Iubirea mea, când te-am cunoscut, aveam sufletul obosit şi îl simţeam scurgându-se prin vârfurile degetelor. Eram ca o frunză uscată, ca un copac gol în plină iarnă care îşi aştepta trezirea la viaţă. Mi-e greu să uit unde a început totul. Ştiu doar că m-am trezit iubindu-te în ritm de Richard Clayderman (ballade 4 adeline), suav ca o partitură divină, cu grija unui suflet fragil, cu zgomot de note muzicale ca de fâlfâit de aripi de îngeri şi totul mi se părea ca într-un joc etern. Auzi, iubirea mea, şipotul clapelor de pian; cât de inconstant lovesc sunetul? (more…)

A fost odată o insulă unde locuiau Fericirea, Tristeţea, Conştiinţa, Bogăţia şi multe altele, printre care şi Dragostea. Într-o zi, s-a anunţat că insula se va scufunda, aşa că toţi au început să-şi repare bărcile pentru a pleca cât mai repede. Dragostea a rămas până în ultimul moment. (more…)

Seara tristă se lasă peste tăcerea sufletului meu. Mă doare rana sufletului. Mereu gata să sângereze atunci când o atingi, aceasta rămâne deschisă.

Poate, pentru o clipă m-am gândit la răzbunare, dar răzbunarea nu mi-ar fi adus decât o clipă de fericire. Am ales să fiu fericită toată viaţa şi pentru asta ţi-am iertat toate greşelile. (more…)

Zilele trecute, am avut o discuţie cu nişte prietene. Ne întrebam ce ne face cu adevărat fericite, ce ne împlineşte şi ce ne face inima să bată cu putere: o maşină puternică, o casă sau o vacanţă într-un loc exotic? Nu, nicidecum vreo chestie materială. Iubirea a avut câştig de cauză… Şi chiar nu cred că acest răspuns inspiră naivitate sau lipsă de maturitate.

(more…)