şi reprezentanţii Consiliului Raional Cahul, care, în decembrie 2012, din comunişti s-au făcut peste noapte democraţi.

„Logic”, este prezent şi democratul Marian Lupu care a venit să dea o notă realizărilor de la Cahul, etalându-şi iniţial cunoştinţele limbii franceze şi apoi cele ale limbii române, pardon, demnitarul, în septembrie 2012, s-a răzgândit, declarând că vorbeşte moldoveneşte.

„Este o iniţiativă foarte şi foarte necesară. Nu sunt eu medic, dar înţeleg că este foarte şi foarte important să dispui de toate condiţiile pentru tratamentul pacienţilor, dar gândesc că nu voi greşi ca cetăţean şi ca om care încearcă să gândească logic că asistenţa medicală de urgenţă vine ca un lucru absolut deosebit, ea atinge acele cazuri când e vorba de viaţa unui om şi soarta lui depinde foarte şi foarte mult de condiţiile care îi sunt oferite”, se adresează ilogic pacienţilor Marian Lupu.

Despre condiţiile ţării în care locuieşte vrea să-l întrebe pe demnitar pensionara Anica Antohin, internată cu probleme cardiace. „Şi moşneagu’ e la spital. Am rămas acasă numai noi şi căţeii. Copiii au plecat la capitală. Vreau să-l întreb pe Lupu cum poţi să trăieşti cu o pensie aşa de mică? Am lucrat toată viaţa mulgătoare. Mirosul de băligar mi s-a pus pe inimă. Ci am agiuns la bătrâneţe?”, se întreabă bătrâna şi, văzând că Lupu intră în spital, îl urmează, dornică să-i adreseze întrebările care o macină.

„Vom reuşi să salvăm mai multe vieţi”

Miroase a nou. Saloanele sunt dotate cu echipament de performanţă de care medicii se bucură asemenea unor copii. „Vom reuşi să salvăm mai multe vieţi”, menţionează medicul de gardă Vitalie Zinovei care a avut nevoie de un sufleor ca să ne spună ce funcţie are. Pesemne că s-a renovat nu doar SPU, dar şi denumirea funcţiilor angajaţilor medicali, în fine, atribuţiile au rămas aceleaşi, să reacţioneze prompt atunci când la spital este adus un pacient în stare gravă.

„A fost un caz în care un bărbat fără dinţi a înghiţit o bucată de carne. Colegii s-au uitat şi au constatat că are cancer la gât, eu le spun că e o bucată de carne acolo. Am scos-o şi bătrânelul a început să respire. Iată acest moment e fericire. Acele câteva clipe sunt foarte importante. Omul moare foarte repede. Până la renovare, secţia de internare era la primul etaj, iar reanimarea era la etajul patru. Pierdeam vieţi până duceam pacientul de la o secţie în alta”, menţionează Zinovie. Are în spate 25 de ani de activitate şi a pierdut deja numărul vieţilor salvate.

Resuscitarea gratuită, în rest…

Însă, pentru cei care nu au poliţă de asigurare obligatorie, greutăţile încep în clipa în care au fost readuşi la viaţă, deoarece doar resuscitarea este gratuită pentru ei. Pentru cei asiguraţi serviciile medicale ar trebui să fie gratuite, însă unii pacienţi ne mărturisesc că lucrătorii medicali le mai întind uneori o mână de ajutor contra plată. „Ei, până nu pui cuiva în… (pacienta bate cu mâna pe buzunarul şorţului), nimeni nu mişcă un deget”, ne spune în şoaptă o pensionară.

„Din păcate, nu prea avem asemenea plângeri. Pacienţii nu se încumetă să lupte cu sistemul. Dacă un medic îi spune unui pacient asigurat să cumpere medicamente compensate sau îi cere bani, pacientul trebuie să păstreze bonul, să aibă dovezi şi să semnaleze actele de corupţie. Să scrie o plângere la managerul instituţiei şi la CNAM”, a declarat pentru JURNAL Lilia Onea, şefa Serviciului de informare şi comunicare CNAM.

Când va veni timpul?

Administraţia spitalului, la rândul său, a dat de înţeles că banii oferiţi de CNAM sunt insuficienţi pentru a achita un salariu decent pentru lucrătorii medicali şi se ascund în spatele renovărilor costisitoare. „Este timpul ca managerii instituţiilor medico-sanitare să înţeleagă că nu trebuie să trăiască doar din banii CNAM. Compania plăteşte pentru serviciul prestat pentru manopera (salarizarea) lucrătorului medical şi toate consumabilele necesare”, a menţionat Onea.

Dar să revenim la mătuşa Anica, care stă în faţa panoului cu pozele până şi după renovarea SPU. Schimbările sunt vizibile, însă bătrâna rămâne tot amărâtă. Nu a reuşit să se apropie de Lupu. Acesta, fiind înconjurat de bodyguarzi, a devenit inabordabil pentru bătrâna care şi-a dorit tare mult să-l întrebe „Dar când o să hie bine?”. Asistentele medicale încearcă să o calmeze, pacienta suferă de inimă şi îi sunt contraindicate emoţiile negative.

Noua secție va acorda servicii medicale de urgență nu doar locuitorilor din Cahul: fiind o structură regională, aici vor fi transportați pacienţi în stare de urgență din toată regiunea de sud a republicii – raioanele Leova, Basarabeasca, Cantemir, Căușeni, Cimișlia, Taraclia, deservind 255 mii de locuitori.

Svetlana Panţa 

 Articole asemănătoare:

• Sănătatea ne va costa mai scump
• Drumul spre sănătate
• CNAM, un model de succes în spaţiul est-european

Republica Moldova este considerată în continuare o ţară cu presă parţial liberă situându-se pe locul 112 din 197 de ţări analizate, conform organizaţiei Freedom House

Încercările de intimidare a reporterilor, uneori chiar agresiunile, nu-i fac să renunţe la profesia pe care şi-au ales-o. Sunt riscurile meseriei, spun jurnaliştii. Astăzi, de Ziua Mondială a Libertăţii Presei, cât de liberă este presa în R. Moldova?

„Nimeni şi nimic nu mă va opri să fac ceea ce-mi place, să fiu în mijlocul evenimentelor şi să aduc oamenilor ştirile importante”, ne comunică Victoria Ocară, reporter Jurnal TV. Tânăra a fost lovită cu o piatră în cap de un individ în timpul Marşului Unirii de la Bălţi, care s-a dorit a fi o acţiune paşnică. „Ne aflam la intersecţia dintre străzile Ştefan cel Mare şi Puşkin, când am observat că dinspre primărie vine un grup de 35 de persoane, cu pietre. În acele momente aveam grijă de colegul meu care filma. Voiam să-l trag de cămaşă şi să-l dau într-o parte când am simţit că îmi amorţeşte jumătate de cap. M-am apucat de un poliţist şi i-am spus că sunt rănită. S-au adunat mai mulţi tineri din rândul unioniştilor, m-au luat pe braţe şi m-au dus la Urgenţă”, îşi aminteşte Victoria. Nu se consideră o eroină şi acest incident nu a făcut-o să renunţe la meseria pe care şi-a ales-o.

„Credeau că sunt spion român”

Jurnalistul de investigaţie Vitalie Călugăreanu spune că a învăţat din mers specificul acestei meserii riscante şi când trebuie să-i fie frică şi când, nu. Totuşi a trecut prin momente în care s-a simţit dezarmat. Este şi cazul când a fost reţinut de miliţieni separatişti, dus la izolator şi ţinut câteva ore cu mâinile şi picioarele legate. „Am fost înhăţat în timp ce filmam cum militarii separatişti săpau un şanţ, chipurile tranşee. Pe atunci lucram pentru un post românesc de televiziune. Credeau că sunt spion român”, menţionează Călugăreanu.

„După trei ore de arest, mi-au spus că sunt liberă”

„De ce Europa Liberă este interesată de alegerile din stânga Nistrului?”, a fost întrebarea pe care i-au adresat-o miliţienii separatişti jurnalistei de la postul de radio „Europa Liberă”, Valentina Ursu. În decembrie 2011, în timpul campaniei electorale din stânga Nistrului, reporterul a ajuns în izolatorul de miliţie din Tiraspol. „Din cele şase ore cât m-am aflat în regiunea separatistă, trei am fost închisă în izolator pentru că am făcut nişte fotografii în secţiile de votare. Exact la ora indicată de ei, mi-au spus că sunt liberă. Nu m-au anunţat ce am încălcat, au spus că dacă aş fi fost cetăţean al Transnistriei mi-ar fi răspuns la mai multe întrebări”, relatează Valentina Ursu. Jurnalista presupune că a nimerit în lista neagră a separatiştilor după ce a transmis reportaje în timpul conflictului armat din 1992.

„Mai grav a fost pe timpul comuniştilor”

Preşedinta Centrului de Investigaţii Jurnalistice constată că, spre deosebire de perioada de guvernare comunistă, astăzi jurnaliştii sunt mai liberi. „Mai grav a fost pe timpul comuniştilor, când am fost hărţuiţi de organele de drept. După verificările efectuate de CCEC şi Fisc care au năvălit cu diverse controale la centrul nostru, unii jurnalişti au înţeles că dacă vor continua cu investigaţiile pe marginea cazurilor de corupţie se vor confrunta cu probleme şi au decis să plece”, îşi aminteşte Cozonac.

„Presa nu prea are ce sărbători”

„Sunt la poliţie, dau explicaţii”, ne spune activistul Oleg Brega. Deşi nu se consideră jurnalist, este mereu cu camera video în mână, lucru care-i deranjează pe cei filmaţi. „Mă simt hărţuit. Într-o săptămână, am fost amendat cu 3200 de lei, de trei ori agresat de fel de fel de idioţi, inclusiv de purtători de epoleţi. Dar pentru cazul când am fost jefuit în 8 aprilie 2009 nici acum nimeni nu a fost tras la răspundere, nu se ştie unde se află camera JURNALULUI şi camera mea. În cazul universităţii slavone, procesul se tergiversează şi acuşi se fac doi ani de atunci. Deci, nu prea are ce sărbători presa la 3 mai”, conchide Brega.

Acum un an, reporterul Jurnal TV, Crina Balea, a fost pusă de procurori în faţa alegerii: ori îşi divulgă sursele, ori i se intentează un dosar penal. Este vorba de articolul despre acordarea gradului de general şefului Brigăzii de poliţie cu destinaţie specială „Fulger”. „Iniţial, am fost chemată la sediul Brigăzii. A doua zi am, fost chemată la Procuratură. Am refuzat să-mi divulg sursele”, relevă jurnalista.

Cea mai efectivă armă

Corupţia din justiţie limitează libertatea de exprimare a jurnaliştilor. „Una dintre formele cele mai periculoase ale atacurilor asupra unui jurnalist sau a unui grup de presă, rămâne pentru mine un dosar în instanţă, împotriva unui ziar, ajuns pe mâna unui judecător corupt. Atunci impunerea plăţii unor prejudicii prea mari poate ruina o redacţie, poate mai rău decât un agresor care comite abuzuri fizice”, remarcă Alina Radu, directorul publicaţiei „Ziarul de gardă”.

Deci, felicitări. Azi e Ziua libertăţii Presei.

Svetlana Panţa  

 Articole asemănătoare:

• Cutia cu piuneze: Sensibilitatea separatiştilor
• Arestarea lui Vardanian – ruşine pentru Europa
• Jurnaliştii ucraineni acuză regimul Ianukovici de cenzură

A fost rănit de două ori, a supravieţuit focurilor de armă şi unei explozii şi a cucerit-o pe Olimpiada

Cetăţeanul de onoare al oraşului Cahul, grănicerul de onoare al R. Moldova, Grigore Sidorenko a împlinit recent 102 ani, calităţi care nu au de suferit odată cu trecerea anilor. Imediat ce ne vede că i-am păşit pragul casei, unde vedem câteva buchete de flori aduse de poliţişti de frontieră, Sidorenko ne invită să luăm loc pe un scaun şi începe să caute prin sertare… un pieptene.

Cu şuviţele de păr încărunţit bine aranjat, bătrânul începe să depene firul amintirilor. Are ce ne povesti. A trecut prin două războaie mondiale, foamete, decesele celor apropiaţi, cele mai colorate însă sunt momentele frumoase din viaţa lui. Bătrânul ne împărtăşeşte şi secretul longevităţii. Cu o zi înainte de a merge la Cahul, îi contactăm pe poliţiştii de frontieră din zonă ca să-l anunţe că va avea oaspeţi de la Chişinău. „Nu l-am găsit acasă. Vecinii ne-au spus că e plecat la fiica lui”, ne spune poliţistul de frontieră Ion Pitihasnîi.

A doua zi, avem noroc şi-l găsim pe bătrân acasă, pe strada Garoafelor din Cahul. „Eh, de nu m-ar deranja durerea de picioare, aş fi erou”, ne spune bătrânul zâmbind. Are un simţ al umorului rafinat şi nu ezită să mai bage şi câte o glumă, chiar şi atunci când îşi aminteşte despre momentele grele din viaţa lui. S-a născut la 18 aprilie 1911 în Burgustan, Imperiul Rus, iar din 1944 și până în prezent locuieşte în oraşul Cahul. Cel de-Al Doilea Război Mondial l-a adus pe tărâmurile R. Moldova. „Nu voi uita niciodată ziua în care soţia mea a intrat în cameră şi mi-a spus alarmată că s-a început războiul. A doua zi, am fost chemat pe front. Aveam şi un fiu de cinci ani, însă din acea zi nu mi-am mai văzut nici soţia şi nici fiul. Nemţii i-au omorât”, spune îndurerat bătrânul.

A câştigat „Olimpiada”

În timpul războiului a fost rănit de două ori, a supravieţuit focurilor de armă şi unei explozii în urma căreia s-a ales cu o contuzie cerebrală. Nu a lăsat însă arma din mâini. „Îmi spuneau că nu mai trebuie să ies pe câmpul de luptă. Dar trebuia să mă răzbun. Şi am luat automatul în mâna sănătoasă!”, spune Sidorenko, ridicând cârja în sus şi îndreptând-o în gol.

Nu se plânge pe soartă. Odată ajuns la Cahul, nu doar şi-a găsit un loc de muncă, punctul de trecere de la Cahul unde a lucrat mai bine de un deceniu, dar şi femeia care i-a vindecat rănile sufleteşti şi alături de care a petrecut cei mai frumoşi ani din viaţa lui. „Nu mi-a fost deloc uşor să o cuceresc pe Olimpiada, însă peste un an şi jumătate ea însăşi mi-a propus să ne oficiem relaţia. Aveam pe atunci 35 de ani. Acum locuiesc în casa ei. Soţia mea mă aşteaptă de 20 de ani la cimitir, dar nu pot să mă culc de viu în sicriu”, remarcă moşul.

Cele mai fericite momente din viaţa lui sunt naşterea celor doi copii. Îi pare rău că, deşi a reuşit să-şi salveze de foamete cele trei surori care au rămas în grija lui în urma decesului tatălui în 1929, s-a simţit neputincios atunci când fiul lui de 30 de ani a ajuns în stare gravă la spital după ce a căzut în cap de pe o bară.

„Era antrenor la şcoala de sport din Cahul. Făcea exerciţii la bară şi s-a prăbuşit. Am rămas doar cu o fiică de care am grijă, deoarece este invalid de gradul întâi. Am şi nepoţi, dar unii au uitat de mine, în special cei de pe fecior. După moartea lui, mă vizita adesea nora, până într-o zi…”, veteranul îşi întrerupe povestea vieţii. Şi-ar fi putut găsi sfârşitul în urma unei vizite a nurorii sale. Bătrânul care a supravieţuit două războaie era cât pe ce să-şi dea suflarea intoxicat cu 50 de grame de tărie adusă de nora sa.

Izvorul vieţii centenarului

Deşi nu aude prea bine, este deprins să audă întrebarea pe care i-o adresează mai toţi cei care îi păşesc pragul. „Cum am reuşit să ajung până la aşa vârstă? Hmm! Am o grădină lângă râul Frumoasa, ştiţi că şi Cahulul avea pe timpuri această denumire? În fiecare dimineaţă fugeam până acolo, lucram câte jumătate de oră şi fuga înapoi. Când m-am plictisit să fug, mi-am luat bicicletă. Mă mişc mult”, ne împărtăşeşte secretul longevităţii Grigore Sidorenko. „Râul Frumoasa are o apă care îţi dă sănătate”, se grăbeşte să adauge omul de 102 ani.

Bătrânul ne contrazice atunci când îl întrebăm cum se descurcă de unul singur. „Nu sunt singur. Îl am pe Tarzan, care mă păzeşte, aşa cum am păzit şi eu hotarele acestei ţări minunate care mă găzduieşte aproape 70 de ani. Şi am un motan roşcat cu care mă lupt în fiecare zi pentru că urcă pe masă”, ne spune bătrânul, îndreptând cârja spre motanul năzbâtios.

Este un gentleman adevărat. Ne petrece până la poartă şi ne îndeamnă să mai venim în ospeţie. A reuşit să ne povestească doar o secvenţă din viaţa lui, ar avea multe de spus, ar putea multe să le mai facă, dar, din cauza anilor, puterile îl lasă, însă amintirile nu se decolorează cu trecerea timpului.

Svetlana Panţa

 Articole asemănătoare:

• Moldovean cu dublă cetăţenie a vrut să iasă din România cu permis fals
• Incompetenţa vameşilor RM face victime
• Eroul Poliţiei de Frontieră

Se bucură că activitatea sa se axează nu doar pe obstetrică şi ginecologie, dar este consacrată şi studierii demografiei

Gheorghe Paladi provine dintr-o familie de ţărani, din suburbiile Chişinăului, dar care la îndemnul soţiei fratelui s-a făcut medic. Se află la spital mai mult timp decât acasă, iar când vede zâmbetul pe feţele pacienţilor lui şi aude un „Mulţumesc!” spus din tot sufletul, are putere de lucru pentru toată ziua. La cei 84 de ani ai săi, Gheorghe Paladi continuă să opereze şi este mândru că a asistat naşterile la nepoatele fostelor sale paciente.

„Am fost opt copii în familie, aşa că şcoala primară am absolvit-o la Buiucani. Am continuat studiile la Liceul „Alecu Russo”, îşi aminteşte cu drag de copilărie academicianul Gheorghe Paladi.

La doar 16 ani, e student la Medicină, la 21 – specialist cu diplomă, la 38 de ani, devine profesor universitar, cel mai tânăr profesor în obstetrică din cadrul ex-URSS. „Fratele meu a absolvit teologia şi istoria, şi a avut mult de suferit atunci când s-au produs schimbările în Basarabia. Copil fiind, soţia lui mi-a spus să mă fac doctor pentru că medicii sunt mai puţin supuşi presiunii politice. Asta m-a făcut să intru la Institutul de Medicină şi chiar să-mi aleg specialitatea de obstetrician-ginecolog, pe care o iubesc la nebunie”, îşi aminteşte Gheorghe Paladi.

După o perfecţionare la Moscova, fondează, la Institutul de Stat de Medicină din Chişinău, Laboratorul de izotopi, noutate mare pe atunci. Realizează în clinică şi în acest laborator prima teză. În 1959, este desemnat specialist în obstetrică şi ginecologie la Ministerul Sănătăţii din Moldova, concomitent fiind expert în unele probleme de ramură în ministerul unional. În cei 26 de ani cât a activat la Ministerul Sănătăţii, a reuşit să fondeze în dimensiune republicană şi să pună pe picioare serviciul obstetrical-ginecologic. El a fost cel care a propus înfiinţarea Centrului Mamei şi Copilului din Chişinău.

„Când am început să activez ca medic, femeile năşteau acasă. Am lucrat să le aducem la maternităţile de pe lângă colhoz. Apoi au fost formate spitalele de circumscripţie, cele raionale. Toţi indicatorii sănătăţii reproductive s-au îmbunătăţit. Acum trecem printr-o perioadă de scădere şi trebuie să facem ceva”, spune specialistul.

La 84 de ani, operează şi consultă

„Putem face, dar nu ai cu cine. E nevoie de alte reforme. Noi nu putem să ţinem o maternitate cu 300 de naşteri pe an sau un specialist care va degrada şi va aduce doar pagube. Dacă face o cezariană timp de o lună, el nu poate să crească profesional. Ce fel de dezvoltare vrem noi? Trebuie să facem o regionalizare, centre noi, trebuie să implementăm noi tehnologii. Toţi spun că medicii nu vor să plece din oraş, dar unde să se ducă? Nu degeaba au învăţat 6 – 10 ani. Astăzi nu putem lucra cu mâinile goale. Este era noilor tehnologii”, afirmă entuziasmat Paladi.

În 1993, datorită rezultatelor obţinute în munca de cercetare, organizatorică şi practică, profesorul universitar Gheorghe Paladi este ales membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Prin munca-i fără de preget a devenit Laureat al Premiului Academiei de Ştiinţe a R. Moldova. Bogata sa experienţă, acumulată în activitatea de cercetare şi în cea clinică, este aproape integral reflectată în cele 600 de lucrări ştiinţifice.

Susţine că face ceea ce a făcut în fiecare zi acum mulţi ani. „Operez, consult. În acelaşi timp, activez la Centrul de Cercetări Demografice al Populaţiei, pe care l-am deschis abia în 1997. Noi trebuie să ştim câţi suntem astăzi şi câţi vom fi mâine – poimâine. Omul, populaţia formează societatea. Mă bucură că activitatea mea se axează nu doar pe obstetrică şi ginecologie, dar este consacrată şi studierii demografiei. Mai ales că cifrele nu sunt deloc îmbucurătoare. Numărul populaţiei se micşorează zi cu zi, în toată lumea şi în special în R. Moldova. Dacă mai înainte aveam 100 de naşteri pe an, acum avem aproximativ 38 –39. Dacă fluxul de migraţie va persista, vom rămâne fără oameni”, spune cu îngrijorare academicianul.

Merite, distincţii şi zâmbete

Cei care îl cunosc bine pe Gheorghe Paladi îl consideră un intelectual aristocrat, un om cu înalte principii de viaţă. Este membru al Societăţii Europene de Obstetrică şi Ginecologie, membru al Biroului Executiv al Societăţii Internaţionale de Psihologie şi Medicină Prenatală, membru al Societăţii de Obstetrică şi Ginecologie din România, membru al Uniunii Internaţionale Ştiinţifice pentru Studierea Populaţiei. Pentru munca depusă, statul l-a răsplătit cu mai multe ordine şi medalii: „Om Emerit”, laureat al Premiului de Stat, Eminent al Ocrotirii Sănătăţii din U.R.S.S. Este distins cu „Ordinul Republicii”, medaliile „D. Cantemir” şi „N. Testemiţanu”, cu Diploma de Excelenţă a Societăţii de Obstetrică şi Ginecologie din România, Diploma de Recunoştinţă a AŞM. În 2012, la palmaresul său s-a mai adăugat Premiul pentru „Întreaga carieră medicală” care i-a fost înmânat în cadrul Galei Premiilor în Sănătate.

„Aprecierile trebuie să fie. E plăcut, te simţi bine. Nu am primit ceva prin protecţie. Ar fi cel mai dureros lucru pentru mine. Am meritat, bine. Nu – nu! Dar cel mai mult mă bucură zâmbetele de mulţumire ale mamelor care au născut şi sunt sănătoase şi ele, şi copiii lor”, spune cu modestie doctorul.

Cea mai mare mândrie a lui Gheorghe Paladi sunt cele două fiice care au urmat cariera mamei şi a tatălui şi, bineînţeles, se mândreşte cu cei 40 de discipoli care, sub îndrumarea ştiinţifică a acestui savant cu renume, au susţinut teze de doctor şi doctor habilitat în medicină.

Svetlana PanţaArticole asemănătoare:

• Astăzi vor fi decernate premiile municipale pentru tineret
• Profesorul Sava Costin a fost ales Membru de Onoare al AŞM
• Profesorul Constantin Turtă la 70 de ani

Umut Gheorghe Ilieş

Cuvinte pe care visează să le audă zeci de mame din R. Moldova ai căror copii au dispărut fără urmă

Deşi expertiza ADN a arătat că nu este fiul ei, Ludmila Ilieş din Făleşti este sigură că Umut, tânărul îngrijit de cinci ani de o femeie din Turcia, este Gheorghiţă al ei. În 2007, băiatul a plecat la Moscova şi nu s-a mai întors. Listele cu numele persoanelor dispărute se completează anual cu noi cazuri. Zeci de familii speră că într-o bună zi apropiatul dat în căutare le va păşi pragul casei.

R. Moldova îşi pierde cetăţenii. Plecaţi anual cu miile la muncă peste hotare, unii ajung să completeze listele cu numele persoanelor pierdute în condiţii necunoscute.

Au trecut mai bine de şase ani de când Gheorghe Ilieş a urcat în trenul Chişinău-Moscova cu gândul că în câteva luni se va întoarce acasă la părinţi şi cele trei surori mai mici, mezina având pe atunci doar trei luni. La scurt timp, un apel telefonic a transformat viaţa familiei Ilieş într-un adevărat coşmar.

„Soţul mi-a spus doar că trebuie să plece urgent la Moscova, însă a doua zi a fost internat, a murit şi nu mi-a spus ce s-a întâmplat”, îşi aminteşte îndurerată Ludmila Ilieş care, timp de o săptămână, a rămas văduvă şi fără fiu pe care îl caută disperată de ani buni.

„Acesta este fiul meu”, şi-a spus Ludmila Ilieş când a văzut la televizor o emisiune a unui post de televiziune rusesc despre un tânăr care, în 2008, a fost lovit de o maşină în Turcia. Medicii au reuşit să facă imposibilul ca tânărul fără şanse de a supravieţui să fie salvat. Atunci, la spital l-a văzut o femeie care n-a putut rămâne indiferentă faţă de povestea acestui tânăr fără acte despre care se ştia doar că a ajuns în Turcia în circumstanţe necunoscute. L-a luat acasă şi îngrijeşte de el de mai bine de cinci ani.

„Parcă am săpat o fântână cu acul. Este munca noastră zilnică. El e o floare pe care o udăm cu lacrimile noastre şi el înfloreşte”, a povestit Gulsum despre tânărul pe care îl consideră ca fiu şi i-a pus numele Umut (speranţă). Ludmila a recunoscut în această eroină femeia pe care o visează de doi ani.

Semnalmentele

Unite de durere. Din cele cinci mame care au venit în Turcia ca să-l vadă pe Umut, tânărul în care fiecare şi-a recunoscut fiul rătăcit, două mame sunt din R. Moldova.

„O visez aproape în fiecare noapte cum are grijă de fiul meu”, ne-a mărturisit Ludmila. Mama plină de speranţă a venit la Moscova unde i-au fost prelevate probe pentru expertiza ADN. A ajuns şi în Turcia unde, împreună cu alte patru mame care au recunoscut în Umut fiii lor rătăciţi, au mers la Gulsum acasă. „Când l-am văzut, m-am convins că este Gheorghe. Are foarte multe semne. Inima de mamă nu mă poate înşela”, plânge Ludmila. Nasul, ochii, dinţii, înălţimea, urechile găurite de unchiul său, o cicatrice în piept de la o ţigară pe care tatăl său i-a stins-o de piept, deoarece era împotrivă ca fiul lui să fumeze, sunt doar câteva din semnele care o fac pe Ludmila să creadă că Umut este fiul ei.

Rezultatele expertizei ADN s-au dovedit a fi negative. „Ştiu de ce mi-au spus că nu e fiul meu. Nu voi avea posibilitate să-l pun pe picioare. Dar într-o bună zi va veni la poartă şi o să-mi spună «Mamă, am venit acasă». Îl aştept”, ne-a spus Ludmila copleşită de durere.

Camera în care a stat Gheorghe a rămas neschimbată. Până şi în casetofonul pe care şi l-a cumpărat tânărul din banii pe care i-a câştigat la Moscova este caseta unei formaţii muzicale îndrăgite de tânăr. Piesele care îl distrau pe fiu îi sfredelesc astăzi sufletul mamei sale. „Când a urcat în tren, mi-a spus că îi pare rău că nu a avut bani să-mi cumpere un cadou de ziua mea de naştere. Mi-a promis că se va întoarce foarte repede şi vom sărbători”, îşi aminteşte Ludmila despre ultimele cuvinte pe care i le-a spus fiul.

Lipsa locurilor de muncă care ar putea să le asigure existenţa împinge tot mai mulţi cetăţeni ai R. Moldova să-şi ia lumea în cap. Înainte de despărţire, o bună parte îşi anunţă rudele că nu vor da de veste o perioadă. „Când a plecat mama în Italia, nu am ştiut nimic despre ea vreo jumătate de an. Tata a mers la poliţie să anunţe că am pierdut-o. I-au zis să mai aşteptăm. Abia peste şapte luni, mama ne-a sunat”, ne-a relatat Cristina din Anenii Noi. Mama fetei nu s-a mai întors acasă, şi-a format o altă familie în străinătate.

Ludmila Ilieş către Umut: „Gheorghe, spune mama. Spune mama”

Multe familii nici până în prezent nu mai au veşti despre apropiaţii lor care au plecat, mulţi ilegal, şi nu s-au mai întors. Conform datelor Ministerului Afacerilor Interne al RM, de la începutul anului curent, 92 de persoane au fost anunţate ca dispărute, însă acestea sunt datele oficiale, multe familii încă mai speră că vor primi un semn de viaţă de la rudele rătăcite şi ezită să se adreseze la poliţie.

În zece ani, aproape cinci mii de persoane anunţate dispărute fără urmă

 Articole asemănătoare:

• Riscă detenţie pe viaţă pentru că şi-a omorât concubina şi fiul vitreg
• Opt ani după gratii, pentru omorul mamei
• Are tata doi feciori în Moldova

„Chipiul este mai uşor şi, graţie formei sale noi şi conţinutului stofei, permite respiraţia craniului”

Treptat vom vedea pe străzi patrule de poliţişti îmbrăcaţi în uniforme noi. Ieri, au fost prezentate noile modele de uniforme pentru oamenii legii. La evenimentul „foarte şi foarte important”, aşa cum l-a calificat ministrul Afacerilor Interne, Dorin Recean, a fost prezent şi premierul Vlad Filat, care a surprins participanţii cu o abatere de la programul stabilit din timp.

Au rămas clipe numărate până când în faţa reprezentanţilor mass-media vor apărea poliţiştii îmbrăcaţi în noile uniforme. La intrare, fiecare jurnalist este rugat să se prezinte şi să-şi dicteze numărul de telefon mobil, lucru care îi deranjează pe unii reporteri. Fastuos, îşi face apariţia premierul, urmat de ministrul de interne, ambii înconjuraţi de paza de corp. „Am schimbat legea, am schimbat structura organizaţională, muncim foarte mult la acest proces şi astăzi vă prezentăm uniformele noi. Adoptăm un stil nou, un stil modern, un stil european. Reforma este importantă în esenţa ei ca să avem o poliţie integrată în societate. Aşa cum mergem într-un spital şi avem aşteptările de a fi deserviţi, să ştiţi că acelaşi lucru cetăţenii îl aşteaptă de la poliţie. Foarte şi foarte important este să înţelegem că cetăţenii aşteaptă o schimbare de atitudine din partea poliţiei. Să începem ceremonia de prezentare”, spune la microfon Recean, după care se apropie de Filat care flutură din mâini în semn că a fost aşa şi aşa, deşi anterior, la o prezentare a Brigăzii cu destinaţie specială „Fulger”, premierul l-a bătut pe umăr în semn de bravo.

Inclusiv muniţii, mijloace de protecţie şi lenjerie

Şeful Direcţiei de Resurse Umane a Inspectoratului General de Poliţie, Veaceslav Zaporojan, îi mulţumeşte premierului pentru prezenţă şi asumându-şi rolul de prezentator al noilor modele, începe să descrie fiecare exemplar în parte, enumerând plusurile acestora. „Uniforma nouă include un set de elemente noi, începând de la culoare – albastru închis în locul culorii negre pe care o are uniforma actuală. Este mai practică şi cu un grad de uzură mult mai mic. Implementarea noului model nu necesită alocarea unor mijloace financiare suplimentare. Costul uniformei cu dotarea completă a unui poliţist, inclusiv muniţii, mijloace de protecţie, chiar şi lenjerie (!) este estimat la aproximativ 700 de lei… 6000 lei, cer scuze”, se grăbeşte să rectifice Zaporojan.

În faţă avem şapte poliţişti ai Inspectoratului Naţional de Patrulare îmbrăcaţi în modele noi de uniformă – de serviciu, de iarnă şi de ceremonie. Noile modele se deosebesc substanţial de uniformele vechi. „Epoleţii nu mai sunt cei de model sovietic, ci european. Pe partea din faţă, sunt cusute numele şi prenumele, astfel încât persoana să cunoască cu cine discută. Chipiul la uniforma de paradă este mai uşor şi, graţie unei forme noi şi conţinutului stofei, care permite respiraţia craniului”, menţionează Zaporojan. Şi încălţămintea este alta. Nu mai sunt acei pantofi cu botul ascuţit, ridicat în sus în care adesea puteau fi văzuţi poliţiştii, ci bocanci stil sport, comozi la alergare.

Surprize, surprize. Vom avea o doamnă premier?

După prezentare, premierul se apropie de poliţiştii îmbrăcaţi în uniformele noi. Se pare că este mulţumit de ceea ce vede şi nu ezită să probeze chipiul de poliţist. Se bucură să vadă în rândurile poliţiştilor şi domnişoare îmbrăcate în uniforme şi nu exclude că în viitorul apropiat am putea avea şi mai multe „femei miniştri, femeie premier, femeie preşedinte”. După care urcă în automobilul în care au venit poliţiştii şi face un tur în jurul Academiei „Ştefan cel Mare”. Acest punct neplanificat în program îi alertează pe bodyguarzii demnitarului care încep a fugi în toate părţile. Cineva ne spune că în program trebuia să fie inclusă şi o demonstraţie a cailor de patrulare, dar s-a renunţat din motivul că premierul ar fi putut să urce pe vreunul, fiind pasionat de hipism.

Născută pentru a fi poliţistă

Dar să revenim la eroii acestui eveniment. Plutonierul adjutant de poliţie Cristina Margina activează în organele de drept din 2010 şi spune că şi-a ales singură această meserie despre care se vorbeşte că nu e pe potriva unei reprezentante a sexului frumos. „Sunt născută pentru a fi poliţist. Bineînţeles că am participat la reţineri şi nu o singură dată. Uniforma veche te incomodează când trebuie să reacţionezi prompt şi să prinzi infractorul. Îmi amintesc că, după o reţinere, cămaşa mea albă era foarte murdară. Eu sunt pentru schimbări”, consideră Cristina, îmbrăcată într-un tricou, iar capul fiindu-i acoperit cu un chipiu, elemente noi ale uniformei în care peste vreo doi ani îi vom vedea pe toţi poliţiştii.

Opt milioane de lei anual

Şi dacă pe unii schimbările îi entuziasmează, alţii acceptă reformele MAI ca pe un lucru iminent. „De la început e mai greu, pe urmă te deprinzi. Timp de 13 ani am activat în Direcţia logistică. Dar aceasta s-a demilitarizat şi, pentru a-mi păstra statutul de poliţist, acum sunt la Inspectoratul Naţional de Patrulare. Uniformele noi le vom testa în practică şi apoi ne vom expune părerea”, conchide locotenentul de poliţie care se prezintă Marin Şevciuc, deşi pe ecusonul noii uniforme este indicat alt nume. „Este o mostră”, explică acesta.

Noua uniformă este bazată pe modelele uniformelor de poliţie ale statelor Uniunii Europene. MAI urmează să anunţe o licitaţie publică pentru confecţionarea uniformelor de tip nou şi să asigure înlocuirea treptată a acestora. Ce se va întâmpla cu uniformele vechi? Potrivit lui Zaporojan, după ce le va expira termenul de folosire, ele vor rămâne la cei care le-au purtat. Anual, pentru a-i asigura cu uniforme noi pe cei aproximativ 9000 de poliţişti din RM, din bugetul statului se alocă peste opt milioane de lei.

La finele evenimentului, ne sună un poliţist şi ne roagă să-i expediem câteva din pozele pe care le-am făcut. Numărul l-a aflat din lista de telefoane mobile dictate de jurnalişti la intrare. Păcat că şi jurnaliştii nu au un serviciu comun de presă la care să fie trimise persoanele interesate, la fel cum ne direcţionează de fiecare dată o bună parte din poliţişti atunci când îi abordăm ca reprezentanţi ai mass-media. Reformele MAI continuă.

 Svetlana Panţa

 Articole asemănătoare:

• Militarii moldoveni, „unici în lume”
• Stewardese sexy şi roşii!
• Gerrard & Co sunt însoţiţi de patru poliţişti de la Scotland Yard

„Un student de nota zece este cel care înţelege că a fi student înseamnă a studia”

A găsit ac de cojoc pentru studenţii care consideră că trişarea îi va salva la examene. Testele elaborate de acest profesor pot fi susţinute doar de cei care au făcut cu adevărat carte. Mulţi dintre cei mai buni însă la absolvire aleg să plece peste hotare, în cele mai renumite centre medicale din lume, unde îşi aplică cunoştinţele obţinute la prelegerile profesorului Igor Cemortan.

„Din păcate, pierdem minţi lucide, dar menţinem legătura cu ei. Am realizat recent un proiect cu absolvenţii noştri care lucrează în Germania. Ca rezultat, au fost elaborate proiecte ştiinţifice şi a fost adusă o serie de echipamente”, a menţionat profesorul Igor Cemortan, şeful Catedrei Biologie Moleculară, Genetică Umană, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu” din Chişinău.

Energic, carismatic, cu un simţ al umorului care te captează şi te face să vii la prelegerile sale, cu o tehnică de predare bine pusă la punct, un profesor de nota zece – aşa îl caracterizează studenţii pe profesorul Igor Cemortan. Pe forumul site-ului catedrei scrie că „aici nu este corupţie, doar cunoştinţele au valoare”.

Deşi spune că inamicul care nu poate fi învins este bătrâneţea, doar când ne povesteşte despre experienţa didactică, putem deduce ce vârstă are. „Lucrez cu tinerii. Trebuie să fiu permanent activ. Altă soluţie nu există”, ne-a explicat cercetătorul.

Este sigur că profesori de nota zece nu există. „Toată lumea face greșeli, dar trebuie să tindem spre ceva mai mult”, a menţionat doctorul în ştiinţe biologice. În 2012 a simţit însă „greutatea” trofeului înmânat la categoria „activitate didactică” din cadrul Galei de Premiere în Sănătate.

De-a lungul anilor a reuşit să le insufle studenţilor săi dragostea faţă de carte şi faţă de domeniul care, fiind explorat, ar putea să schimbe viitorul tinerelor generaţii. „Biologia moleculară este orientată spre studierea bazelor moleculelor, or noi suntem formaţi din celule, iar acestea, la rândul lor, constau din molecule. Cele mai importante molecule care deţin informaţia despre întreaga activitate a organismului sunt moleculele ADN, pe care le-am moştenit în număr de 46 de nuclee de la părinţii noştri, câte 23 de la fiecare”, ne explică omul de ştiinţă.

Profesorul a moștenit de la părinți tot ce e mai bun, în special harul de a preda. „Provin dintr-o familie de pedagogi. După absolvirea şcolii medii, am decis să fac facultatea de biologie. Fiind student în anul trei, am început să lucrez la Academia de Ştiinţe. Am predat în câteva licee și sunt mândru că liceenii mei au luat locuri de frunte la olimpiade internaționale”, își amintește mândru profesorul Cemortan.

O bună parte din acești liceeni i-au fost ulterior studenți la Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie. „Venind la Universitatea de Medicină, cunoscând nivelul liceenilor mei, credeam că studenţii au un nivel de pregătire mult mai înalt. În ultimii ani, s-a cam pierdut etapa preuniversitară. Liceele nu-şi fac treaba aşa cum trebuie”.

Teste care au uimit colegii din România

Membrii familiei sale s-au acomodat deja cu stilul de viaţă al profesorului care locuieşte practic în universitate şi este obsedat de ideea de a veni mereu cu ceva nou în faţa studenţilor.

„Este o mare responsabilitate să ieși în fața studenților. Trebuie să le comunic ceva nou de fiecare dată. De exemplu, am implementat, cel puţin la Universitatea de medicină, sistemul de învăţământ la distanţă. De asemenea, am elaborat teste astfel încât un student, chiar având o carte deschisă în față, nu ar putea răspunde dacă nu a învăţat. Apropo, când le-am arătat aceste teste colegilor din România, ne-au întrebat dacă sunt studenţi care le trec”.

Profesorul Igor Cemortan a avut ce să le răspundă colegilor din România. Aproximativ 15% din studenți trec cu brio aceste teste și iau note bune. „Ştiţi ce mi-au spus? La voi chiar se face carte”, spune mândru profesorul. Studenţii săi ajung să fie solicitați în centrele medicale renumite din întreaga lume şi când sunt întrebați cum au reușit să obțină asemenea succese în carieră, primul lucru pe care îl spun este: „Mulțumesc domnului profesor Cemortan”.

„Un profesor de nota zece ar trebui să înţeleagă necesităţile studenţilor. Nu este cel care cere sau dă prea multe, ci cel care reuşeşte să-l motiveze pe student să lucreze pentru avea performanţe. În pregătirea medicală este o eroare: se consideră că dacă cineva este un specialist bun, este şi un savant bun şi un profesor bun… Nu am văzut persoane care pot întruchipa aceste trei ipostaze. Încerc să fiu un profesor bun”.

Svetlana Panţa

 Articole asemănătoare:

• Astăzi vor fi decernate premiile municipale pentru tineret
• Profesorul Sava Costin a fost ales Membru de Onoare al AŞM
• Profesorul universitar Gheorghe Cimpoieş la 60 de ani

Fotbalistul Henrique Luvannor, fără emoţii, fără pix, gata de susţinerea testului

Tot mai puţini cetăţeni străini vor să fie cetăţeni ai R. Moldova

Au vrut nespus de mult să fie cetăţeni ai Republicii Moldova, însă jumătate din cele 20 de persoane din Azerbaidjan, Turcia, Siria, Irak, Georgia, Brazilia, Iordania, Kazahstan etc. au picat testul de cunoaştere a Constituţiei R. Moldova.

„Dumneavoastră trebuie să ştiţi un singur lucru, pentru a obţine cetăţenia unei ţări cetăţeanul căreia dumneavoastră vreţi să deveniţi, trebuie să daţi dovadă şi de un mic patriotism”, a menţionat Sergiu Cobăneanu, şeful Catedrei Drept Constituţional şi Drept Administrativ de la USM, membru al Comisiei de Examinare pentru evaluarea gradului de cunoaştere a prevederilor Constituţiei R. Moldova, după ce a anunţat rezultatele testelor.

Însoţiţi de rude, cetăţenii străini s-au adunat la uşa sălii în care, la ora 14.00, urmează să-şi demonstreze abilităţile de cunoaştere a limbii române şi a prevederilor Constituţiei prin rezolvarea unor teste grilă. „Am venit să-mi susţin soţul. El este din Turcia”, ne spune emoţionată Elena. Peste zece minute, pe coridor rămân doar rudele şi apropiaţii care le ţin strâns pumnii celor ce urmează să susţină testul.

Aşezaţi în bănci asemenea unor studenţi, businessmeni, chirurgi, jurişti din toate părţile lumii ascultă ce prezintă testul fără de care nu pot obţine cetăţenia R. Moldova. „Fiecare test este alcătuit din 20 de teste grilă (!), sunt 20 la număr, pe o parte şi pe alta a foii. Vedeţi testul, în colţul din dreapta, mă scuzaţi, din stânga (!) includeţi (!) numele dumneavoastră, aşa cum este în buletinul de identitate şi în partea dreapta – data. La fiecare item este o întrebare şi opţiuni de răspuns. Nu trebuie să aveţi nimic pe masă în afară de această foaie şi un pix”, explică Veaceslav Zaporojan, membru al Comisiei de stat pentru cunoaşterea Constituţiei R. Moldova.

„Când este dragoste, vorbim în limba iubirii”

Chimghiz Aliyev şi mama lui Mehriban în aşteptarea rezultatelor

În acest moment, Henrique Luvannor din Brazilia îşi dă seama că a venit la examen fără pix. Iese repede în coridor, îi dăm obiectul fără de care nu ar putea susţine testul. Ulterior, cu acelaşi stilou, ne va oferi un autograf. Tânărul de 22 de ani s-a dovedit a fi unul dintre cei mai buni jucători al echipei Sheriff Tiraspol. Spre deosebire de ceilalţi susţinători ai examenului, fotbalistul nu are nicio emoţie, este sigur pe sine, chiar dacă vorbeşte o română stâlcită. De doi ani locuieşte la Tiraspol şi a reuşit deja să se căsătorească cu o moldoveancă ce, în scurt timp, îl va face tătic. „Jena znala portugheza, oleacă (Soţia vorbea puţin portugheza.). Când este dragoste, nu e nevoie de cunoaşterea limbii. Noi vorbim în limba iubirii”, ne spune fotbalistul.

Nu în zadar este sigur de propriile puteri, fotbalistul este printre puţinii care au susţinut din prima testul de cunoaştere a Constituţiei R. Moldova. Însă când sunt anunţate rezultatele, brazilianul care îşi doreşte cetăţenia R. Moldova ca să poată evolua pentru echipa naţională a R. Moldova, are nevoie de traducător care să-i spună ce e „admis”. „Sunt sigur că voi trece şi testul la limba română. M-am antrenat acum, dând interviuri”, zâmbeşte fotbalistul.

Testul care decide soarta

Unii dintre candidaţi nu sunt pentru prima dată la examene. Conform regulamentului de examinare, cei care au comis mai mult de două greşeli vor fi obligaţi să-l susţină repetat. „În noiembrie, am susţinut testul la limba română pe nota 10, însă am picat testul de cunoaştere a constituţiei, am făcut trei greşeli. Acum cred că-l voi susţine, deoarece mi-a picat acelaşi test”, spune emoţionat Chimghiz Aliyev.

Autograf de la fotbalistul Henrique Luvannor

În R. Moldova este de la vârsta de 13 ani, când, împreună cu familia, a venit din Azerbaidjan. A absolvit facultatea de drept, s-a căsătorit cu o moldoveancă şi lucrează în sectorul privat. „Străbunicul lui a fost decan la Universitatea agrară. R. Moldova a devenit a doua patrie pentru noi. Popoarele noaste au mult în comun: ospitalitatea, bunătatea, sufletul deschis. Unica diferenţă este că la Baku se trăieşte mai uşor. Pensia mamei mele este de 200 de euro. Nu a lucrat o zi, dar a crescut patru copii. Mi-aş dori să mă întorc în Azerbaidjan, dar fii mei vor să trăiască aici, să fie cetăţeni ai R. Moldova”, ne spune Mehriban Aliyev, mama care a venit să-şi susţină fiul. Mai în glumă, mai în serios, Chimghiz zice că îşi va decide viitorul în funcţie de rezultatele testului.

„Aliyev – respins”, anunţă Sergiu Cobăneanu. „Off, Doamne”, exclamă Ismail când aude că nici el n-a trecut testul şi se apropie imediat de examinatori pentru a vedea unde a greşit. Era sigur că va trece testul. Îl urmăm. Straniu, dar în lista de candidaţi, o persoană cu acelaşi nume a trecut testul.

Procesul de naturalizare

Cei care au picat examenul de cunoaştere Constituţiei R. Moldova vor mai avea o şansă să susţină proba la sfârşitul lunii mai. „Câţi dintre moldoveni ştiu ce este scris în Constituţie?”, întreabă revoltat unul dintre străinii care nu a trecut testul. Propus şi făcut. Jurnal a chestionat 20 de persoane, adresându-le una din întrebările testului: Cele mai stringente probleme din societate şi de stat le rezolvă?… 13 au răspuns – preşedintele, patru – parlamentul, două persoane consideră că premierul este responsabil şi nimeni n-a ştiut că răspunsul la această întrebare este „Se rezolvă prin referendum”.

Sergiu Cobăneanu către cetăţenii străini: „Am tras concluzia că nu prea vreţi să fiţi cetăţeni ai R. Moldova, fiindcă nu prea studiaţi Constituţia R. Moldova”

Potrivit lui Zaporojan, nu este obligatoriu pentru cetăţenii R. Moldova să cunoască prevederile constituţiei, deoarece s-au născut pe acest teritoriu, iar cetăţenii străini care îşi doresc cetăţenia RM trebuie să treacă prin procesul de „naturalizare”.

Tot mai puţini doritori

În 2010, pentru a susţine testele de cunoaştere a prevederilor Constituţiei RM şi a limbii de stat, s-au înregistrat 120 de cetăţeni străini. În 2011 au fost depuse 67 de cereri – 44 de candidaţi au susţinut ambele probe, 13 candidaţi nu au susţinut proba de cunoaştere a Constituţiei RM, iar zece candidaţi nu au susţinut proba lingvistică. În 2012 au susţinut examene 42 de cetăţeni străini.

 Articole asemănătoare:

• Proiectul noii Constituţii: limbă română şi drept de vot de la 16 ani?
• Noii angajaţi la anticorupţie, testaţi cu poligraful de către SIS // PARADOX
• Timofti admonestat de Dodon // Scrisorile lui Buraga

I-a tăiat fiului său de 12 ani un deget pentru că acesta a furat nişte bani. Ce pedeapsă riscă tatăl agresor?

O cruzime fără margini! Un bărbat din satul Mingir, raionul Hânceşti, i-a tăiat cu cuţitul de bucătărie un deget propriului fiu! Tatăl îşi explică acţiunea teribilă prin faptul că a dorit să-i dea o lecţie pentru întreaga viaţa fiului său de 12 ani. Băiatul a furat de la unchiul său 3400 de lei. Oamenii legii susţin că tatăl agresor ar putea să scape de puşcărie deoarece infracţiunea săvârşită este una uşoară. Deşi în asemenea cazuri autoritatea tutelară ar trebui să izoleze copilul de familia în care îi este pusă viaţa în pericol, băiatul rămâne acasă, alături de tatăl care are metode „speciale” de pedepsire a copiilor.

Consătenii se pare că-i dau dreptate bărbatului care, fără milă, i-a tăiat un deget fiului său. Aceştia susţin că băiatul a intrat nu o singură dată prin casele oamenilor. „Ion avea darul de a pune mâna pe lucruri străine”, îşi aminteşte Ecaterina, o locuitoare din satul Mingir, Hânceşti. Ultima dată băiatul de 12 ani a furat de la unchiul său 3400 de lei. Tatăl băiatului nu a găsit altă metodă decât să aplice o pedeapsă islamică – i-a tăiat un deget. Părintele înnebunit de furie nu şi-a dat seama că fiul său nu va mai putea scrie, deoarece degetul pe care i l-a amputat pe viu este de la mâna dreaptă.

Cu toate acestea nu are remuşcări. „De câte ori i-am lămurit să nu fure, nu mă asculta. Acum va fi însemnat pe viaţă şi lumea va şti că el este un tâlhar”, insistă şi acum Ion, tatăl băiatului care va rămâne invalid pe viaţă. Medicii de la spitalul din Cărpineni, unde a fost adus băiatul, susţin că nu-i pot pune o proteză, dar au ţinut să menţioneze că deşi Ionel avea nevoie de îngrijiri medicale, inclusiv consultarea unui psiholog, mama băiatului l-a luat acasă în aceeaşi zi. Culmea e că, potrivit oamenilor legii, tatăl agresor a fost anterior cercetat pentru tâlhărie.

Psihologii sunt alarmaţi

Daniela Sâmboteanu, preşedintă a CNPAC, atenţionează: copiii, victime ale violenţei în familie, sunt potenţiali părinţi agresori în cazul în care nu li se acordă la timp serviciul psihologic necesar

Avocatul parlamentar al copilului, Tamara Plămădeală, consideră că numărul mare al cazurilor de violenţă în familie unde au de suferit în special copiii ar putea fi rezultatul unor lacune din sistemul de asistenţă socială. „Dacă măcar un asistent social ar fi tras la răspundere, situaţia ar fi alta”, a declarat Plămădeală. Contactat de JURNAL, asistentul social din satul Mingir a menţionat că acum este în concediu medical, însă când va reveni la serviciu va aduna toate familiile în care se presupune că se aplică violenţa faţă de copii pentru a le face o instruire.

„Nu trebuie să uităm că primăria este autoritate tutelară şi, în asemenea cazuri, trebuie să întreprindă măsuri pentru a elimina copilul din familia în care viaţa lui ar putea să fie pusă în pericol”, a menţionat Daniela Sâmboteanu, preşedintă a Centrului Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii (CNPAC). Mai mult decât atât, copiii, victime ale violenţei în familie, sunt potenţiali părinţi agresori în cazul în care nu li se acordă la timp serviciul psihologic necesar. „Unii copii pot prelua un comportament violent şi atunci ei îşi descarcă această agresivitate asupra semenilor lor, iar pe viitor ei perpetuează comportamentul părinţilor, în cazul în care nu sunt supuşi unor programe de reabilitare”, a menţionat Sâmboteanu. Doar la CNPAC este consultat anual un număr alarmant de mare de copii, victime ale violenţei în familie.

„Din an în an, numărul copiilor creşte. Anual, acordăm asistenţă în 400-450 de cazuri de abuzuri asupra copiilor. Agresorii au probleme de personalitate. Sunt persoane care prin forţă vor să-şi demonstreze sie, dar şi lumii întregi că ei reprezintă o putere şi o autoritate. Dacă e să analizăm istoria acestora, mulţi dintre ei au fost abuzaţi, neglijaţi de proprii părinţi”, explică psihologul.

Primarul e în stare de şoc

Pesemne şi Ion a vrut să demonstreze că este un părinte autoritar. „Eu nu m-am aşteptat la aşa ceva. Am rămas şocat! Ion este un om destul de cuminte, ca tată. Mama e oleacă mai… mai. Se vede că băiatul îi seamănă mamei”, a menţionat primarul de Mingir, Haralambie Lazăr. Întrebat ce acţiuni va întreprinde fiind autoritate tutelară, primarul a răspuns că urmează să clarifice lucrurile. „Vom asculta concluziile şedinţei comisiei pentru drepturile copilului şi în rest ne vom conduce de prevederile legislaţiei. Asemenea cazuri nu am mai avut. Familia este caracterizată pozitiv, dar dacă s-a ajuns la aşa ceva, înţeleg că nu e bine”, a constatat primarul. Soţia primarului, care este şi directoarea şcolii unde îşi face studiile Ionel, nu a fost de găsit. Secretara ne-a anunţat că este plecată la Hânceşti. Cât despre băiat, am aflat că frecventa şcoala, dar nu poate fi numit un elev exemplar. Deşi au fost atenţionaţi părinţii săi, comportamentul băiatului lăsa de dorit. Fiind dintr-o familie vulnerabilă, care are la întreţinere trei copii, tatăl fiind cioban, Ionel pesemne a ieşit de sub controlul tuturor responsabililor de educaţia lui.

Pe de altă parte, psihologii din instituţiile penitenciare atenţionează că o bună parte a infracţiunilor comise de minori sunt consecinţele lipsei de educaţie, a situaţiei social vulnerabile din familie şi a traumelor psihologice întâmplate la o vârstă fragedă. „Părinţii trebuie să conştientizeze că atunci când îşi bat copiii dezvoltă în ei abilităţile unui potenţial infractor. Consecinţele sunt foarte grave. Minorii devin cei mai cruzi infractori”, a menţionat Natalia Păun, şefa serviciului psihologic al Penitenciarului nr.13 din Chişinău.

Mii de copii sunt victime ale violenţei în familie

Dispozitiv terifiant folosit în Iran pentru tăierea degetelor la hoţi Doi bărbaţi mascaţi se pregătesc să-i tăie degetele unui condamnat, legat la ochi înainte de a i se aplica teribilul tratament. Tatăl lui Ionel din satul Mingir, Hânceşti, şi-a forţat fiul să privească cum îi este tăiat degetul. Pe lângă durerea insuportabilă, băiatul a suferit şi un şoc emoţional. Potrivit psihologilor, Ionel ar putea să rămână cu o traumă psihologică pentru întreaga viaţă.

De la începutul anului curent, este al treilea caz de violenţă în familie unde copiii devin victime ale cruzimii părinteşti. La începutul lunii februarie, o fetiţă de cinci ani a fost bătută de tatăl ei cu pumnii şi picioarele până a intrat în comă. Motivul – fetiţa ar fi făcut gălăgie! La câteva zile, copila a murit la spital. Tatăl-monstru a fost reţinut şi riscă ani grei de puşcărie. Un copil de un an şi opt luni din Malcoci, Ialoveni, a fost adus în stare gravă la spital. Se presupune că acesta ar fi fost maltratat de tatăl său, care şi-a pus capăt zilelor.

Potrivit MAI, în 2012, au fost înregistrate peste 1000 de cazuri de abuz asupra copiilor, însă nu este cunoscut numărul exact al familiilor unde copiii sunt maltrataţi de părinţi, multe dintre acestea rămânând ascunse de ochii lumii sau vecinii le cunosc, însă preferă să tacă. În cazul lui Ionel, mai tot satul îi fac dreptate tatălui violent şi nimeni nu acuză părinţii care de fapt sunt responsabili de educaţia copiilor.

 Articole asemănătoare:

• Precizare la articolul „Sub aripa dragostei părinteşti” din ediţia de marţi, 4 mai
• Scuzele părinţilor călăi
• Ionel Istrati se însoară

Lipsa trotuarelor continuă să pună în pericol viaţa elevilor care studiază la Gimnaziul din comuna Voloviţa

În fiecare sat există câte cel puţin doi copii care şi-au găsit moartea sub roţile de maşină, spun primarii satelor de pe drumul Sărăteni–Soroca

Peste 30 de cruci „indicatoare” numărăm de-a lungul drumului Sărăteni–Soroca. Fiecare ne alarmează că aici şi-a găsit sfârşitul o persoană. E cutremurător să vezi data şi anul naşterii şi data şi anul morţii. O bună parte dintre ele au început abia să păşească pe drumul vieţii.

„Pe cine aştepţi?”, îl întrebăm pe un băieţel care stă singur în curtea gimnaziului din Voloviţa, Soroca. Se numeşte Marius Ivanov, are opt ani şi a venit după sora lui mai mare, Adelina, elevă în clasa a opta, care se află acum la o lecţie „foarte importantă”. Marius ne spune că trebuie să meargă cu sora sa la Soroca unde ambii frecventează mai bine de un an o şcoală de sport, ea practică dansul, iar el – luptele. „Cum vom ajunge? Oprim maşinile care merg spre Soroca. Nu ne este frică. Nu este pentru prima dată”, ne explică băiatul, rugându-ne să o chemăm afară pe sora sa Adelina.

Copiii, mâna dreaptă a poliţiştilor

Copiii din Voloviţa ştiu deja cum să se deplaseze mai sigur pe drumurile publice. Au fost instruiţi

În sala festivă a gimnaziului stau adunaţi elevii claselor a opta şi a noua, băieţii îmbrăcaţi la patru ace, iar fetele, deşi este cam frig în sală, în cămăşi albe şi fustiţe. „Nu ne îmbrăcăm în fiecare zi aşa, dar azi avem oaspeţi de la Chişinău”, ne explică Natalia, elevă în clasa a noua care stă ascultătoare pe scaun.

În scurt timp, drumul pe care îl parcurg zilnic elevii gimnaziului urmează a fi reparat şi iluminat. În sfârşit, va apărea o trecere de pietoni care va atenţiona şoferii vitezomani că în apropiere este o şcoală. Până atunci însă, reprezentanţii companiei responsabile de reparaţia drumului, împreună cu administraţia publică locală şi directoarea gimnaziului unde îşi fac studiile copiii din trei sate – Voloviţa, Alexandru cel Bun şi Zastânca – se prezintă pe rând în faţa elevilor claselor mai mari pentru a-i atenţiona că un drum reparat ar putea să-i facă pe şoferi să accelereze viteza, deci viaţa pietonilor ar putea fi pusă în pericol.

La finele lecţiei sunt desemnaţi trei elevi responsabili de instruirea colegilor mai mici. „Vor fi mâna dreaptă a poliţiştilor”, îi încurajează pe cei trei elevi directoarea gimnaziului, Galina Lavraniuc.

De mică este considerată de părinţi „mare”

Recenţii membri ai grupului pentru securitate rutieră sunt dotaţi cu veste reflectorizante, fanioane, palete şi fluiere pentru dirijarea traficului şi facilitarea traversării drumului de către micii pietoni. „E o responsabilitate, dar cred că voi face faţă”, ne spune sigur pe sine Dorel Rudac, unul dintre cei trei elevi cărora le-a căzut pe umeri grija faţă de elevii mai mici ca nu cumva în drum spre şcoală să li se întâmple ceva în timp ce traversează drumul pe moment fără trecere de pietoni sau vreun indicator.

Ne apropiem de Adelina şi îi spunem că este aşteptată de fratele ei mai mic. Copila ne relatează cât de importantă este lecţia de la care o întrerupem pentru câteva clipe, povestindu-ne un caz care s-a întâmplat chiar cu ea când era elevă în clasa I. „Eu sunt din satul Alexandru cel Bun. Eram mică, dar veneam singură la şcoală. Era iarnă, timp posomorât, ceaţă şi lunecos. Am căzut în mijlocul drumului şi, când am întors capul, am observat că spre mine venea o maşină. Am închis ochii”, îşi aminteşte fata.

Marius o aşteaptă pe sora mai mare, Adelina, ca să meargă împreună la Soroca

O mână salvatoare a apucat-o de haină şi a împins-o de sub roţile maşinii. Era bibliotecara gimnaziului care locuieşte în acelaşi sat cu familia copilei. „Nu avem trotuar şi copiii merg pe marginea carosabilului, punându-şi viaţa în pericol. Atunci a fost o situaţie de moment. Câteva secunde şi Adelina ar fi putut fi lovită de maşină. Noi învăţăm copiii cum să traverseze strada, dar, oricum, mai sunt şi conducătorii auto care, grăbindu-se, fac victime”, spune alarmată Valentina Galozinschi, bibliotecara şi profesoara de regulile de circulaţie. Astfel, acum un an, un elev în clasa a noua a fost tamponat de un automobil în timp ce mergea pe bicicletă spre tabăra din localitate.

„Nu este pentru prima dată”

„M-a înfiorat foarte mult acest caz. Acum, când traversez drumul, mă uit în stânga-dreapta şi, dacă nu este nicio maşină, merg. Aşa cum ne-au învăţat”, menţionează Dumitru Vizitiu, elev în clasa a opta, punându-şi pe braţul stâng panglica reflectorizantă pe care tocmai a primit-o de la organizatorii lecţiei.

Adelina şi Marius ies pe poarta şcolii, ţinându-se de mână. Traversează drumul şi prind o maşină de ocazie care se îndreaptă spre Soroca. „Nu este pentru prima dată. Nu ne este frică”, repetă fata cuvintele pe care ni le-a spus acum jumătate de oră fratele său mai mic. Seara se vor întâlni cu părinţii care pleacă zilnic la Chişinău după marfă pe care o vând la piaţa din Soroca. Alţi părinţi însă, care au constatat că micuţii lor sunt suficient de maturi pentru a fi lăsaţi să traverseze singuri drumul, nu-şi vor mai vedea odraslele păşind pragul casei. Nu le rămâne decât să înnoiască florile de plastic viu colorate de pe crucile instalate pe marginea drumului.

Valentina Galozinschi, profesoara salvatoare

Svetlana Panţa

Campania media „Ai grijă de mine!” se desfăşoară în cadrul Campaniei naţionale de prevenire a accidentelor produse în condiţii casnice la copiii de 0-5 ani. „O casă fără pericole pentru copilul tău!” e implementată de Proiectul REPEMOL al Agenţiei Elveţiene pentru Dezvoltare şi Cooperare (SDC), în parteneriat cu Ministerul Sănătăţii. Agenţia de implementare: Centrul pentru Politici şi Servicii de Sănătate (CPSS).

• Pro sau contra uniformă şcolară
• Năbădăi la Flocoasa
• „Vreau la grădiniţă!”

Interviu cu Val Butnaru, publicist, dramaturg, regizor, director de teatru, mai nou, prezentator al emisiunii de la Jurnal TV „Cabinetul din umbră”

Mai mult show, mai multe elemente teatrale, mai mult curaj, mai multă lumină – semn că a revenit pe micul ecran „Cabinetul din umbră”. Prezentatorul emisiuni, Val Butnaru, spune că este timpul să mărim viteza.

- Pe 7 martie „Cabinetul din umbră” şi-a redeschis uşile, forma şi conceptul emisiunii rămâne acelaşi de cândva?

Forma s-a schimbat ca imagine televizată spre bine. Varianta de acum a „cabinetului” este mai fericită, mult mai dinamică, cu racursiuri foarte interesante. Conceptul rămâne cel vechi, propriu unei emisiuni de discuţii, de talk-show.

- Motoul emisiunii este „Lumină, mai multă lumină”, care sunt zonele publice care necesită să fie luminate?

Motoul acestei emisiuni, într-un mod foarte paradoxal, poate mai puțin inspirat, a pornit de la ultimele cuvinte ale lui Goethe. Se zice că, pe când murea, acesta ar fi deschis ochii și ar fi spus: „Lumină, mai multă lumină!”. Goethe cred că a spus aceste vorbe atingând ambele sensuri – cel direct și cel filozofic – ale sintagmei. Acum cât de multă lumină reușim să facem noi în cadrul emisiunii rămâne de văzut, fiindcă puțină lume, cea care știe ceva, are curajul să vină și să spună asta într-un studio al unui post de televiziune. Cei care au curajul să spună sau promit că vor spune nu se țin de cuvânt în timpul emisiunii. Se mai gândesc oamenii ce se va întâmpla a doua zi. A face lumină, mai ales în realitățile noastre, nu este o treabă ușoară. Încerc să fiu realist, îmi dau seama până unde se poate merge cu torța aprinsă, dar și un singur pas făcut e deja destul de mult. Poate o să vină alții și o să facă mai mulți pași.

- A răspunde invitației la emisiunea „Cabinetul din umbră” este un act de curaj?

Dacă ar veni oamenii și ar spune măcar o parte din ceea ce știu… în general persoanele care se perindă pe la tot felul de talk-show-uri dețin ceva informații: este neoficială pe de o parte, pe de alta, este multă informație neverificată, dar asta este menirea unor talk-show-uri – să lanseze opinii, puncte de vedere, judecăți de valoare și aceste lucruri nu sunt amendate nici de Codul penal, nici de Codul civil. Dar în momentul în care vii și faci tot felul de aluzii „că e cineva, undeva, care face ceva”, bineînțeles că acest lucru este amendabil.

- Începutul emisiunii pare a fi o secvenţă dintr-un spectacol, conceperea emisiunii se supune regulilor dramaturgiei clasice?

Eu cred că o emisiune trebuie să conțină foarte multe elemente teatrale, exact ai spus, nu atât de show, cât de teatru. Fiindcă, în fond, asta este o scenă, noi avem niște actori în jur, cineva regizează, altcineva machiază… deci sunt foarte multe elemente proprii unui spectacol. Eu încerc să înviorez cumva acest gen, cam dificil de înghițit pentru o bună parte din telespectatori. Telespectatorul dorește totuși distracții, și asta se întâmplă nu doar la televiziune, ci oriunde – în teatru, în arta cinematografiei, peste tot locul comediile sunt vândute foarte bine. La Jurnal TV cea mai mare audiență o are „Ora de ras”, la Teatrul „Eugene Ionesco” cele mai mari vânzări o are „Chirița în provincie”, cu toate că există și la televiziune emisiuni de luat în seamă și la teatru spectacole profunde, dar acesta este publicul, acesta este gustul lui și, atunci când faci un talk-show preponderent pe teme politice, trebuie să ții cont de gustul acestui public și să-ți pui problema lui astfel ca să-i captezi atenția și puținele minute cât rămâne cu ochii pe sticlă să-i spui ceva care cât de cât să-i intre în căpuşor.

- Totuşi pe scena acestei emisiuni nu evoluează toţi actorii pe care vi-i doriţi?

Asta este o altă boală a societății, a clasei politice. Ei, cei care sunt invitați, în special politicienii, pun foarte multe condiții. În primul rând, întreabă cine va mai fi la emisiune. Ei nu acceptă să vină dacă e un invitat incomod (!) pentru ei. Politicienii care sunt pe linia întâi, în eșalonul întâi, păi nu acceptă nici măcar să fie invitați cu alți participanți la emisiune. Ei trebuie să fie singuri, singuri să cuvânteze poporului și să-l fericească cu ideile lor. Eu detest acest fel de emisiuni unde este un singur personaj, fiindcă ziariștii, în mare parte, nu fac față, sau fac jocul celui invitat. Tocmai din aceste motive prefer să invit oameni generic vorbind mai simpli – ziariști, analiști politici, specialiști în domeniu. Cu ei e mai simplu de vorbit. Cu ei emisiunile ies mai interesante. Ei chiar au ce spune publicului spectator. Nu au ifosele și țâfnele politicienilor și cred că încă o bună perioadă de timp am să mă aflu în această companie. Doar dacă vor apărea excepții, atunci poate vom invita câte un reprezentant al faunei politice.

- Cine este publicul-țintă al emisiunii, mințile cui doriți să le luminați?

Publicul-țintă, fără să supăr pe cineva, este omul cu ceva materie cenușie în trotinetă, sigur că este omul căruia îi pasă de lumea în care trăiește, sigur că este omul care vrea să se implice și să schimbe ceva în realitatea înconjurătoare. De aceștia nu sunt mulți, o dovedesc și statisticile, și măsurătorile de audienţă, dar important este că acești oameni, la rândul lor, sunt un fel de directori de opinie în cercurile lor și ei au capacitatea de a iniția discuții și de a transmite idei pe care poate le-au auzit în cadrul unui talk-show.

- Care au fost reacțiile după primele trei ediții, presupun că au fost și pozitive, și negative?

Deocamdată, au fost doar pozitive și acest lucru mă îngrijorează. Critica este absolut obligatorie, fără aceasta eșuezi până a începe ceva. Eu cred că posed ceva spirit autocritic, îmi dau seama unde ne aflăm la nivel valoric, dar nu ar strica să fie și o părere critică din afară.

- Emisiunea are şi un producător. Se ştie că în atribuţiile acestuia intră conceperea emisiunii cap-coadă, iar prezentatorul este mai mult un „cap vorbitor”. Care e formula emisiunii „Cabinetul din umbră”?

Noi colaborăm, discutăm fiecare emisiune, de la temă până la invitați, până la desfășurător, până la scenografie și eventualele găselnițe ale viitorului talk-show, deci în privința aceasta cred că lucrăm ca o echipă.

- Cum ar trebui să fie o emisiune ca să spuneți că a fost una bună și ați reușit să faceți lumină?

Ar însemna să am ca invitați oameni în primul rând curajoși, competenți și documentați, care să spună în fața camerelor de luat vederi ceea ce vor demult să audă telespectatorii. Adevărul despre mai multe scandaluri se cunoaște, însă nu toți au curajul să-l spună – despre toate scandalurile care ne macină, despre toate lucrurile urâte care marchează viața noastră. Cred că asta ar fi o emisiune foarte bună, acolo am putea aduce lumină.

- Între timp însă, în locul invitaților procurori, judecători etc., vedem manechini, așa cum a fost în cea de-a treia ediție a „Cabinetului”.

Între timp, suntem nevoiți să apelăm la subterfugii și să imprimăm emisiuni în caracter alegoric, folosind tot felul de procedee teatrale. Manechinul a fost unul dintre ele.

- Publicist, dramaturg, regizor, prezentator care ia parte la conceperea emisiunii, director de teatru… cum le reușiți pe toate?

Aici nu e nimic deosebit. Dacă ar fi să vorbim la modul sincer și serios, îți dai seama la un moment dat că, odată ce realizezi că îţi rămâne foarte puțin timp de trăit pe acest pământ, trebuie să încerci să faci mai multe. Paradoxal, dar unii se îngrijorează că se apropie vârsta pensionării, spaimă pe care eu la drept vorbind nu o înţeleg. Eu ştiu că atâta timp cât mai respirăm ar trebui să mărim viteza.

- Și totuși cine este Val Butnaru?

Asta n-o știu. Cred că o va spune cineva peste câțiva ani… după.

- Vă mulţumim pentru interviu.

Interviu realizat de Svetlana Panţa

 Articole asemănătoare:

• Val Butnaru: „Guvernarea paralelă a început ieri…”
• „Şah Mat”, emisiunea care îţi schimbă viaţa
• “Acasă Devreme”, show-ul tău de după-amiază

2011. Adrian Nichifor în Penitenciarul nr. 13 din Chişinău

Avocata familiei Pârlici, Ana Ursachi, consideră că Nichifor a slăbit intenţionat: „E mai bine să slăbeşti 20 de kg decât să stai 17 ani în puşcărie”

Avocaţii lui Adrian Nichifor, omul de afaceri condamnat pentru că, în 2010, l-a omorât pe Iurie Pârlici, fratele fostului comisar de Nisporeni, sunt alarmaţi de starea de sănătate a clientului său. În câteva poze expediate pe adresa JURNALULUI, Nichifor apare foarte slăbit.

„Miercuri am fost la el, la puşcărie. E foarte slab. Nichifor suferă de mai multe boli care s-au agravat în detenţie. Are probleme cu stomacul şi suferă de hepatită. Când l-am văzut, am crezut că este dintr-un lagăr de concentrare”, ne-a comunicat Veaceslav Ţurcan, avocatul lui Nichifor. Apărătorul însă nu ne-a putut spune cum reuşeşte Nichifor să-şi facă poze cu telefonul mobil, obiect interzis în puşcărie. „Nu am văzut pozele, dar de unde sunt ele? Cine le-a făcut? Cert este că Nichifor a slăbit foarte tare”, a menţionat Ţurcan.

Potrivit serviciului de presă al Departamentului Instituţii Penitenciare, a fost iniţiată o anchetă internă pentru a stabili circumstanţele în care au fost făcute fotografiile. Nu este pentru prima dată când apar poze din puşcărie avându-l ca protagonist pe Nichifor. În 2012, inculpatul a apărut alături de un grătar, mâncând frigărui, şi lângă o masă cu băuturi spirtoase care mai de care.

Astăzi însă arată de parcă ar fi ţinut post negru. „Deţinutul nu a fost în greva foamei. Nu vă putem comunica diagnoza, urmează un tratament în penitenciarul de la Pruncul”, a declarat pentru JURNAL Ana Druţă, şefa serviciului de presă al DIP.

Nichifor se victimizează

2013. Adrian Nichifor la Spitalul de la Pruncu

Avocata familiei Pârlici crede că slăbirea lui Nichifor este încă un truc al acestuia pentru a scăpa de pedeapsa aspră cu care s-ar putea alege pentru că a omorât un om. „Există două versiuni. Prima: în urma unei maladii, omul ar putea slăbi în asemenea hal, dar asta se mai întâmplă. A doua: ştiindu-l pe Nichifor, îmi permit să trag concluzia despre pretinsa lui anorexie. E mai bine să slăbeşti 20 de kg decât să stai în puşcărie 17 ani. Conform Codului de Executare şi Codului de Procedură Penală, există posibilitatea ca deţinuţii să fie eliberaţi înainte de termen în condiţiile în care i se depistează o maladie incurabilă gravă incompatibilă cu detenţia. Procesul de judecată al lui Nichifor va dura cel mult un an. Nichifor conștientizează că nu va scăpa de o pedeapsă aspră. Astfel, ar putea să se afişeze anorectic şi necăjit”, a menţionat Ana Ursachi.

Avocaţii lui Nichifor: „Am pierdut prima luptă, dar nu şi războiul”

Amintim că, în 2011, prima instanţă l-a condamnat pe Adrian Nichifor la 17 ani de detenţie. Judecătorii de la Curtea de Apel i-au redus pedeapsa până la cinci ani de închisoare. Ulterior, Curtea Supremă de Justiţie a dispus reexaminarea dosarului tot la Curtea de Apel Chişinău de către alţi judecători.

„Sunt mai multe circumstanţe în acest dosar pe care nu ne grăbim să le mediatizăm. Ne conducem după principiul că o luptă pierdută nu înseamnă un război pierdut. Au fost multe lovituri mai jos de brâu, dar sunt probe în dosar care nu pot fi omise”, ne-a comunicat Ţurcan.

Apărătorii lui Nichifor susţin că nu sunt siguri că clientul lor ar putea să se prezinte la procesele de judecată, invocând problemele sale de sănătate.

Iana Zmeu

 Articole asemănătoare:

• Adrian Nichifor: povestea unei crime
• Nichifor cumpără martorii?
• E „prea” pentru Nichifor

Ministerul Justiţiei refuză înregistrarea Organizaţiei Obşteşti „Căzăcimea Găgăuziei”

Ministerul Justiţiei a refuzat, printr-o decizie semnată de ministrul în exerciţiu, Oleg Efrim, înregistrarea Organizaţiei Obşteşti „Căzăcimea Găgăuziei” deoarece aceasta contravine prevederilor Legii cu privire la asociaţiile obşteşti care interzice constituirea unor organizaţii paramilitare şi formaţiuni armate.

„Noi nu am încălcat nimic, am respectat Legea de înregistrare a organizaţiilor nonguvernamentale din R. Moldova”, a menţionat colonelul cazacilor din Găgăuzia, Vasili Neicovcen, purtătorul de cuvânt al mişcării „Novaia Gagauzia” care la sfârşitul lui februarie a fuzionat cu PD. Însă, când l-am întrebat despre gradul care i-a fost atribuit, ne-a răspuns răspicat: „Aşa trebuie să fie. Cazacii au dintotdeauna grade militare”.

Un alt motiv care l-a determinat pe ministrul Justiţiei să semneze refuzul de înregistrare a aşa-numitei organizaţii obşteşti „Căzăcimea Găgăuziei” este participarea cazacilor ruşi la conflictul armat din 1992, ca element al unei agresiuni militare străine definită ca atare şi condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a constituit un atentat la adresa suveranităţii Republicii Moldova şi a tuturor normelor dreptului internaţional.

Neicovcen însă o ţine una şi bună: cazacii din Găgăuzia nu au nicio legătură cu cei care au participat la războiul de pe Nistru. „I-aş recomanda domnului Efrim să studieze istoria. Noi nu ne vom lăsa bătuţi. Vom convoca Adunarea Populară, vom sesiza Ministerul Justiţiei al UTA Găgăuzia”, şi-a punctat viitoarele acţiuni Neicovcen, colonelul cazacilor refuzaţi de MJ al R. Moldova.

Deşi acesta mai că se jura că mişcarea cazacilor din Găgăuzia îşi propune doar scopuri obşteşti, potrivit Ministerului Justiţiei, în statutul organizaţiei au fost incluse activităţi improprii unor organizaţii obşteşti, cum ar fi cele aducătoare de profit comercial.

Organizaţiile de cazaci au devenit cunoscute prin implicarea lor în majoritatea conflictelor militare care au urmat după dispariţia Uniunii Sovietice: Osetia de Sud, Karabahul de Munte, Abhazia şi Transnistria.

Svetlana Panţa

 Articole asemănătoare:

• Opriţi cazacii!
• Cazacii de la Comrat aşteaptă decizia lui Efrim
• Restanţierii la română din UTA Găgăuzia nu vor primi diplome de Bac

Zeci de familii din RM sunt victime ale accidentelor cauzate de defecţiuni ale mijloacelor de încălzire, accidente care pot fi evitate dacă sobele sunt verificate sistematic. Monoxidul de carbon emanat de o sobă defectată îţi poate ucide copiii

Şi-au dat seama prea târziu că soba era defectă şi scotea fum

Un bărbat din Pârliţa, Făleşti, venit acasă şi-a găsit soţia fără cunoştinţă pe podea, iar copiii în stare gravă. În casă persista un miros înţepător de fum. Bărbatul a înţeles că s-au intoxicat şi a chemat imediat urgenţa. Medicii susţin că dacă tatăl copiilor ar fi zăbovit câteva minute, nimeni n-ar mai putea fi salvat. Cert este că incidentul nu s-ar fi întâmplat dacă părinţii ar fi observat la timp că soba era defectă şi scotea fum.

Zeci de copii sunt salvaţi în fiecare an din locuinţele cuprinse de flăcări. Lăsaţi de capul lor, copiii încearcă să vadă ce va fi dacă vor aprinde chibrituri. E şi cazul a trei copii dintr-un sat din raionul Anenii Noi, care au scăpat ca prin minune de moarte. Părinţii au lăsat copiii de patru ani şi, respectiv, un an în grija fratelui de doar şapte ani. În lipsa părinţilor, micuţii erau cât pe ce să-şi piardă vieţile. Au avut noroc de o vecină care a anunţat pompierii.

Însă nu doar focul poate mistui vieţile, deosebit de periculos este şi fumul emanat din sobele defectate. Astfel, un bărbat din Pârliţa, Făleşti, a fost sunat de soţie şi anunţat că unul dintre cei doi copii ai lor a început să vomite. Nici prin gând nu i-a trecut că starea copilului a fost provocată de monoxid de carbon. Potrivit medicilor, copiii, în special bebeluşii, sunt mai sensibili la inhalarea fumului şi expunerea îndelungată se poate solda cu decesul acestora. Alarmat, bărbatul a venit imediat acasă, însă când a păşit pragul, şi-a găsit soţia întinsă pe podea. Copiii de şapte luni şi, respectiv, trei ani erau şi ei fără cunoştinţă. Speriat, bărbatul a chemat ambulanţa. În stare gravă, femeia şi copiii au fost duşi la Spitalul municipal Bălţi, fiind în fază profundă de intoxicaţie. Deşi au scăpat ca prin minune din gura morţii, medicii susţin că acest incident ar putea să le creeze pe viitor copiilor probleme grave de sănătate. „Monoxidul de carbon afectează sistemul respirator şi sistemul nervos”, a avertizat Ala Condrea, şefa Secţiei Primiri Urgenţe a Spitalului municipal Bălţi.

Potrivit specialistei, asemenea cazuri ar putea fi evitate dacă părinţii ar fi prudenţi şi nu ar trata cu indiferenţă faptul că soba sau alt sistem de încălzire este defectat şi, prin urmare, ar pune în pericol viaţa persoanelor care se află în încăpere.

Au decedat în casa cuprinsă de fum

Un alt caz însă cu sfârşit letal a avut loc la Scoreni, Străşeni. Nerespectarea regulilor de exploatare a sobei s-a soldat cu decesul a doi copii. Micuţii lăsaţi în grija unor rude au rămas singuri acasă. Rudele au făcut focul în sobă şi au plecat la o zi de naştere, lăsând copiii la călduţ şi de capul lor. Când au revenit, au găsit casa plină cu fum şi corpurile neînsufleţite ale copiilor. Deşi au încercat să le acorde primul ajutor şi au chemat ambulanţa, medicii au venit doar pentru a constata moartea micuţilor. Părinţii erau plecaţi la muncă peste hotare pentru că şi-au propus să le asigure un viitor decent odraslelor lor, însă au fost nevoiţi să se întoarcă acasă pentru a-i petrece pe ultimul drum.

Dacă aveţi copii mici, imaginaţi-vă cum ar putea acţiona aceştia corect pentru a-şi salva viaţa. Copiii nu pot face faţă situaţiilor de criză. În 2012, cinci copii şi-au pierdut vieţile în incendii.

„În caz de incendiu, persoanele trebuie în primul rând să apeleze la 901. Dacă încăperea este plină de fum, în niciun caz nu trebuie să deschideţi ferestrele, acest lucru va accelera incendiul. Pentru a nu inhala fum, persoanele trebuie să meargă târâş şi să părăsească locuinţa”, recomandă Liliana Puşcaş, şefa serviciului de presă al Direcţiei Situaţii Excepţionale.

Cel mai frecvent, salvatorii sunt alertaţi din cauza sobelor defectate care reprezintă cauza de bază de declanşare a incendiilor în casele oamenilor. Pentru a nu cădea pradă focului sau fumului, verificaţi sistematic sistemele de încălzire. O fisură a sobei neastupată la timp ar putea să vă coste sănătatea sau chiar viaţa copiilor dvs. Cel mai mult, salvatorii regretă atunci când vin prea târziu şi scot din casele cuprinse de flăcări, sau pline de fum corpurile neînsufleţite ale copiilor.

Test pentru mămici şi tătici

Când ultima dată aţi verificat soba dacă aceasta nu este defectă?

Dacă nu o faceţi sistematic, puneţi în pericol viaţa copiilor dar şi a dvs. O fisură este suficientă ca fumul din sobă să fie inhalat de micuţi. Chiar dacă părinţii nu simt fumul, organismul copiilor este mai sensibil şi, fără să ştiţi motivul, micuţul ar putea ajunge în stare gravă la spital. Atenţie, simptomele de intoxicare cu fum pot fi confundate cu simptomele de răceală. Deci nu ezitaţi, reparaţi şi curăţaţi sobele sistematic, apelând la serviciile unui specialist.

Se întâmplă să trageţi o fugă până afară, lăsând copilul mic singur în cameră?

Atenţie! Toţi părinţii care au ajuns să fie martori neputincioşi ai calvarului prin care a trecut un copil ars sau intoxicat cu gaze spun că l-au lăsat fără supraveghere „doar pentru un minut”. Luaţi-l cu dvs. afară, dacă aveţi nevoie să ieşiţi din încăpere sau puneţi-l în manej. Copilul nu trebuie lăsat fără supraveghere în casă! Nici pentru câteva clipe! Nu repetaţi experienţa tragică a unei mame de 21 de ani din Orhei care a ieşit din casă ca să ia de la o vecină câteva felii de pâine, lăsându-şi copiii singuri în casă. Micuţele sale de patru ani au murit din cauza că s-au intoxicat cu gaze de ardere în urma unui incendiu izbucnit în camera în care se aflau. A explodat televizorul.

Locuiţi într-o casă în care pregătirea bucatelor se face la plită?

Plita încinsă e un mare pericol pentru copilul mic! Copilul se va afla/juca doar în încăperi ale casei în care nu există plită! O clipă de neatenţie şi copilul se poate alege cu arsuri grave. Amintim că la începutul campaniei „Ai grijă de mine” am relatat povestea unei tinere de 16 ani care până în prezent trece prin chinuri groaznice după ce, la vârsta de nouă luni, a căzut peste o plită încinsă. De atunci a suportat zece intervenţii chirurgicale, iar părinţii săi nu-şi pot ierta că au lăsat-o fără supraveghere.

Ştiaţi că în fiecare zi ar putea fi salvaţi de la moarte cel puţin 1000 de copii de pe glob, dacă părinţii lor i-ar supraveghea mai atent? E mai uşor să urmezi câteva recomandări legate de prevenirea accidentelor la copii produse în condiţii casnice decât să suporţi consecinţe. E mult prea dureros să le învăţăm din propria experienţă.

Campania media „Ai grijă de mine!” se desfăşoară în cadrul Campaniei naţionale de prevenire a accidentelor produse în condiţii casnice la copiii de 0-5 ani. „O casă fără pericole pentru copilul tău!” e implementată de Proiectul REPEMOL al Agenţiei Elveţiene pentru Dezvoltare şi Cooperare (SDC), în parteneriat cu Ministerul Sănătăţii. Agenţia de implementare: Centrul pentru Politici şi Servicii de Sănătate (CPSS).

Svetlana PanţaArticole asemănătoare:

• Dădaca electronică sare în ajutorul mămicilor
• JURNAL de Chişinău, prietenul copiilor
• „Vreau la grădiniţă!”

Vasile Ţurcan: "Diavolul nu doarme. Se repetă scenariul din 1992"

Mişcarea cazacilor de la Comrat ar putea prezenta Găgăuzia ca teritoriu cu aspiraţii separatiste

Veteranii războiului de pe Nistru alertează instituțiile de resort să întreprindă măsuri pentru a nu permite legiferarea mişcării cazacilor din UTA Găgăuzia. Fostul ministrul al Justiţiei, Alexandru Tănase, care a interzis în 2010 o mişcare similară la Otaci, a declarat pentru JURNAL că Serviciul de Informaţii şi Securitate ar trebui să se autosesizeze.

Un sentiment de deja-vu trăiesc combatanţii războiului pentru independenţa Republicii Moldova. Vestea că în UTA Găgăuzia ar putea fi înregistrată o mişcare a cazacilor i-a făcut să-şi amintească cum au evoluat evenimentele în 1992, când sute de cazaci din Rusia au luptat împotriva forţelor de ordine ale Republicii Moldova.

„Diavolul nu doarme. Se repetă scenariul din 1992. Mişcarea cazacilor din Găgăuzia ar putea pune în pericol integritatea R. Moldova. Trebuie să spunem lucrurilor pe nume. Noi nu suntem iubiţi de cei care se află după zidurile roşii de la Moscova, altfel nu ne omorau fraţii în 1992. Nu m-aş mira dacă mâine-poimâine vor apărea cazaci la Bălţi, la Ocniţa”, a constatat dezamăgit Vasile Ţurcan, comisar de Grigoriopol în 1990–1992.

„Am putea să ne trezim cu patrule de cazaci şi în Chişinău”

Deşi mişcarea cazacilor din UTA Găgăuzia încă n-a fost înregistrată, de formarea acesteia s-a ocupat un general al Uniunii cazacilor din Rusia. Acesta s-a dovedit a fi nimeni altul decât Ivan Mardari, deputat PD în Adunarea Naţională a Găgăuziei. Potrivit lui Mardari, organizaţia se va ocupa de creşterea şi îngrijirea cailor folosiţi la patrularea străzilor.

„Am putea să ne trezim cu patrule de cazaci nu numai la Comrat, dar şi la Chişinău”, a menţionat în cadrul unei conferinţe de presă Eduard Maican, preşedintele Uniunii Veteranilor Războiului pentru Independenţă. „Detaşamentele de patrulare sunt primul pas spre război”, a menţionat generalul în rezervă Anton Gămurari.

Eduard Maican, preşedintele Uniunii Veteranilor Războiului pentru Independenţă

Nu sunt aceeaşi cazaci?

Printre membrii mişcării cazacilor din UTA Găgăuzia se numără şi alţi reprezentanţi ai PD, inclusiv Vasili Neicovcen, purtătorul de cuvânt al mişcării „Novaia Gagauzia” (la sfârşitul lui februarie „Novaia Găgăuzia” a fuzionat cu PD), care a obţinut gradul de colonel. L-am întrebat pe Neicovcen care este scopul mişcării. „Cazacii din Găgăuzia nu au nicio legătură cu cazacii care au luptat în Transnistria. Nu trebuie să facă din organizaţia noastră o sperietoare pentru R. Moldova. E o prostie. De ce nu trebuie să existe o asemenea organizaţie? Dacă bunelul meu a luptat în Primul Război Mondial în subdiviziunile căzăceşti, a fost cavaler al ordinului ‘Sfântul Gheorghe’ şi a obţinut cu sânge toate decoraţiile pe care le purta în piept, de ce nu trebuie să-i onorez amintirea? Mişcarea cazacilor din UTA Găgăuzia este obştească, şi nu militară sau politică. Noi nu încălcăm nimic, respectăm legea de înregistrare a organizaţiilor nonguvernamentale din R. Moldova”, a menţionat colonelul cazacilor.

Cazacii din Găgăuzia, militari cu scopuri obşteşti?

În 2010, Uniunea Cazacilor din Otaci, la solicitarea Ministerului Justiţiei, a fost lichidată, deoarece statutul acesteia contravenea prevederilor legale. Un alt motiv a fost că o asemenea organizaţie sporeşte riscurile de generare a tendinţelor separatiste. Conform statutului, Uniunea Cazacilor din Otaci a fost formată având la bază o ierarhie militară sau specifică autoguvernării, lucru interzis prin lege.

Asociaţia avea funcţiile de ataman, cu care s-a ales primarul oraşului, judecător, grefier, preot etc. Neicovcen însă o ţine una şi bună că mişcarea cazacilor din UTA Găgăuzia nu este militară, însă când l-am întrebat despre gradul care i-a fost atribuit ne-a pus-o în nas: „Aşa trebuie să fie. Cazacii au dintotdeauna grade militare”.

Başcanul alarmat de imaginea UTA Găgăuzia

Contactat de JURNAL, başcanul UTA Găgăuzia, Mihail Furmuzal, s-a arătat sceptic în privinţa obiectivelor „obşteşti” ale mişcării cazacilor. „Din presă am aflat că toţi cei care sunt în fruntea acestei organizaţii fac parte din aceeaşi formaţiune politică de la Chişinău. Trebuie să mă documentez. Însăşi denumirea de cazaci îţi trezeşte deja asocieri cu armele. Oamenii care organizează asemenea proiecte trebuie să fie responsabili şi să conştientizeze că o asemenea mişcare ar putea prezenta Găgăuzia ca teritoriu cu aspiraţii separatiste”, consideră Furmuzal.

Observatorul politic Oazu Nantoi califică apariţia mişcării cazacilor în UTA Găgăuzia drept o parte a „procesului de privatizare” a autonomiei de către PD. „Privatizarea vine de la Chişinău şi se face cu susţinerea organelor de drept ale R. Moldova, sub acoperirea lor şi cu o finanţare consistentă. Nu este făcută de conducerea actuală a Găgăuziei”, a menţionat Furmuzal.

Soarta mişcării cazacilor din Găgăuzia urmează a fi hotărâtă la începutul lui aprilie, când va expira termenul de 30 de zile de când membrii mişcării au depus la Ministerul Justiţiei solicitarea de a fi înregistraţi. Ministrul Justiţiei Oleg Efrim a declarat pentru JURNAL că se va putea pronunţa asupra înregistrării mişcării cazacilor din Găgăuzia doar după ce va studia actele, însă a amintit despre precedentul Uniunii cazacilor de la Otaci. Organizaţiile de cazaci au devenit cunoscute prin implicarea lor în majoritatea conflictelor militare care au urmat după dispariţia Uniunii Sovietice: Osetia de Sud, Karabahul de Munte, Abhazia şi Transnistria.

Serviciul de Informaţii şi Securitate despre cazacii din Găgăuzia

„Tentativele de constituire pe teritoriul Republicii Moldova a unor structuri paramilitare ilegale căzăceşti se află constant în vizorul Serviciului de Informaţii şi Securitate (SIS). Remarcăm că SIS – în cooperare cu Procuratura Generală şi Ministerul Afacerilor Interne – realizează ample măsuri în vederea anticipării acţiunilor de prejudiciere a securităţii naţionale.

În ce priveşte tentativele de consolidare a „obştiei căzăcimii din Găgăuzia”, acestea au fost investigate de către SIS chiar la faza incipientă. Suplimentar, menţionăm că SIS a sesizat Ministerul Justiţiei cu privire la intenţiile unor forţe de a-şi legaliza – sub „acoperirea” de organizaţie neguvernamentală – o filieră denumită „obştea căzăcimii din Găgăuzia”.

În baza materialelor oferite, Procuratura Generală a demarat o cauză penală. În contextul cazului în speţă, plenar abordat prin prisma obiectivelor strategice, subliniem că SIS acţionează în strictă conformitate cu atribuţiile şi competenţele instituţionale definite prin norma legală în vigoare”, Vladimir Ghileţchi, conducător al Grupului de comunicare şi relaţii publice SIS.

Svetlana Panţa 

 Articole asemănătoare:

• Opriţi cazacii!
• Cazacii din Găgăuzia au pierdut lupta
• 14 echipe în sezonul 2010-2011 al Diviziei Naţionale

Baikal de la Prut, câinele poliţist de care nu scapă niciun infractor

Deşi drumul de la Chişinău până în satul Cuconeştii Noi, r. Edineţ, este lung, nu am ezitat nici o clipă când am aflat că acolo îl putem găsi pe Baikal, ciobănescul german care are un fler ce bagă spaima în infractori. De nasul poliţistului patruped nu scapă nici un tâlhar. Sătenii sunt bucuroşi, iar infractorii ajung după gratii.

Modest, cu o privire blândă şi absolut inofensiv la prima vedere, e greu de imaginat că acest câine este considerat cel mai de temut „expert” la prinderea delincvenţilor. „Faceţi cunoştinţă cu Baikal”, ne spune Sergiu Papajuc, inspector chinolog al Sectorului Poliţie de Frontieră Cuconeştii Noi. Dacă ar putea să vorbească, patrupedul ar raporta că activează la frontieră de mai bine de şapte ani şi are în palmares zeci de reţineri. Deşi are o vârstă onorabilă şi este aproape de pensionare, acest câine poliţist este mereu gata să intre în acţiune.

Este antrenat să găsească migranţii care traversează ilegal frontiera, dar nu întoarce nasul şi atunci când este pus pe urma tâlharilor. Recent, a fost prădat un magazin din localitate. Bineînţeles că poliţistul de sector a apelat la ajutorul celui care se descurcă cel mai bine la operaţiunile de depistare a făptaşilor, cel care cu puţin timp înainte a lătrat la uşa persoanelor care au prădat Casa de cultură din sat. „Am pus câinele pe urme şi am ajuns până la uşa infractorului. Am găsit tot ce fusese furat din magazin”, spune mândru Papajuc.

Totul depinde de dresor

Născut în satul Corpaci, r. Edineţ, Sergiu Papajuc, de mic copil, admira grănicerii care patrulau malul râului Prut acompaniaţi de colegii patrupezi. „Îmi spuneam în gând că voi creşte mare şi mă voi face grănicer. Visul meu s-a realizat”, spune mulţumit Papajuc. Deşi are o privire obosită, când vorbeşte despre Baikal i se luminează faţa. Fac serviciul împreună mai bine de şapte ani şi orice reuşită a câinelui se datorează şi orelor istovitoare de antrenamente supravegheate de chinolog. „După serviciu îl iau acasă pe Baikal. Unii vecini iau parte la antrenamente. Mai am încă patru câini de rasa ciobănesc german, unul din ei îi va lua locul lui Baikal”, respiră adânc Papajuc. Chinologul recunoaşte că îi este frică pentru viaţa lui Baikal, activitatea patrupedului îi nemulţumeşte pe cei certaţi cu legea şi ar putea să-l otrăvească.

Pe urmele tatălui

Soţia, dar şi cei doi fii, de şapte şi, respectiv, nouă ani, ai poliţistului îi împărtăşesc pasiunea pentru patrupezi. „Fiii mi-au spus că vor să fie poliţişti, dar încă nu mi-au spus ce fel de poliţişti”, zâmbeşte Papajuc.

Băieţii probabil încă nu ştiu ce presupune viaţa de poliţist de frontieră. La sectorul Poliţie de Frontieră Cuconeştii Noi angajaţii ne întâmpină zâmbind. Şeful pichetului ne invită la el în „birou”. Pe perete vedem poza preşedintelui Nicolae Timofti şi a şefului Poliţiei de Frontieră, Dorin Purice, o masă şi câteva scaune, un televizor mic, o plită la soba ce încălzeşte încăperea şi un pat. Despre ceea ce se întâmplă la Chişinău poliţiştii află doar din buletinele de ştiri. „A căzut Guvernul!”, anunţă o prezentatoare TV.

Guvernul cade, Baikal latră

Până ajungem pe malul Prutului pentru a-i face o sesiune foto câinelui erou, trecem pe lângă casele mai multor oameni. În liniştea care se pare că a cuprins tot satul se aud din difuzoare doar spiciurile agresive ale liderilor politici. Baikal latră şi ne grăbeşte să mergem cât mai repede pe malul râului . Fixat de obiectivul aparatului de fotografiat, câinele poliţist ne arată cât de ascultător este şi nu ezită să mai şi pozeze. Deşi poliţiştii de frontieră au la îndemână arme de foc şi sunt dotaţi cu aparatură de supraveghere, tot câinele e cel mai bun mijloc de a da de urma infractorilor. Secţia de Chinologie a Departamentului Poliţie de Frontieră numără 123 de câini, Baikal fiind cel mai profesionist poliţist patruped.

Svetlana Panţa

Legendă1:

Baikal şi Papajuc au fost lăudaţi de comisarul raionului Edineţ pentru colaborare la reţinerea mai multor infractori

Legendă2:

La vârsta sa respectabilă, Baikal rămâne a fi spaima hoţilor şi a violatorilor de frontieră

Legendă3:

Chinologii de la frontieră spun că au făcut şcoala lui Durbală. Sergiu Durbală este şef al secţiei chinologice a Departamentului Poliţie de Frontieră

 Articole asemănătoare:

• Moldovean cu dublă cetăţenie a vrut să iasă din România cu permis fals
• Amănunte uimitoare despre contrabanda de ţigări
• În RM locuiesc 220 de mii de cetăţeni sovietici

La 2 martie am comemorat eroii Independenţei, iar la 4 martie cazacii din UTA Găgăuzia au cerut să fie înregistraţi

Ţinând cont de precedentul din Otaci, înregistrarea mişcării cazacilor apărută recent în UTA Găgăuzia ar putea să nu fie admisă. Declaraţia aparţine ministrului Justiţiei, Oleg Efrim. Oficialul a declarat pentru JURNAL că la 4 martie curent au fost depuse actele pentru înregistrarea organizaţiei şi, timp de 30 de zile, urmează să analizeze actele pentru a lua o decizie.

„Ceea ce trebuie reţinut e că în 2010 Uniunea cazacilor din oraşul Otaci a fost lichidată printr-o decizie a instanţei de judecată”, a menţionat Efrim. Între timp, mişcarea cazacilor din UTA Găgăuzia s-a făcut cu un general desemnat de Uniunea cazacilor din Rusia. Acesta s-a dovedit a fi nimeni altul decât Ivan Mardari, deputat în Adunarea Națională a Găgăuziei din partea PD. Potrivit lui Mardari, organizaţia se va ocupa de creşterea şi îngrijirea cailor care ulterior vor fi folosiţi pentru patrularea străzilor, în vederea menţinerii ordinii publice. Printre membrii mişcării se numără şi alţi reprezentanţi ai PD, inclusiv Vasili Neicovcen, purtătorul de cuvânt al mişcării „Novaia Gagauzia”, care a obţinut gradul de colonel al cazacilor. Amintim că la 28 februarie curent s-a încheiat procesul de fuzionare a mişcării „Novaia Gagauzia” cu Partidul Democrat din Moldova. Anunţul a fost făcut în cadrul forumului naţional al formaţiunii la care au participat preşedintele organizaţiei regionale a PDM Găgăuzia, primarul de Comrat, Nicolae Dudoglo, Marian Lupu şi Dumitru Diacov. În cadrul evenimentului care a avut loc în Găgăuzia au fost înmânate carnete de partid noilor membri. În aceeaşi zi, potrivit mass-media din regiune, noii democraţi Neicovcen şi Mardari s-au ales cu funcţii de colonel şi respectiv general.

Fostul ministrul al Justiţiei, Alexandru Tănase: „Cazacii reprezintă un risc”

La ceremonie se spune că a fost prezent şi Marian Lupu. Contactat de JURNAL, Dumitru Diacov s-a arătat nedumerit când a fost întrebat despre mişcarea cazacilor din Găgăuzia care este condusă de noii membrii PD. „Nu vă pot spune nimic. Eu cunosc membrii mai vechi ai partidului, pe cei noi încă nu-i ştiu pe toţi”, a menţionat liderul democraţilor.

Imediat ce a aflat despre înregistrarea de către autorităţile publice locale din Otaci a organizaţiei căzăceşti, la 30 iunie 2010 Ministerul Justiţiei le-a somat să anuleze înregistrarea. Ministerul Justiţiei şi-a exprimat îngrijorarea că „Uniunea Cazacilor din or. Otaci” prezintă un risc de generare a tendinţelor separatiste.

Actualul ministru al Justiţiei: „Nu mă pronunţ până nu analizez actele”

Oleg Efrim a declarat pentru JURNAL că se va putea pronunţa mai detaliat privind mişcarea cazacilor din Găgăuzia doar după ce va studia actele depuse la Ministerul Justiţiei.

Organizaţiile de cazaci au devenit cunoscute prin implicarea lor în majoritatea conflictelor militare care au urmat după dizolvarea Uniunii Sovietice: Osetia de Sud, Crimeea, Abhazia şi Transnistria.

Svetlana Panţa

 Articole asemănătoare:

• Cazacii din Găgăuzia au pierdut lupta
• Cazacii de la Comrat aşteaptă decizia lui Efrim
• Mitropolia Moldovei condamnă înregistrarea islamului

Clipe de groază a trăit o tânără mamă din Chişinău care s-a pomenit de partea cealaltă a uşii apartamentului în care i-a rămas de unul singur copilul de un an şi jumătate

„Urmăresc articolele din JURNAL de Chişinău despre pericolele la care sunt supuşi copiii lăsaţi fără supraveghere. Nu m-am gândit că mi se poate întâmpla şi mie”, ne povesteşte Angela. Femeia a ieşit pentru câteva clipe ca să ducă gunoiul şi când a revenit a găsit uşa încuiată. În apartament a rămas fiica sa de un an şi jumătate. „Atunci am conştientizat că apartamentul meu este plin de pericole”, spune mama.

Cratiţe cu mâncare clocotită pe aragaz, cada plină cu apă, medicamentele în geanta lăsată pe podea… „Ştiu că toate acestea prezintă un pericol pentru copilul care are acces la ele. În acea zi, am ieşit pentru jumătate de minut ca să duc gunoiul” , îşi aminteşte Angela. Femeia a conştientizat că şi-a lăsat copila înconjurată de numeroase pericole abia atunci când a tras de mânerul uşii de la intrare în apartament şi a descoperit că nu poate intra.

Operaţiunea de salvare

Angela a început să conştientizeze toate pericolele la care este supus un copil lăsat fără supraveghere. „Imediat am chemat echipa de salvatori. Cele câteva minute de aşteptare mi s-au părut o veşnicie. Mă gândeam ce s-ar întâmpla dacă Maria ar merge în bucătărie şi ar răsturna peste ea cratiţa pe care am lăsat-o pe aragaz, dacă mi-ar deschide geanta în care aveam medicamente, dacă ar intra în camera de baie în care cada era plină cu apă… Nu-mi mai aminteam dacă am închis uşa de la balcon sau nu, apartamentul nostru e la etajul 11. M-am străduit să vorbesc cu fiica mea, stând neputincioasă de partea cealaltă a uşii, însă când au venit salvatorii, nu mai auzeam nimic”, îşi aminteşte mama îngrozită. Când a venit echipa de la Direcţia Servicii Excepţionale, Angela a strigat disperată: „Spargeţi uşa! Copilul meu e în pericol!”.

Recomandările unui părinte păţit

Când s-a văzut în sfârşit în interiorul apartamentului, Angela a mers în toate locurile unde ştia că micuţa ei s-ar putea accidenta, simţind remuşcări că nu a avut grijă să elimine toate pericolele. În cele din urmă, şi-a găsit copilul în dormitor. „Mi s-a dus inima în călcâie. Maria trăgea de cablul de la televizor, încercând să-l conecteze. Salvatorii mi-au scăpat copilul de la moarte şi m-au salvat şi pe mine de o tragedie. Fiica mea ar fi putut să se electrocuteze sau să se traumatizeze, cum au mai păţit alţi copii lăsaţi fără supraveghere”, a menţionat Angela.

„De atunci, nu-mi mai las fiica singură nici măcar pentru jumătate de minut şi le recomand şi altor părinţi să aibă grijă de copiii lor şi să ascundă toate lucrurile care pot fi periculoase pentru copil”, a adăugat mama fetei. Medicii de la Spitalul „Valentin Ignatenco” din Chişinău au constatat că părinţii îşi înţeleg greşelile abia după ce copiii lor, fiind lăsaţi fără supraveghere, se aleg cu traume grave.

„Slavă Domnului că în majoritatea cazurilor de accidentări ale copiilor în condiţii casnice reuşim să le salvăm viaţa. Ce trebuie să facă părinţii dacă copiii s-au traumatizat? Întotdeauna, în astfel de situaţii, părinţii trebuie să cheme urgent ambulanţa. Orice acţiune a lor poate agrava starea copilului şi complica intervenţia medicilor”, atenţionează directorul spitalului Nicolae Starciuc.

O pedeapsă mai dură pentru părinţii neglijenţi

Numărul mare de cazuri provocate de neglijenţa părinţilor faţă de odraslele lor o alarmează şi pe Tamara Plămădeală, avocat parlamentar pentru protecţia drepturilor copilului. „Toată responsabilitatea o poartă părinţii şi ei trebuie să fie traşi la răspundere. Cu părere de rău, în RM, părinţii nu se penalizează sub nicio formă în asemenea cazuri. Am înaintat un proiect de modificare a legislaţiei şi încă nu a fost luată o decizie în acest sens. Se mediatizează sute de cazuri de lipsă de responsabilitate a părinţilor şi, până în prezent, nu s-a luat nicio atitudine.

În Belarus, de exemplu, în caz de neglijenţă a părinţilor, aceştia sunt lipsiţi temporar de drepturile părinteşti. Această practică trebuie aplicată şi la noi. Astfel, părinţii îşi vor schimba atitudinea şi vor conştientiza că au un copil de care trebuie să aibă grijă şi să-l supravegheze”, a atenţionat Tamara Plămădeală.

Cu regret, nu în toate cazurile medicii reuşesc să salveze copiii traumatizaţi. O familie din Chişinău a plătit cu viaţa propriului copil pentru câteva clipe de neatenţie. Părinţii au lăsat geamul deschis pentru a aerisi camera în care se afla micuţul de un an şi jumătate. Băiatul, fiind lăsat singur, a urcat pe masa de lângă fereastră şi a căzut în gol de la etajul opt.

Test pentru mămici şi tătici

Se întâmplă să trageţi o fugă afară în timp ce copilul mic rămâne singur în casă?

E unul din cele mai periculoase deprinderi ale părinților. Foarte multe tragedii în care au avut de suferit sau și-au pierdut viețile copiii s-au întâmplat anume atunci când adulții i-au lăsat singuri „pentru scurt timp”.

Îi permiteţi copilului mic să iasă singur la balcon să se joace acolo?

Copilul poate să se afle la balcon numai dacă este în preajma unui adult.

Aveţi la balcon scaune pentru a ajunge să întindeţi rufele sau altă mobilă?

E foarte riscant să le lăsaţi acolo! Îndepărtaţi orice mobilă din apropierea ferestrelor care se poate transforma pentru micuţ în trepte pentru a ajunge la fereastră, să vadă ce e afară, „să vadă maşinile”, de exemplu. Copilul poate cădea în gol.

Când aveți o treabă urgentă, se întâmplă să lăsați copilul mic în supravegherea altui copil mai mare cu câțiva ani?

Chiar dacă sunt mai măricei, și ei sunt copii! Nu lăsați copiii în supravegherea altor copii. Deşi sunt dezvoltați fizic, frații și surorile mai mari nu au capacitatea unui adult de a-și da seama că un obiect / o situație este periculoasă pentru copilul mic și pentru ei. Mai mult, aceştia nu știu cum să reacționeze într-o situație de pericol și pot cădea victime acestor situații. Dacă nu aveți cu cine lăsa copilul, luați-l cu Dvs. sau amânați lucrul până vine alt membru adult al familiei acasă.

Știați că în fiecare zi ar putea fi salvați de la moarte cel puțin 1000 de copii de pe glob, dacă părinții lor i-ar supraveghea mai atent? Dragi părinți, este mult mai ușor să previi decât să rezolvi o problemă. E mai ușor să urmezi câteva recomandări legate de prevenirea accidentelor la copii produse în condiții casnice decât să suportăm consecințe. Respectați regulile de comportament siguri, fără a le pune la îndoială eficiența. E mult prea dureros să le învățăm din propria experiență.

Svetlana Panţa

Campania media „Ai grijă de mine!” se desfăşoară în cadrul Campaniei naţionale de prevenire a accidentelor produse în condiţii casnice la copiii de 0-5 ani. „O casă fără pericole pentru copilul tău!” e implementată de Proiectul REPEMOL al Agenţiei Elveţiene pentru Dezvoltare şi Cooperare (SDC), în parteneriat cu Ministerul Sănătăţii. Agenţia de implementare: Centrul pentru Politici şi Servicii de Sănătate (CPSS).

 

Articole asemănătoare:

• Nu toţi copiii sunt născuţi în cămaşă
• Un copil se poate îneca şi acasă
• „Ambii părinţi sunt de vină!”

Cum se acuză reciproc persoanele vizate în cazul copilului victimă a violenţei în familie

Prezumţia nevinovăţiei se pare că nu este valabilă şi pentru persoanele care nu mai sunt în viaţă. Bărbatul care a fost găsit spânzurat în propria casă din Malcoci, Ialoveni, este acuzat că înainte de a săvârşi gestul disperat şi-ar fi maltratat fiul de nici doi ani. „Nu s-a stabilit că el a bătut copilul. Era un om bun, nu cred că ar fi fost capabil să facă aşa ceva”, este de părere secretarul Consiliului local Malcoci, Gheorghe Boboc.

Un copil de un an şi opt luni din Malcoci, Ialoveni, a fost adus în stare gravă la spital. Se presupune că acesta ar fi fost maltratat de propriul tată, care şi-a pus capăt zilelor. Avocatul parlamentar al copilului, Tamara Plămădeală, consideră că numărul mare al cazurilor de violenţă în familie unde au de suferit în special copiii ar putea fi rezultatul unor lacune din sistemul de asistenţă socială. „Dacă măcar un asistent social va fi tras la răspundere, situaţia ar fi alta”, a declarat Plămădeală.

Contactată de JURNAL, asistenta socială din Malcoci, Nadejda Manţog, s-a justificat: „Familia respectivă nu se afla în evidenţa noastră. Era o familie normală, fără probleme”. Pe de altă parte, primarul localităţii, Zinaida Ermurache, spune că în familia pe care asistentul social a numit-o „normală” predominau relaţii ostile şi asta după ce mama copilului a decis să-şi părăsească soţul. „Nu trebuie să uităm că primăria este autoritate tutelară şi, în asemenea cazuri, trebuie să întreprindă măsuri pentru a elimina copilul din familia în care viaţa lui ar putea să fie pusă în pericol”, a menţionat Daniela Sâmboteanu, directoarea centrului „AMICU”. Mai mult, copiii victime ale violenţei în familie sunt potenţiali părinţi agresori în cazul în care nu li se acordă la timp serviciul psihologic necesar.

Consătenii îi iau apărarea tatălui acuzat că şi-ar fi bătut copilul. „El era un om bun, dar ea a plecat la alt bărbat, lăsându-şi soţul cu doi copii, unul de trei ani şi altul de un an şi opt luni. Mama venea şi îl lua pe cel mai mare, mezinul însă rămânea cu tata. Dacă ea ar fi o femeie la locul ei, nu s-ar fi ajuns la o asemenea situaţie. Nu cred că el ar fi putut să-şi bată copilul”, a menţionat Gheorghe Boboc, secretarul Consiliului local Malcoci şi fostul coleg de clasă al bărbatului care s-a sinucis.

„Nu ştiu despre problemă, deci problema nu există”

Potrivit Comisariatului de poliţie Ialoveni, tatăl copiilor avea un dosar penal pentru violenţă în familie. Asistentul social spune că n-a ştiut despre acest fapt, acuzându-l pe poliţistul din sat că n-ar fi pus-o la curent. „Când persoana se adresează la poliţie, poliţistul de sector trebuie să vină să mă anunţe că s-a depistat un asemenea caz”, a menţionat Manţog.

Poliţistul de sector, Nicolae Castraveţ, însă a decis să tacă. „Nu vă răspund la nicio întrebare”, a spus acesta şi a închis telefonul. Nadejda Manţog, la rândul său, s-a arătat extrem de nemulţumită că sătenii vorbesc în gura mare despre situaţia familiei cutremurate de durere. „Până la decesul bărbatului, nimeni nu ştia nimic, acum însă toţi ştiu”, a spus revoltată Manţog. Potrivit asistentei sociale, mama copiilor riscă să fie privată de drepturile părinteşti pentru că şi-ar fi lăsat mezinul cu tatăl-său pe care tot ea l-a acuzat că ar fi maltratat-o. „Trebuie să analizăm situaţia”, s-a grăbit să adauge specialista.

Tăcerea vecinilor ucide copiii

Amintim că pe 24 februarie curent, aproximativ la ora 17, un locuitor al satului Malcoci a chemat ambulanţa. Acesta s-a dovedit a fi tatăl bărbatului care şi-a pus capăt zilelor. „Am venit la fiu acasă să văd ce mai face. L-am găsit spânzurat, iar alături, dezgolit până la jumătate şi plin de sânge, stătea nepoţelul meu”, îşi aminteşte bătrânul. Micuţul a fost internat în secţia de reanimare de la Centrul Mamei şi Copilului.

Potrivit neurochirurgului Anatolie Litovcenco, copilul s-a ales cu o comoţie cranio-cerebrală şi numeroase vânătăi la mânuţe şi picioruşe. Cine a maltratat copilul? Potrivit serviciului de presă al MAI, faptul că micuţul ar fi fost luat la pumni de propriul tată este doar una din versiuni.

Acesta nu este primul caz când un copil este bătut fără milă. La începutul lunii februarie, o fetiţă de cinci ani a fost maltratată de propriul tată cu pumnii şi picioarele până a intrat în comă. Motivul, fetiţa ar fi făcut zgomot. La câteva zile, copila a murit la spital. Tatăl monstru a fost reţinut şi riscă ani grei de puşcărie. Şi în acest caz, vecinii care ştiau despre familia cu probleme au preferat să tacă.

Svetlana PanţaArticole asemănătoare:

• Tatăl călău
• Copil de doi ani, lăsat singur în casă
• Un copil de 18 luni a căzut de la etajul 8

Cât ne costă să aducem morţii acasă din străinătate

Numărăm banii, apoi morţii. Potrivit Băncii Mondiale, transferurile de bani ale muncitorilor emigranţi moldoveni alcătuiesc 20–30% din PIB al RM. Doar în 2012, volumul transferurilor băneşti în RM de peste hotare a depăşit cifra de 1,3 miliarde de dolari americani. Doar în 2012, peste 400 de cetăţeni ai RM au decedat în străinătate, statul însă acoperă doar jumătate din cheltuielile pentru transportarea defunctului şi… nu în toate cazurile.

Rudele Parascoviei Mălai au cheltuit peste trei mii de euro pentru a aduce acasă corpul neînsufleţit al tinerei de 27 de ani care lucra la Moscova. Pe 15 iulie, un necunoscut a atacat-o în faţa unui bloc din Moscova în timp ce femeia se întorcea de la serviciu. În satul Selişte, r. Nisporeni, a rămas orfană fiica ei de doar cinci ani. Tatăl fetiţei a decedat de asemenea la Moscova, când micuţa avea câteva luni. „Ne-au întors a treia parte din banii pe care i-am cheltuit”, ne-a povestit Lilia, sora Parascoviei. Astăzi, fiica Liliei îi spune mamă mătuşii sale. „Fetiţa a rămas orfană de ambii părinţi şi primeşte o pensie de doar 101 lei. Ne-au spus că pentru caiete sunt destui bani”, spune revoltată Lilia.

La fel ca şi părinţii fetiţei care şi-au dorit un viitor decent pentru copilul său, sute de moldoveni iau zilnic drumul străinătăţii în căutarea unui post de lucru. Din păcate, unii se întorc invalizi sau sunt aduşi în sicrie. Numărul exact al cetăţenilor RM decedaţi în străinătate nu este cunoscut până în prezent, mulţi moldoveni care au plecat la muncă peste hotare fiind consideraţi dispăruţi.

Peste 3 mil. de lei pentru transportarea defuncţilor

Deşi din Fondul republican de susţinere socială a populaţiei doar în 2012 rudelor persoanelor care au decedat în străinătate le-au fost restituite în total 3,4 milioane de lei pentru 220 de cazuri, cifra persoanelor care şi-au găsit moartea departe de casă şi nu au mai ajuns să fie repatriaţi este mult mai mare. Un motiv ar fi că înainte de a veni să ceri să-ţi fie restituiţi banii trebuie să-i împrumuţi de la cineva. Sociologul Diana Cheianu spune că în majoritatea ţărilor în care lucrează cetăţenii RM sunt diaspore de moldoveni care, în caz de necesitate, pot pune mână de la mână pentru a contribui financiar.

„În cazul în care moare un moldovean, diaspora adună bani pentru transportarea cadavrului în RM. Din păcate, ştiu despre cazuri în care cetăţenii RM au fost înmormântaţi pe teritoriul ţării străine unde se aflau la muncă din cauza că rudele acestora nu aveau bani suficienţi pentru a-i aduce acasă”, spune sociologul.

Deputatul PL Ana Guţu a solicitat recent Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene informaţia despre câţi moldoveni au decedat în Rusia în 2012. „Am fost curioasă să aflu câţi sunt? Din datele primite de la MAIE, în Rusia, doar pe parcursul anului 2012 au decedat 65 de cetăţeni ai RM. Şi aceste date nu pot fi considerate complete, deoarece foarte mulţi cetăţeni ai RM muncesc ilegal şi, din lipsă de informare, nu se adresează niciodată Ambasadei R. Moldova oricât de mare ar fi ajutorul de care au nevoie şi, prin urmare, nu putem afirma că numărul acestor cetăţeni decedaţi este corect”, a menţionat Guţu.

Deputatul nu a putut să ne spună cum ar putea să se implice statul în rezolvarea acestei probleme: „Nu poţi să le spui moldovenilor nu plecaţi în străinătate că acolo nu aveţi securitate. E vorba de mentalitate”.

Cadavrele, „altă categorie de bunuri şi mărfuri”

Potrivit MAIE, din cei 65 de cetăţeni care şi-au găsit moartea în Rusia, şapte au fost omorâţi, 11 şi-au pierdut viaţa în accidente de maşină, cinci s-au accidentat pe şantierele de construcţie, motivul decesului celorlalţi rămâne a fi necunoscut. Situaţia este şi mai lamentabilă în ţările europene în care muncesc la negru cetăţenii RM dintre care doar în 2012 au decedat circa 300 de persoane, majoritatea murind din cauza cancerului.

Reprezentanţii MAIE au declarat pentru JURNAL că se intervine doar pentru a ajuta rudele răposaţilor în perfectarea actelor, ceea ce ţine de ajutor financiar este competenţa Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.

Pe cât le este de greu cetăţenilor RM să plece peste hotare şi mai dificil le este rudelor să-şi aducă apropiatul care, din nefericire, şi-a pierdut viaţa în străinătate. Dacă pleacă om, înapoi este adus ca marfă, mai exact „altfel de marfă”.

Potrivit Poliţiei de Frontieră, serviciul care se ocupă nemijlocit de verificarea actelor atunci când persoana planifică să treacă hotarul, în cazul în care aceasta moare în străinătate, la întoarcere în RM, vameşii sunt cei care verifică deja conţinutul sicrielor, acesta fiind considerat „o altă categorie de bunuri şi mărfuri”.

Alegeţi transportul şi păstraţi bonurile!

Firmele care prestează servicii de repatriere a defuncţilor numesc această operaţiune „Încărcătura 200”. Preţul variază în funcţie de ţara din care urmează a fi adus cadavrul şi transport. Formalitatea birocratică amplifică durerea persoanelor care au aflat că cel pe care îl aşteptau acasă nu mai este şi urmează să bată pragurile a numeroase instituţii pentru a avea posibilitatea să-şi petreacă pe ultimul drum apropiatul. Dacă persoana a decedat peste hotare, rudele trebuie să obţină autorizarea la ambasadă sau consulat, să înregistreze decesul, să aleagă sicriul sau conteinerul potrivit, să dispună de transport funerar, fie acesta aviatic, feroviar sau automobil etc… şi în toată această vălmăşeală rudele îndurerate trebuie să nu uite să păstreze facturile de plată pentru transportarea defunctului, avertizează Anatolie Bagrin, director executiv al Fondului republican de susţinere socială a populaţiei, în caz contrar nu vor putea să restituie banii pe care i-au cheltuit pentru transportarea persoanei decedate. „Se restituie doar 50% din cheltuielile de transport doar în cazurile în care rudele au dovezi că au cheltuit aceşti bani, şi doar în cazurile în care cheltuielile nu sunt acoperite de persoanele care se fac vinovate de decesul cetăţeanului RM”, a enumerat condiţiile Anatolie Bagrin.

Originea termenului „Încărcătura 200”

„Încărcătura 200 (Gruz 200)” – termen folosit de militarii sovietici ce se referă la transportarea persoanelor ucise în războiul din Afganistan. Ostaşii omorâţi erau transportați în cavouri de zinc închise ermetic. Există două ipoteze despre originea acestui termen: 1) documentul standard de însoțire a cavoului se numea „forma 200”; 2) greutatea aproximativă a unui cavou în care se afla cadavrul era de 200 de kilograme.

 

 Svetlana Panţa

 Articole asemănătoare:

• Morţii şantierelor
• Băieţi, buzunarele pe dos!
• Ce econoamă e Olia Tira!