Luminița Gheorghiu și Florin Zamfirescu în filmul „Poziția copilului” de Călin Peter Netzer, Ursul de Aur, Berlin, 2013
Festivalul Filmului European s-a lansat pe 19 mai la Chișinău, cu premiera celui mai recent succes cinematografic românesc – lungmetrajul „Poziția copilului”, în regia lui Călin Peter Netzer.
Astăzi la Centrul de Dramaturgie Contemporană (CDC) din cadrul Uniunii Teatrale din Moldova va fi prezentat spectacolul-lectură „Portretul teroristului moldovean bându-și ceaiul” de Nicolae Negru, în regia Marianei Starciuc. Vor citi actorii Mariana Bratu, Iurie Radu, Dumitru Uruşciuc, Mirela Jora, Adrian Gheorghiştean, Ion Guţu, Ina Tcaci, Daniela Herţa.
Potrivit criticului de teatru Dorina Khalil-Butucioc, piesa lui Nicolae Negru „pendulează între două veșnice dileme: pe de o parte, cine sunt teroriștii și cine sunt ostaticii tuturor timpurilor, țărilor, popoarelor?; pe de altă parte, „unde va merge președintele nostru, la Bruxelles sau la Moscova?”. Spectacolul-lectură va fi urmat de o discuție pe marginea textului.
Lectura va avea loc la Casa Actorului (str. Pușkin 24, etaj.4), începutul la ora 18.00. Intrare liberă.
I.N.
Institutul Cervantes din Bucureşti şi Compania gasNatural fenosa au prezentat la 15 mai în Sala mare a Filarmonicii Naţionale „Serghei Lunchevici” din Chişinău spectacolul de dans flamenco „Abriendo Caminos” al companiei Ursula Lopez (Spania).
Prietenii au memorat (cu zâmbetul pe buze) o declaraţie voltairiană a subsemnatului: dacă cineva se va încumeta să interzică vreodată (d.e.) revista Literatura şi arta, voi protesta în PMAN. Revolta mea ipotetică putea să pară ipocrită, odată ce m-am certat de atâtea ori cu LA. Dar nu e aşa!
(Se dedică celui mai mare martir al acestui neam – limba română, cu ocazia împlinirii a 201 ani de la raptul teritorial din mai 1812)
Anul trecut, dl Constantin Tănase le reproşa intelectualilor că n-au prea fost prezenţi la Colocviul Internaţional organizat cu ocazia împlinirii a 200 de ani. Eu voiam să ascult măcar câteva comunicări ştiinţifice ale savanţilor, dar n-am putut rămâne decât un ceas (am venit pretextând că trebuie să iau o carte de la biblioteca Academiei), căci şefa de la Cadre a Bibliotecii Naţionale, o pensionară în vârstă de vreo 70 de anişori, m-a căutat imediat la birou întrebând cu voce aspră: „Unde-i?!?”.
„Unde-i? – întreba-vor toţi în şoaptă/ santinela ce fumează liniştit” (A. Lupan)
Dlui Prim-ministru ad interim Iurie Leancă
Dlui Ministru al Culturii Boris Focșa
Dlui Primar general al municipiului Chișinău Dorin Chirtoacă
Regizorul şi actorul Sandu Cozub
Interviu cu regizorul și actorul Sandu Cozub, director artistic al Teatrului Național „Mihai Eminescu”
Spuneam acum o săptămână că juriul din acest an al Uniunii Scriitorilor din Moldova a fost unul îngăduitor. Lipseşte intriga, or, o competiţie e interesantă şi prin faptul că cineva pierde. Concursurile temperează entuziasmul celor care mai au de şlefuit piatra operei. Dar există (şi în acest an!) revoltaţi, care au ridicat o tornadă în biroul preşedintelui US, l-au admonestat pe preşedintele juriului, ameninţă cu contestarea în instanţă!
După lectura încordată a cărţii lui Orwel „1984”, nu acordam atenţie umorului său din romanul „Omagiu Cataloniei”, despre războiul civil din Spania, devenită loc de experimente al comuniştilor. Ce scrie acolo despre cimitire îmi aminteşte de ceva cunoscut din copilărie.
Juriul Uniunii Scriitorilor din acest an e unul bun la suflet: lista nominalizărilor pentru premiile uniunii e foarte încăpătoare. După (răul de) mine, la o lectură exigentă, cărţile anului literar 2012 nu sunt remarcabile decât în câteva cazuri sau decât… cu anumite concesii. Am senzaţia că, în unele cazuri, textele premiabile sunt alăturate unor titluri demne de vreun top al bizareriilor literare. E cum i-am pune în aceeaşi listă pe pretendenţii la Oscar şi pe candidaţii la Zmeura de aur!
„Indiferent în ce direcţie, omul se deplasează întreg, el este o planetă vie, condamnată la integritate veşnică”
Citesc în ultimii ani eseurile pr. prof. Ion Buga din cărţile „Plinirea potirului credinţei” sau „Fiinţa înjunghiată” de parcă aş citi glafirele şi omiliile vechilor Părinţi. Dacă scrierile duhovniceşti de azi ar avea calităţile celor tipărite sub numele acestui preot român din Grecia, ca şi ale cuviosului Paisie Aghioritul sau ale monahului Rafail Noica – smulse din inimă, „cu durere şi dragoste pentru omul contemporan” –, generaţia de azi nu ar mai suferi de maladia numită „aspiritualitate” deicidă.
Ar fi prea poetic să vă spun că cerul de primăvară a colorat pentru totdeauna ochii Călinei Trifan. Născută pe 30 aprilie 1953, a rămas o ființă senină, iar zâmbetul ei deschis capătă strălucire peste ani.
Juriul Uniunii Scriitorilor din Moldova (USM) în frunte cu Iulian Ciocan a anunțat nominalizările pentru premiile USM pe anul 2012.
Venim dintr-un trecut obscur. Un timp al strălucirii artificiale, dozată şi controlată. Un trecut potrivnic gândului liber şi, în consecinţă, ostil inteligenţei. Minţile luminate ale acelui timp fie că făceau puşcărie, fie că erau cenzurate, fie că erau supravegheate strâns şi obligate să gândească direcţionat. Să aleagă între conjunctură, conformism şi disidenţă.
Forţa lui Voiculescu se manifestă în mesajul spiritual rafinat, în armonizarea contrariilor
La Salonul internaţional de carte pentru copii şi tineret (18-21 aprilie) s-au vândut volumele 82 şi 131 de poezii ale lui Vasile Voiculescu, apărute în 2010 şi 2011 în colecţia „Biblioteca pentru toţi”. Din „cronologie” şi prefeţe de Roxana Sorescu afli surprins cum se pot pierde manuscrise autograf în secolul XX, după ce Securitatea le restituise. Mai constaţi că aceiaşi Perpessicius şi Negoiţescu au descifrat texte şi au deschis perspective noi de înţelegere a celor doi mari poeţi ai iubirii: Eminescu şi Voiculescu.
Centrul Expozițional „C. Brâncuși” pierde 60 de metri pătrați din cauza scurgerilor
Pe acoperișul Centrului Expozițional „Constantin Brâncuși”, instituție din cadrul Uniunii Artiștilor Plastici (UAP), se află o construcție bizară, cu fronton, cu mai multe coloane și ornamente. Acest „balcon” a blocat scurgerea apelor, astfel încât, peste ani, Sala „Brâncuși” a ajuns în stare avariată, tavanul ei riscând să se prăbușească în orice clipă.
Deşi ediția 2013 a înregistrat un număr mic de concurenți, organizatorii speră că în următorii ani vor participa mai mulți tineri muzicieni
Fotograful Nicolae Răileanu alături de Nichita Stănescu în mărime naturală
„Era un bărbat înalt, de un metru optzeci și cinci, voinic, ca un luptător, dar avea o față de copil. Te minunai cum putea un om să emane atâta putere, forță și să aibă un chip atât de blând”, ne povestește Nicolae Răileanu despre momentul când l-a văzut pentru prima dată pe Nichita Stănescu.
Colegii de la Uniunea Scriitorilor m-au invitat să moderez recitalul (tradiţional) din cadrul „Primăverii poeţilor”. Am acceptat cu condiţia că voi selecta şi voi invita personal poeţii care urmează să iasă în scenă. La ediţiile precedente, îşi citeau versurile toţi doritorii. O variantă „democratică”, bună pentru plăcerea celui care voia să recite, indiferent dacă exista lume care să vrea să-l asculte. Dar poezia, după mine, nu e o duduie democrat-accesibilă, ci o distinsă doamnă aristocrată.
Interviu cu actorul și regizorul Mihai Mălaimare, director al Teatrului „Masca”, București
Sunt cuvintele lui Ioan Ianolide despre poetul Radu Demetrescu Gyr. Voi restaura chipul lui doar din amintirile celor care au suferit în închisori. Oltean de la Câmpulung-Muscel, Gyr (2.03.1905 – 2 9.04.1975) şi-a trăit viaţa mai mult prin temniţe, după ce făcuse studii strălucite şi un început de carieră universitară. Ianolide scria că nu era frumos la chip, iar la trup era plăpând; „om cald, suflet sensibil, minte inspirată, caracter frumos”. Preotul Nicolae Grebenea constata că nu a cunoscut vreun om mai politicos ca dânsul, mai blând, senin şi iubitor de Dumnezeu şi de oameni. Cu ochelarii lui mari pe nasul acvilin, era de o „gingăşie naturală crispată de tragedia vieţii sale”. De câte ori am trecut pe lângă Foişorul de Foc din Bucureşti, mi-am amintit de el.
Janusz Stolarski în „Orfeu și Euridice” de C. Milosz, Poznan, Polonia
Pentru oamenii de teatru de la Chișinău, dorința de a organiza un festival se ciocnește de zeci de piedici. Prima și cea mai importantă e lipsa banilor. Iar cine totuși se încumetă să treacă peste acest obstacol trebuie să aibă răbdare de fier, entuziasm nebun sau, elementar, să nu știe „în ce se bagă”. Festivalul Internațional al Școlilor de Teatru ClassFest rezistă de trei ani.
"Jurnal de Chişinău" este creat pe WordPress.
SEO monitor
